Intre oameni si soareci

Vin de la servici. Mare scandal mare. Premierul Romaniei, Calin Popescu Tariceanu, are preferinte aiuritoare. Domnia sa zice ca intre oameni si tancuri va alege mereu oamenii. Tara tara vrem ostasi! Pe cine? Pai domnul ministru Cristian David se da in masinute. Si nu orice fel de masinute. Masinute care au flasneta de cincizeci de mii de gabriele vranceanu firea, altfel cunoscuta in mediile academice pentru prozodia dansei cand vine vorba de numarat firfireii. Pardon, n-am vrut, ma scuzati, aud ca de la o vreme se fura in acest taram ca’n codru, daca dau drumul la aceasta gura de canal zisa televizor ies miasmele progresului prin’tr-ansul. Uite, chiar si-acum aceasta doamna a jurnalisticii adevarate, Corina Dragotescu, analizeaza cu privirea deschisa la maxim despre ce s-a petrecut in csat. Privirea-i spune totul, frizura lasa putin de inteles. Intreaba moderatorul: Ne scapa ceva?

Mai, ne scapa ceva?

Ce oameni? Ce tancuri? Au trecut 7000 de zile de cand si-a pus Ion cravata’n chept ca-i revolutionar. Au trecut ore, peste ore, peste zile si s-au perindat domni al caror zeu nu s-a numit Marx, or Engels, dar care au stiut sa se invete reciproc ce-i acela capital si altfel decat se povestea pe la Stefan Gheorghiu. S-a lapidat, s-a delapidat. S-a denuntat. S-a scuipat de-o parte si de alta a baricadei, iar dom’ profesor s-a trezit stropit cu cerneala si l-au invins securistii. Securistii s-au transformat precum broscoii in oligarhi; au rasarit case, casute si vilisoare pe-acolo pe unde s-au vandut ponturile cele mari. Domnul Radio Contact s-a trezit pe mana cu destinele unui popor hranit cu franzela din grau de la import, in timp ce ne plangeam in pumni granarele patriei. Vai tie, popor, unde n-ai muri sau n-ar fi mai bine sa-ti iei o vacanta? Pentru cine traiti, domnilor? Pentru cine mintiti, domnilor? Si-apoi, la sfarsitul zilei veniti, om cu om si cu caciula in varf de par la mine baliti la gura de paranoia, deprimati si nefericiti, gata sa infigeti plicul pe care vi-l scot, in fiecare zi, pentru ca intre oameni si soareci aleg soarecii. Dar iata ca seria sobolanismelor capata proportii caricaturale, limba romana este reinventata pe ecranele televizoarelor care este de-am ajuns sa-l admir pe Marean Vanghelie din simplul motiv ca domnia sa a inceput prin a fi analfabet si-a sfarist prin a fi semidoct, altfel spus a facut progrese. A fost pitoresc. A transformat cartierul Ferentexas intr-un fel de Stan. Vanghelistan. A definit o generatie de intelectuali subtiri dar care bubuie de imbecili ce sunt, fiare rapace dar cu costum de la cum-ii-cheama ca imi recunosc sorgintea opincara. Eu nu stiu. Sa ma bati si nu stiu care-i diferenta dintre o geanta Prada si un alt fel de geanta. Fitsele imi scapa in mod oneros, iata de ce eu sunt (doar) psihiatru iar ei sunt (doar) politicieni. Ne uitam reciproc pe gard. Ei aleg oamenii. EI ALEG OAMENII. EI. ALEG. Deci sa-mi fie cu iertare, domnilor, dar v-ati nevrozat de tot. Parol, acest transfer e facut un pic cam de-a-ndoarselea, fir-ar al dracului de cratime si de limba cu aceste inversiuni gramaticale. Vin alegerile, ceea ce insemneaza cam in orice republica parlamentara ca a noastra ca timp de o zi din patru ani noi vom alege, noi de fapt vom semana amarasteniile acestea de seminte din care ies buruieni precum si-alte idei cel putin la fel de sugubete si rezistente la pesticid. Si da-i si trage-i ca mai apoi, la final de mandat, domnul radiocontact sa nu aleaga tancurile, iar eu sa nu aleg soarecii. Oameni sa fim. Oameni sa fim? Cine da masura a fi “om”? Cine decide care este valoarea unui om? Viu? Mort? La kilogram? La punct de IQ? Poate la puncte, ca pe carnetul de conducere. Si cine rasplateste punctele, kilele, disciplina contribuabilului a carui educatie este direct proportionala cu integrala din procentul de acorduri gramaticale corecte pe care le face ministeriabilul de la zero la infinit.

Astazi mi s-a bagat in buzunar un plic. Din nou. Rosu. Mana insista sa nu mai iasa. Ma uitam la femeie, zambea cu dintii ranjiti adica cum, domnul doctor, dar se poate dar insist, doamna scoateti mana din buzunar ca v-o rup si va pare rau dupa ea. Mi-a cazut fisa in extremis, mototolise nenorocitii aia de bani in interior care transpirasera dupa atatea schimburi de maini oneroase. I-am zis, doamna, corb la corb nu-si scoate ochii si poate vin si eu o data la dumneavoastra. S-a potolit instant. Ce ti-e si cu tacaneala asta, e ca intrerupatorul de la subsol, merge, dar cu personalitate. I-am amintit, stiti, data trecuta era dom’ profesor de fata. Deci altfel ma certati si-atunci. Da. Stiti, banii dumneavoastra au cumparat niste dulciuri la copii. Ah. Data viitoare daca se mai intampla ne suparam. Bine. Dar acum nu ne-am suparat. Bine. Multumesc. La revedere.

Acest popor are multi oameni bolnavi, si nu neaparat de bolile cu care ei vin in batista la tine. Boli existentiale. Boli fundamentale, de la vladica la opinca. Boli care pervertesc pana la baza compasul moral si fac ca nord sa devina sud, si sud sa devina vest. Si doar in extremis, sub presiunea absurdului dus la rang de pitoresc si-apoi apocalipsa, se revine intr-o matca relativa pana se potoleste oprobiul.

O tempora.

G.

One thought on “Intre oameni si soareci

  1. of, eu uneori ajung sa cred ca daca ii numim nebuni pe domnii politicieni e ca si cum le-am lasa portita intredeschisa. Adevarul este ca puterea corupe, iar daca tu ai si “sansa” de a fi putin corupt dinainte, cred ca rezultatul, in ciclul de 4 ani, e o metamorfoza balaurica de toata frumusetea 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s