sinteti la curent cu formarea mea profesionala de tip stiintific si ma stiti conectat in permanenta la nou. am strins din buci alaturi de voi cind, cu citeva zile in urma, savantii de la LHC au incercat sa reediteze inceputul lumii, si, tot alaturi de voi, am respirat usurat (desi cu oarecare regret, daca stau si ma uit imprejur) ca n-au reusit. dar destul cu umilele mele contributii la imbogatirea bagajului stiintific mondial. azi e ziua in care demaram un nou ciclu: oda lui prometeu. este un ciclu de posturi inchinat celor care, datorita mintilor lor iscoditoare, rabdarii si, fara indoiala, necapitularii, au reusit sa fure un crimpei de mai bine, in folosul nostru, al tuturor. sa fure? tractorele, te-ai prostit? ieri ii boscorodeai si azi le inalti osanale? nu, nu m-am prostit, va asigur, ma refer la cei care au furat de la divinitate si au dat omului de rind. savantzii. sau, daca vreti, haiducii-savanti.
stim cu totii ce este un castravete. de-a lungul timpului, forma sa alungita si propice a dat nastere celor mai nastrushnice bancuri si, tot ce-i posibil, unor memorabile orgasme; doamnelor, domnisoarelor si (de ce nu?) domnilor, asteptam confirmarea acestei indraznete supozitii (va promitem anonimatul sau recunoasterea, dupa dorintza). nimeni, insa, nu s-a aplecat cum trebuie asupra procesului de recoltare a castravetelui (cu exceptia gradinarului, bineinteles, care a inventat nenumarate metode de recoltare, una mai inventiva decit alta, dar si una mai placuta decit alta, functie de diametrul exterior si gabaritul mirificei legume. secole de-a rindul, gradinarii recoltatori de castraveti au pastrat secretul intregului proces si, in ciuda tuturor insistentelor publicului consumator, nu s-a putut scoate de la ei decit o singura fraza, foarte zgircita in informatie: inainte de a fi consumati, castravetii trebuie neaparat spalati. este locul, aici, sa inserez o mica paranteza, foarte informativa dealtfel, si sa va anunt ca pepenii nu trebuie neaparat spalati, aveti cuvintul meu ca gradinarii in speta nu au absolut nimic de ascuns. deasemenea, tin neaparat sa va anunt ca uleiul comestibil, de orice fel ar fi el, nu este un dezinfectant efectiv.
un grup de savanti de la mai la nord-est a decis ca acest secret nu mai trebuie sa existe. sau poate un colectiv de doctori a decis asta si a amorsat savantii… nu se stie, cert este ca cei din urma au pus mina pe riglele de calcul si au scos la iveala o minunatie de utilaj, menit sa induca pizma si regrete eterne in mintile a generatii intregi de gradinari deshelatzi si companii de asigurare falite.
ca un versat formator stiintific, inchei aici, lasindu-va sa va imaginati si sa va explicati singuri intregul proces si, de ce nu, neinfluentati fiind de comentarii mele, sa veniti cu idei de optimizare sau inovatii.
si ca sa terminam intr-un registru glumet, va ofer un bonus:
andreanum & co 
Tu iti dai seama care sunt aplicatiile posibile unei atare masinarii la transportul in comun di pe plaiurile autohtone? Imagineaza-ti tu un autobuz di shela, Ikarus sau cum li se zice, dar nu cu oameni pusi in picioare, ci pe burta. Observi posibilitatile? Ca sa nu mai vorbim ca n-ar avea nevoie de centuri de siguranta (economie #1) sau scaune (economie #2) sau, ce-i cel mai important, airbags (economie #3, #4 si #5) intrucat, in caz de impact, s-ar transforma in Superman cu sanse mari de supravietuire. Sau nu.
G.
si ar putea fi aranjati pe mai multe straturi, cred ca incap vreo 4, pe verticala. plus 2, vara, pe acoperis, pe care s-ar bati lumia. daca s-ar face asa, am putea rari mersul autobuzelor in orasele mari, salvind planeta si totodata rezolvind problema traficului.