Dincolo de zambet

Am vrut sa scriu despre o pacienta isterica de-a mea. Pacientele isterice mi se par fascinante. Cat ce se poate ca intr-una dintre zilele urmatoare va avea un lysis pe care-mi ramane sa-l gestionez pe cat posibil coerent, constient fiind de propriul meu transfer la asta. Nimanui nu-i plac istericii. Ba chiar dimpotriva, exista un oarecare oprobiu public vis-a-vis de femeia conversiva, si – mai rau chiar – de barbatul conversiv. Dar nastem si crestem pepiniere intregi pentru o atare patologie pentru ca noi, ca natie, avem un apetit pentru astfel de afectiuni psihosomatice. Suntem un popor care-si poarta nefericirea prin piele, prin excelenta. Inca apreciem educatia prin atingere si nu doar de tip mangaiere, ba mai si propovaduim varianta epopeica despre bataile rupte din Rai. Raiul cui? Raiul meu? Poate raiul sfantului Pafnutie rumegatorul de boabe de fasole si campion nedisputat la tintar. Pana la Dumnezeu insa – zice tot o vorba din popor – te mananca sfintii. Ma uitam ieri la harmalaia legata de moastele Sfantului Dimitrie. Saracul. De s-ar vedea martirul dupa ce “isterie” a provocat, oare nu i-ar rosi obrazul? Cui ii place zelul, pana la urma? Cui ii foloseste? Incerci sa gasesti o logica la toata imbulzeala de baticuri si, la sfarsitul analizei, nu poti decat sa ajungi la concluzia plastica precum ca de sub barda barbatului doar credinta te scapa. Asa zicea si o mamica de dimineata, ca dupa aia am dat-o in credinta, religie si-asa mai departe. Cu greu ma abtin, ca profesionist, sa nu fiu un pic tendentios fata de preotul care adauga gazolina pe focul vinei deja inradacinate precum buruiana fix la poalele sufletului. Nu doar ca arzi in focurile Iadului de pe lumea asta, dar te mai cauta si pe lumea ailalta! Si – sa nu ne amagim – am intalnit mai multi oameni care-si fac cruce in urma unui om nebun decat in fata lui; nu de alta, dar inca n-am scapat de miracolul “puterilor nebanuite” pe care le are omul sub posesiune. Explicatiile mirobolante ale vulgului vis-a-vis de boala mintala nu pot decat sa ascunda, trebuie sa o spunem pe cat posibil de clar – o ignoranta sociala cultivata de vulg, si de plebe. Pentru ca acolo sta sadita mema credintei, si acolo sta sadita relatia cantitativa intre pacat, iertare si un anume gen de compas moral care ocazional ascunde sub pres detaliile sordide ale naturii umane din spatele peretilor de chirpici. Oamenii au nevoie de credinta, mi se spune. Este perfect rezonabil, avem nevoie de spirit, de sacru, si de un ochi deschis catre “minunile” dimprejur, atata timp cat ne sta in natura (da, in natura, nu in supranatura, nu in duhul sfant pogorat peste sarmanul patruped ocazional binecuvantat cu gratie) sa cautam intelegeri, si intelegere. In cautarea intelegerii se afla si femeia care – in cele din urma astazi – s-a decis sa dezvaluie cum au decurs primii ei 15 ani din viata si mai apoi de incidentele avute cu barbatul dansei. Barbatul s-a aflat saptamana trecuta in cabinet. Aplecat de la sold, shmekeras, stapan pe situatie, avea in ochii gri toate cheile intelegerii posibile. Femeile sunt oricum mai nebunatice din fire. Deci da. Oricum. Bineinteles, ea se ocupa, eu muncesc. Da, vin la cabinet, n-am nici o problema. Deci doamna, eu daca vin aici si petrec trei ore eu pierd bani, doamna, prefer sa vin dupa-amiaza. “Doamna” se uita la el cu un zambet enigmatic. Din partea cealalta a incaperii, si din pozitia unui om obisnuit sa lucreze cu adultii, ma uitam la dinamica acestui cuplu ridicand intrebari, in sinea mea, despre cine ocroteste pe tine si cine are camera secreta in care nu vrea sa se uite celalalt. Si azi am aflat. Ramane de vazut in ce masura zambetul discordant al femeii pe care eu o vad deja de aproape o luna ascunde o trauma severe pe care ne-a spus-o, printre lacrimi, dupa ce am folosit un “heightener”, un elevator (o tehnica prin care faci explicita o anumita secventa din script-ul pacientului) si am confrunat problema ei legata de monitorizarea propriilor emotii. Sunt interesante aceste tehnici confruntative. Uneori, daca raportul initial este unul bun, a inlatura “panzele de paianjen” de pe anticamera emotionala a pacientului faciliteaza instalarea transferului pozitiv, a dialectizarii rapide a problemei si nu rareori rezolvarea complexului secundar. Acela primar – e un lucru cu care m-am confruntat si eu – rareori devine prezent in perioada timpurie a lucrului si uneori este inaccesibil ambelor parti implicate in munca de rezolvare a unei probleme date. Pentru mine, de cele mai multe ori e o curiozitate sa aflu ce se ascunde dincolo de zambet. Pentru ca mie zambetele imi zic multe. Zambetul de la coltul gurii. Zambetul fara dinti. Sau cu dinti. Zambetul cu gura pana la urechi. Risus sardonicus. Rasul spanzuratului (“Gallows laughter”). Rasul histeroid. Rasul agresiv. Rasul defensiv. Rasul plansul. Hazul de necaz. Rasul e de cele mai multe ori poarta mea de intrare, pe acolo pe unde stabilesc un raport cu pacientul pentru ca mai apoi, prin monitorizarea limbajului non-verbal, sa ma insinuez treptat in zona de belvedere a psihismului sau. Toti o avem. E – de altfel – sufrageria fiintei noastre unde ne facem prieteni, unde ne cream si ne distrugem relatii, unde ne remodelam social. In privinta lucrului cu pacientul, insa, anticiparea momentului greu in care tu vei vedea ceea ce nici macar el n-a indraznit sa priveasca obiectiv il arunca pe el intr-o ostilitate latenta fata de tine. Eu nu am intalnit pana acum personaj care, in raportul cu medicul (oricare ar fi el) sa nu proiecteze sentimente ambivalente (cel putin!) fata de acesta. Dincolo de timorarea originara apare aproape invariabil dorinta de explorare, verificare sau retragere din relatie functie de adaptarea primordiala pe care o are fiecare. Este de obicei treaba mea sa-mi adaptez tonul de comunicare portii preferate a pacientului. Dar la strada fiecare poarta un zambet. Pe acolo intru eu.

G.

One thought on “Dincolo de zambet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s