Cinteza milei

Incep prin a recunoaste ca titlul mi-a fost inspirat de emisiunea de aseara a lui Mihai Gadea. Mihai Gadea, trebuie s-o spunem acelor putini care citesc Andreanum dar nu stiu ca exista Antena 3 (sic!), este animatorul unei emisiuni numita Sinteza Zilei unde se toaca marunt evenimentele care s-au petrecut in ultimele 24 de ore. Este un taifas destul de dezorganizat, liber exprimat, freudian in multe momente prin asociatiile bizare, intuitive, care sunt puse pe masa sub umbrela laxa a “analizei” la care participa, fortuit, Ion Cristoiu si alti invitati de seama. Aseara, in particular, noul ministru al muncii. O doamna, nu-i retin numele. Langa doamna, un domn care era atat de suparat, atat de amarat ca am crezut ca va incepe sa planga in emisiune. Nici mult nu mai avea. Langa dansul, domnul Ilie Serbanescu si maestrul margaretelor in persoana. Era preocupat spastic de despartirile Andreei Raicu. Tema discutiei catre care-mi arunc si eu undita si unde  m-o duce acolo sa ma trazneasca erau pensiile, salariile profesorilor si ce s-o mai intampla pe langa. Domnul analist Voinea statea imbufnat. Cristoiu a sugerat sa ne mutam in Mozambic; spiritul de gluma s-a propagat la fostul ministru Serbanescu si-a capatat proportii hilare. Suntem in Mozambic, zice domnia-sa. M-am intrebat cand au fost vreunul dintre ei ultima oara in Mozambic. Sau in Congo. Sau in Africa sub-sahariana. Avem inca staiful taranului care il intreaba pe negru, bine bine dar de unde din Congo sunteti?

Dar nu despre Mozambic e vorba, ci despre actuala perioada in care veni vremea dulce a pomenilor electorale. O sa va facem, o sa va dregem, si-o sa curga lapte si miere si chiar daca restul lumii o va duce din ce in ce mai rau, voi o veti duce mai bine doar si numai doar ca acum aveti ceva ce-avem nevoie, si mai ales sa nu va puna dracul sa va duceti la ceilalti care sunt banditi, niste ticalosi si lichele, v-au pacalit si v-au papat banii dar noi, noi nu v-am trada vreodata. Pe sticla, in emisiunea Cinteza Milei, ministrul muncii a demonstrat ca de prost (ca sa nu zic bou, ca e calomnie) poti sa fii si in continuare sa zambesti cu naturalete. Doamna cu pricina a demonstrat ca in cele 3 zile de cand a preluat fotelul lui Paul Pacuraru, acel Rocky Marciano al sindicalismului de stepa, n-a aflat absolut nimic ba chiar se intampla lucruri la domnia sa in minister de care nu trebuie sa stie. A balmajit ceva de rata inflatiei, a desconspirat cum a “indreptat-o” pe ea primul ministru Moliceanu sa calculeze cat se pot creste pensiile si-apoi s-a imbujorat de cat de sincera a fost, si a incheiat apoteotic cum ca, desi dansa e tehnocrat ar avea si carnet de partid. La PNL. Nimic groaznic, la urma urmei, dar cand am auzit vorba magica sustenabilitate, mi-a venit mazarea inapoi pe esofag si brusc am inghitit saliva pentru ca un alt gand vrajmas mi-a lovit pilierii amigdalieni. Vorba unui domn de la emisiunea omonima a lui Razvan Dumitrescu doar ca nu-i sinteza, e realitate, care a vorbit de andorsare. Mai fir-ar mama lor de vorbe! Unde esti tu Tepes doamne, sau macar un pui de Pruteanu sa-i spanzuri pe acesti domni de buricul limbii. Care pe care, imi venea sa-mi intitulez de fapt aceste randuri, caci in ultima vreme vad nenumarati politicieni agramati, complet loviti cu leuca atunci cand vine vorba de chestiuni elementare de gramatica si prozodie, mai dar mi-o trantesc cu branduri si copirait si andorsare sustenabilitate manager hapening etsetera. Killing me softly, analiza de calitate a zilelor prezente a ajuns sa fie un fel de pasareasca, trilu lilu dar cu vorbe in limbi straine, cucaracha, ca asa se castiga votantul prost de bubuie, dar se uita pe National Geographic. Inspirat, maestrul Cristoiu i-a sugerat doamnei ministru sa fie un pic mai pragmatica, asa mai pentru el. Ceea ce nu s-a intamplat, zau maestre nu va stiam naiv. S-a strigat a doua oara sa se plece in Mozambic. Analistul voinea, cu ochii mijiti, ii arunca priviri asasine comesenei. I-a replicat doamna ca sunteti cel mai pesimist analist. Na, adica cum (cacofonia mea e neintamplatoare, zilele acestea se poarta senzatia coprofaga pe burtiera, pe buzele prezentatorului ce-si mai futu o data casca sau macar in fundalul tokshoului). El i-a replicat ca de obicei previziunile pesimiste in Romania se indeplinesc. Ei da! Da, da si iar da! Nimic nu poate motiva mai mult decat privitorul, la sfarsitul zilei, omul care asteapta o critica si altfel decat cataclismica, decat sa vina un Gemini Cricket nevrozat sa refuleze. Fac o paranteza. Si azi, la clinica, am auzit replica: “Din pacate inca traim in Romania”. Parol! Romania n-are absolut nici o vina, iar cultura, societatea si comunitatea sunt termeni care identifica un grup. Or eu refuz sa ma raliez la acest grup al diletantilor cu licenta de difuzare, regasindu-se in of-urile pasiv-agresive ale hoardelor de ferentexasi. Exista si-un altfel de Romanie, care are responsabilitatea sa vorbeasca si care greseste ingrozitor ca tace si perpetueaza iluzia ca domnul Voinea e reprezentativ, sau ca Ion Cristoiu e reprezentativ (desi ce bine-ar fi de-ar fi Romania plina de mici clone de Ion Cristoiu)…Romanta fantasmagorica se desfasoara intre oneroidia unora, si-a altora, care savureaza masochismul acesta sangerand in care drobul de sare al lui Creanga se amesteca intr-un perfect vidanj cu bubele, mucegaiul si noroiul lui Arghezi. Bineinteles ca eu, cetatean anonim care nu-mi permit decat vodca si cablu voi beneficia din plin de alarmismul vecin cu psihoza care se desfasoara in  fata ochilor mei. Imi spunea un domn intr-o discutie despre emisiunile acestea “cu puternica incarcatura sociala” ca ce sa-i faci, daca exista cerere si Gadea se uita la salariu si uita ce se petrece la dansul in emisiune. Am reinventat, carevasazica, anestezice in multiple forme, si calmante si sedative si in general buline de tampit constiinta ca sa justificam de ce nu facem, de ce nu avem civism, de ce nu avem grija de locul caruia-i facem umbra si catre care se indreapta produsul sagalnic al genelor noastre, poate deocamdata nici-macar-conceput, poate deocamdata mandru sugar al tatei mamii, sau abia gangurind un futui maica ma-sii profilactic. Pe vremuri, in era Colloseum-ului, la sfarsitul unei lupte barbare intre gladiatori imparatul cerea multimii sa decida daca invinsul va trai, sau va muri. Isterici, extaziati si mai ales multi, actorii urlau descreierati ca sa moara, sa moara, si-apoi gladiatorul invingator infigea sabia prin inima invinsului. Apoi ii taia capul si mana. Sangele tsasnea, astampara furia sublimata a gloatei, si toata lumea mergea acasa multumita. Cel mult, ma gandesc, in aceste momente cand se practica lapidarea in direct a unei chestiuni, sau alta, circul deferenteaza individul de la propriile probleme, il izoleaza intr-un cocon paranoiac si mai apoi il convinge ca e futil sa protestezi.

Or eu zic, nu e futil sa protestezi. Nu are cum sa fie, sa devina vreodata logic cum ca ignoranta si incompetenta ar trebui sa suplineasca, macar prin scandal, linia unui principiu numit “bun simt” care inca functioneaza, e acolo, iti urla la ureche. De ce sa-l refuzi? Atunci cand canta cinteza milei, si mai ales pentru ca suntem in rarissim-ul moment cand ne pregatim sa realegem loazele care ne reprezinta in Parlament pe modica suma de 14000 de RON pe luna, hai sa fim bonviveuri. Nu sustenabili. Nu andorsanti, sau endorsabili. Si sa traim bine cu noi insine. Eu, de exemplu, traiesc exceptional cu mine de partea aceluiasi bun simt. Cred ca binele prevaleaza. Cred ca omul informat e un om salvat de la o moarte lenta prin ignoranta. Cred ca altruismul social trebuie sa fie marca exceptiei la un egoism informat, in care fiecare ar face bine sa-si vada mai intai de ograda lui, si-apoi de-a vecinului. Cred ca originea noastra patrimoniala, si istoria noastra si in cele din urma radacinile noastre sunt cele la care odata aplicata alifia vindecatoare a tolerantei vom reusi sa astamparam un defetism invatat. Iar o lustratie intelectuala e tot ce (ne) mai trebuie, altfel ajungem ca eu n-am sa pot sa-mi trimit copiii la scoala romaneasca a idiocratiei. Si-am sa-i invat romaneste asa cum stiu eu, cu “care pe care”, si-am sa-i invat binele intr-un fel aplicabil si-n alte parti ale acestei planete, nu doar in Rahova sau pe DN1. Si-am sa imi duc mostenirea mai departe asa cum cred mai bine de cuviinta. Ca si tine de altfel, ca si altii care luati unul dupa celalalt conchid ca mizeria care ne inconjoara e marca unei nesimtiri acumulate, si invatate. Nu de alta dar am obosit sa se strige la noi. Suntem satui sa fim batjocoriti de imbecili cu tupeu pusi in pozitii de conducere, s.a.m.d.

Este loc, in 2008, de un sindicat al protipendadei intelectuale? Care sa nu depinda de urletele isterice ale spectatorilor din Colloseum. Care sa nu fie supusa unei “cereri” miriadelor de gura casca astfel condamnati sa nu afle niciodata ca se poate si altfel. Care sa o lase pe Andreea Raicu in pace, si cel putin sa nu planga in emisiuni la Mihai Gadea ca domnul Voinea. Si care sa respecte Mozambicul cu particularitatile lui culturale, sau Congo, sau Burquina Faso. Si sa fim oameni intre oameni, nu o natiune de pitecantropi. Persoanele de fata se exclud.

G.