ia hai sa fac si eu o aroganta

Stiti ca nu prea ma uit la televizor, si asta e unul din zalele cercului vicios din care face parte nescrisul meu zilnic: nu vezi timpenii, nu te inspira, nu te enervezi, nu scrii. Partea proasta e de fapt o parte buna, pentru ca daca nu citesti prostii ai sanse mai mari sa nu te imbecilizezi la rindul tau. Dar partea asta buna e de fapt si proasta, pentru ca daca ar fi sa am reclama platita pe site nescris inseamna necitit, care inseamna lipsa de clicuri, care reduce bugetul, care papa rujuri, parfumele si pantofi. Deci, ca sa n-o mai lungim, orice cacat care se intimpla are si o parte dulce si invers.

In tramvai, pe cind am prins o pauza intre melodiile din casetofonul cu earbuds (earbuds mi se pare o vorba tare simpatica), am auzit vestile cu 50%. Stiti ca sunt mai multe vesti sub tagul 50%, toate se refera la mariri, toate se refera la bani si toate sunt in pom, aici, pe pamint, din vina nu se stie cui, cum e si normal. Am fost uimita, zau, cum niciodata in Romanica mea nu am mai fost: cum, zic, nu se maresc pensiile/salariile/stipendiile/spagile? Pai cum, ca si euro mai are putin si intra sub tagul de 50% si tot nu s-a luat atitudine, o sezatoare la o televiziune de stiri macar, vreun tatulici excitat ca taranul de ilfov nu mai poate plati decoratorul de gradini, vreo dama care sa vie cu croseta in emisiune sa ne arate cit de rau am ajuns si cit de greu ne este? Nimic din toate astea? Incercam chiar sa amin inceperea melodiei urmatoare, sa aud ce zice poporul: muie, futu-i in gura, hotii, nenorocitii, care am ajuns la sapa de lemn, muriiim, ne moare copilasii, da-ti-mi si mie un leu, ziare tampoane servetele cu alcol totul la 2 lei. A, deci iata si lucruri care nu s-au schimbat, vocea si exprimarea poporului e aceeasi. Stabilitatea este foarte importanta. E ca pe vremea lu ceausescu: daca nu auzeai bancuri noi era clar ca incepea sa ne mearga bine. Asa si acuma: acelasi text, e clar ca ne merge la fel. Asta e partea buna. Partea rea e ca ne-am obisnuit si nici macaraua macaralei nu ne mai scoate din cacatul care ne trece deja de buze.

Acum citeva zile am auzit fara sa vreau pe micul bottle genie de cluj afirmind cu tarie ca dinsul si partidul se opun procesului de marire a pensiilor! Asa, pe fata, ca niciodata! Asta fiind insa fila 2 din povestea cu pitici, pentru ca pe fila unu aud ca si dinsul si partidul fusesera exact de acord cu exact acelasi proces de exact aceeasi marire de exact aceleasi pensii. Dar a gresi e omeneste, important e ca acuma ne-am sucit si daca va fi nevoie vom fi la fel de fermi si ne mai sucim o data. Dumnezeule, mi-am spus miemi, in ce minunatie de dumbrava traim, Patrocle! Asta e partea rea. Partea buna e ca prietena mea s-a maritat si e in luna de miere in Egipt.

Dupa aia (aici am si vazut ceva la tv, ca mergea singur in birou) sau inainte de aia de mai sus, am vazut ca s-a fost un simpozion ceva la Spania. Unde s-au infatisat dinste domni, niste doamne si domnul presedinte. Care s-a intors de acolo, unde parea ca se simte bine, si domnii si doamnele la fel, si a zis ca o televiziune a politizat simpozionul. O televiziune din Bucuresti, Romania, alta tara decit aia in care avea loc chermeza sau ce dracu era. Si suparare mare ca de ce s-a politizat, cind eu cu ochiutii mei bleo am vazut doar steguletel portocalii, care nu cred ca era de la morcovi ca nu servesc. Deci a politizat o televiziune (presupun ca antena 1 sau 3, ca ailanti televizuni e de treaba) evenimentul la care stegulete cu pdl se flendureau in timpul discursurilor din spania? Da ce au zis, ca alea sun stegulete psd? Sau cum? Ma depaseste si n-ar fi prima oara. Cita lume se plictiseste, fata, ceva de speriat. Asta e, iarasi, partea rea. Dar partea buna e… ca… intotdeauna exista o parte buna, iar daca nu se vede, atunci e exceptia care confirma regula.

Advertisements
This entry was posted in andreanum, de plins, democratia in romania, tv by andreanum. Bookmark the permalink.

About andreanum

Nascuta in anul in care Iggy Pop lansa albumul "The idiot" poate nu intimplator de sex feminin, de orientare liberal-salbatica "neinregimentata" politic, par lung, ochi verzi, 60 de kile, stingace, rid des, am tatuaj, nu beau bere, merg des la cinema si coclesc aurul. Gata, ati zis little biographical.

3 thoughts on “ia hai sa fac si eu o aroganta

  1. desigur, situatia din primul paragraf nu e chiar asa, ba e de-a dreptul invers: cind nu scriu eu numarul de clickuri creste, pentru ca mutsunake e mult mai prolific, iar ce scrie el e mult mai cu miez decit prostioarele si mistourile mele. Asta e, desigur, partea mea proasta, ca nu-s om serios šŸ˜€

  2. da, nici tu nu esti serios, am vazut šŸ˜€
    Norocul nostru e ca mutsunakele gindeste cit pentru toti. Citeodata citesc ce scrie si imi zic in barba: bai, de unde ii vin toate ideile, toate formularile si cum naiba reuseste sa tina minte toate boalele si medicametele si nenorocirile alea.
    Respecte imense, dom doctor. Pi buni šŸ™‚

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s