Dragi cititori ai mei,
Am nevoie sa stiti cat imi sunteti de dragi, fiecare dintre voi care zi de zi decideti ca merita efortul sa cititi randurile pe care aleg sa le pun in litere aici. Familia mea, mai exact tatal meu, traverseaza un moment delicat, este de altfel si motivul pentru care zilele acestea si sa vreau si nu am timp, sau dispozitie, sa va mai povestesc de una sau de alta. Speram din tot sufletul ca zilele care urmeaza vor fi mai bune, poate atunci am sa impartasesc experienta mea de medic care are un parinte confruntat cu sistemul medical romanesc, cu bune si cu rele. Deocamdata dedic aceste cateva minute la capatul unor zile grele pentru ca stiu ca audienta care vine aici este una volatila. Sper sa nu va intoarceti capul dinspre noi, ce-ar fi sa ne dam intalnire cam intr-o saptamana? Imi doresc sa fie vesti bune. Intre timp, tot ceea ce inseamna fiinta mea este prins intr-alta parte. Asta simt.
Asadar, daca simtiti nostalgie, Mutsunake a adunat in ultimii aproape doi ani aproape 500 de posturi personale pe Andreanum, cam 10 – 12 % pe teme medicale, inca pe atat politica, iar restul diverse lucruri, snoave si povesti. Daca m-ati citit, recititi-ma. Gandurile voastre sunt sursa mea de energie undeva intr-o noapte fara felinar, pe un lac fara limanuri cenusii, doar o simpla destinatie.
Sa fiti buni,
G.
PS: sper ca nu vor fi rating-uri la acest post.
mutsunake, sper din toata inima sa nu fie ceva serios.
sa fie bine!
Sper sa fie o experienta usor neplacuta care sa treaca repede.
Ne gandim la tine cu drag.
sa fie bine!
Multa sanatate tatalui tau si voua multa putere.
Si sper ca peste o saptamana sa ne spui “ufff a fost un moment delicat, dar acum totul este bine”.
un gand bun si de la noi.
multa sanatate!
G, ne vedem peste o saptamana.
multa sanatate mosului. te simpatizez, desi deseori ma complexezi cand incepi sa sapi prin capetele cititorilor 🙂
toate bune.
felix, cred ca vroiai sa zici multa sanatate tatalui, nu?