pădure, dragă pădure

În epoca în care un băiat carismatic cîştigă preşedinţia Statelor Unite prin discursuri impecabile, deci demagogice, chiar dacă sunt si sincere la nivelul declaraţiei, avem şi noi, în Mayonezia, ca să îl citez pe Ştefan, exemplele noastre de trăire patriotică. Idei măreţe, creţe, chiar pădureţe. Deşi e campanie electorală şi cam tot ce scrii, de-o fi bine sau rău, e pomenire de nume şi deci creştere la rating (care rating el nu ţine cont că eu mă uit la televizor ca să mă descarc de necazurile zilei înjurând plenar pe nişte politicienii care, oricum, îşi merită soarta), o să pomenesc de un tînăr imberb, fost repetent şi analfabet, actualmente studinte în drept, politician şi deţinător de bacaloriat m.c.l. (la societăţile decadente se foloseşte magna cum laudae pentru cei care iau bacul din prima şi cu notă maximă).

Cu ocazia deschiderii unul mall de care vă ziceam mai sus în contextul mizeriei care şade bine sudată de sticla mea de cola cumpărată din acel stabiliment, s-a stabilit că domnul primar al sectorului care pute de prosperitate să planteze atîţia puieţi de pomi cîţi vipi venea în ziua cea mare. au venit 1.300 de vipi, număraţi cu mijloace tehnice profesionale. Aştept acum din zi în zi să înflorească la marginea cartierului meu o pădure de puieţi care mai de care mai fructifer, ca să aibă puradeii ce jupui toamna. E foarte bine că vor avea ce jefui, după ce livada dinspre Măgurele, unde mergeam eu la cules cireşe şi căpşuni, s-a restrâns într-atât încît ar încăpea foarte bine pe locul de piscină al cîinelui familiei Becali. Dar eu vreau cu tot dinadinsul să văd aceşti copaci “în viu” şi “in sectorul ăla”, deşi sunt conştientă că odată date acele diplome prin care vipu era atestat părinte al unui puiet gata, ideea a fost vîndută, parafată, făcută, banii s-au dat, banii s-au încasat şi hai pa că avem treabă. Dacă știe cineva cînd apare  pădurea și poarte da un semn, îl rog s-o facă.

Nu zic de livada aia de piersici vizavi de aeroportul Băneasa, că orice tută bucureşteană a trecut pe dn1 măcar o dată şi a văzut că uşor uşor mai dispare cîte un hectar. 1 Hectar are fix 10.000 de metri, pentru orăşenii sadea, adică în jur de 50o de apartamente confort 1 puse unul lîngă altul. Să nu ne referim nici la peticuţul de pădure pe care acum stă cocoţat un cartier rezidenţial din spatele complexului Băneasa Shopping Center, că, vorba unui vecin, “dacă au defrişat de la bogaţii ăia din pipera, piperniciţii cum le spune soţia, foarte bine le-a făcut, să se sufoce în poluare”. Hal de gîndire, exemplu de romîn căprar sadea, care mai departe de curtea vecinului nu bate.

Colegii mei şi încă vreo 50 de prieteni au ataşat, la semnătura mailului, scris cu verde, ca în imaginea de mai jos, Think before you print.

Adică ceva foarte clar, simplu şi de bun simţ: înainte de a printa şi a încuraja tăierea copacilor pentru a se face mai multă hârtie, mai stai oleacă şi cugetă-te, că poate nu e nevoie, sau poate nu ai corectat tot şi mai dai prin de 3 ori după aia. E, noi tot colectăm şi reciclăm hîrtia folosită: pentru documentele noastre interne sau ciorne printăm şi faţa a doua a unei foi deja tipărite. Şi colecţionăm, de asemenea, tot ce e hîrtie de aruncat, mai puţin aia igienică. Încercăm să cumpărăm hîrtie de imprimantă reciclată. În fine, facem tot posibilul să limităm pagubele. Şi sunăm într-o zi la firmele deosebit de vocale care se laudă că vin, îţi iau maculatura din poartă, o duc la dracu-n favrică şi o transformă în altă hărtie. Şi sunăm şi mîine, şi poimîine şi săptămîna viitoare şi peste o lună şi tot aşa cam vreo 7 luni. Şi pînă la urmă tot ălora de la rebu le-am dat 10 lei să ne ia tona de gunoi păstrat cu grijă atîtea luni în faţa sediului şi care puiseră şi ceva şoricei care urma să devină şobolani care ne-ar fi decimat populaţia de pisici din zonă. Tona noastră s-a dus, desigur, împreună cu celelalte tone din vidanjă, la Glina. Aka la comun cu frăţiorii lor zeama de cartofi, mucii de peşte, cozile de pătrunjel, tampoanele şi resturile de tocană. Deci am strîns-o într-un scop nobil şi în final am ajuns să să facă ţiganii focu cu ea. Dar e bine că noi ne gîndim la natură, economisim, prezervăm (la naiba ce cuvînd oribil) pădurea… şi de fapt e acelaşi drac cu altă creastă, că şi groapa de la Glina tot naturală e, fiindcă e săpată în pămînt. Sic!

Ca să încheiem plenar acest post semi-lementaţie şi semi-băşcălie ieftină, vă spun că titlul acestuia este chiar numele adevărat al unui om, frate de politician românesc, în care Pădure este numele de familie, iar Dragă Pădure prenumele.