ce e aia urban?

Tot aud, inclusiv la mine, expresia “ce ţăran, ce ţărani, ce ţărănie”. Azi dimineaţă, în, desigur, tramvaiul numit dorinţa 69-28, ascultând albumul “viaţa” performat de formaţia vocal-instrumentală zveltuţa lizzy (cam tare), m-am simţit în stare să filosofez pe tema “ce anume face diferenţa între un cetăţean urban şi un cetăţean rural”. Cu alte cuvinte care eşti frate ţăran şi care orăşean.

Cel mai important aspect pentru un urban este curăţenia, trupească şi environmentală, ca să mă exprim ministerial. Urbanul nu face pipi pe stradă, la copac, tufiş, zid sau pur şi simplu în staţia de tramvai. Nu, el nu face aşa. El face la budă, trage apa din reflex (adică dacă vă gândiţi la 3 ore după ce aţi făcut treaba mică dacă aţi tras apa nu vă amintiţi), se spală pe mâini înainte şi după. Urbanul se spală zilnic, cum zice la manualul de sănătate perceput în primii 7 ani de viaţă, de două ori: dimineaţa şi seara. Se spală cu săpun, apă caldă şi se şterge cu un prosop curat. Acuma, la ţară ai privata în curte, construită din lemn sau metal, o groapă în care verşi ce verşi şi la un moment dat se umple. Atunci pui ceva deasupra şi te muţi cu altă groapă 2-3 metri mai colea, şi tragi baraca peste groapă. Se şterge curu cu ziare vechi, reviste şi foarte rar cu hârtie igienică, fiindcă altfel se sensibilizează curu şi viaţa la ţară e dură ca zgura. Cetăţenii rurali, care muncesc câmpul şi confundă girafa cu computerul, fac pipi şi pe câmp, dacă e să le vină. Dacă e să le vină fac, de asmenea, şi caca pe câmp, pt că nu se jenează de oi, capre, cai, căruţe, guşteri şi vite. Cred că deja m-am făcut clară, n-are rost să continuăm pe linia scatologică.

Modul de relaţionare inter-umană. Populaţia rurală are universul uman limitat la vecinii de casă sau tarla. Toţi au cai, toţi au copii, toţi muncesc la câmp, nimeni nu e altfel şi nu iese în evidenţă. Ah, da, mai e şi popa, învăţătorul (care nu mai e aşa mare sculă ca nainte) şi veterinarul. Ţăranul îl invită pe veterinar la o ţuică, urbanul la o cafea. Veterinarul vine în ograda ţăranului, pe când urbanul duce pufoşenia la cabinetul doctorului. Câinii ţărăneşti mănâncă şi pâine muiată-apă plată, javra orăşenească refuză categoric boabele ieftine (şi-au educat un anume al 7 simţ în acest sens). Ţăranul scuipă cu obidă când e supărat, orăşeanul… orăşeanul ar trebui să scuipe în batistă, dar cred că numai bătrânii fac aşa. Passons.

Orăşeanul se îmbracă de la magazine, mall-uri, outleturi din ţară şi străinătate. Ţăranul cumpără materialle şi le coase soţia la maşina de cusut singer, moştenire de familie.

Orăşeanul se încalţă cu pantofi, sandale, şlapi, cizme, saboţi, papuci, botoţi etc, pe când ţăranul este mult mai econom: cizme de cauciuc iarna, opinci de cauciuc vara.

Orăşeanul preferă fructele de mare, foie gras-ul şi nu face diferenţa între cireş şi vişin, păr şi măr, prun şi corcoduş. Ţăranul nu crede că melcii şi scoicile sunt vreo mare delicatesă, din tată în fiu culeg melcii de după primul tunet şi îi fierb până scade apa şi îi servesc cu mămăligă şi usturoi.

Orăşeanului îi ies bube la gură de la laptele nepasteurizat, pe când ţăranul poate pune gura la ţâţa vacii şi să tragă ca-n copilărie fără să i se pară pervers.

Orăşenii fac sex cu lumina aprinsă, oriunde numai în pat nu, pe când ţăranul ţine flaneaua pe el iarna şi preferă o oaie, căci e miţoasă şi ţine cald după.

Orăşenii se omoară după maşini cu cât mai mulţi capi putere, ţăranii sunt mult mai ecologici şi unu-doi cai per familie sunt arhisuficienţi, altfel furajele depăşesc preţul unui plin de benzină.

Orăşenii merge la film, teatru operă şi în general acolo nu mănâncă seminţe, brânză cu ceapă sau salam, nu beau, nu se băşesc, nu râgâie, nu vorbesc tare. Ţăranii veniţi la oraş asortează trelig la pantofi de lac cu cioc lung şi ciucurei pe mijloc şi la bentley şi maimuţă oxigenată şi şuncoasă atunci când vor să pară pernuţă cu patru ace calificaţi pentru un concert la ateneu.

Ţăranii sunt obişnuiţi să fie înconjuraţi de animale, de aceea aruncă pe geam tot ce le prisoseşte prin casă, cur sau gură: oase, tampoane, pempărşi, lăzi, cutii, canapele, preşuri, goange, fire de păr, peştele mort, chiloţii uzaţi şi murăturile stricate. Orăşeanul ştie ce e aia ghenă, coş de gunoi, sac de gunoi, gunoier, reciclare, pubelă etc şi ştie şi cum se folosesc fiecare. Orăşeanul nu dă foc pubelei din spatele blocului aşa cum ţăranii dau foc buruienilor zmulse dintre răsaduri.

Desigur, cred că nu s-a epuizat nici pe departe lista. Dar mi-am golit creierul de răutacizme pentru tot restul zilei şi acum pot să mă gândesc în cunoştinţă de cauză cum o să fie cînd o să mă mut la ţară 😀

PS. Post inspirat, dar fără nici o legătură, de penultimele posturi de pe rezistenţa

Advertisements
This entry was posted in andreanum, de ris, na! by andreanum. Bookmark the permalink.

About andreanum

Nascuta in anul in care Iggy Pop lansa albumul "The idiot" poate nu intimplator de sex feminin, de orientare liberal-salbatica "neinregimentata" politic, par lung, ochi verzi, 60 de kile, stingace, rid des, am tatuaj, nu beau bere, merg des la cinema si coclesc aurul. Gata, ati zis little biographical.

2 thoughts on “ce e aia urban?

  1. Hai bai udne ai vazut tu taran in adevaratul sens al cuvantului care sa-si mai cumpere materiale. Toti taranii pe care i-am vazut eu la zoo fie nu au nveoie niciodata de haine noi pentruc a le mostenesc pe cele vechi fie se imbraca la tol festiv de poliester.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s