Sa fie reforma!

Prima oara am auzit vorba asta in timp ce se aseza praful ridicat de gloantele cu trasoare pe la Intercontinental. Copil fiind, paduri cutreiaram dar mai ales podul casei unde se aflau tot felul de reviste, Cutezatorii, Magazin Istoric si-asa mai departe. Mai si cazusem recent in patima cititului si rodeam Ciresari pe paine, dar as putea sa jur ca nicaieri in preumblarile mele epice nu intalnisem cuvantul “reforma”. Era un mister. Ce-o fi aia? Cine face? Si mai ales, ce zice nenea ala ca face? Adica n-o sa mai fie la fel? Adica o sa fie mai bine, obligatoriu. Pai nu se poate, acum daca stau sa ma intreb cum o fi lucrurile de fapt, si mai ales pentru ca umbla vorba ca ne-am trezit din somn de moarte ca voinicul din poveste trebuie ca reforma inseamna sa iei raul, sa faci asa, un fel de vraja si apoi badabim-badaboum o sa fie jegul proaspat, o sa fie frunza verde si-o sa fie ulita curata fara sa mai dam noi cu matura. O sa cada corcodusele numa’ unde trebuie, si balegarul o sa fie fara miros. Mai si eram tare entuziast in anii ’90. Deh, varsta. Mie mi se parea ca presedintele Iliescu este un om foarte destept, si informat, mama zicea ca el facuse o treaba nemaipomenita la ape. Tata, cercetator si el, si-l aducea aminte de la editura Tehnica. Iliescu, se vorbea la mine in casa, fusese comunist dar nu fusese un comunist rau. Fusese un comunist bun, si care toata viata lui a asteptat reforma asta. Reforma asta era carevasazica un mijloc, un fel de sareta ca aia a lui tata care sta si-acum sprijinita in spatele felderei, mai are doar o roata si i-au iesit arcurile de la bancheta, dar pun pariu ca daca o vopsesti si-i schimbi musamaua aia inca mai arata a sareta. La fel si reforma.

Mie nu-mi pasa de bani. Ma obisnuisem inca dinainte de Revolutie ca banii sunt. In cutie. Undeva acolo banii sunt, si oricum n-ai ce sa faci cu ei pentru ca la alimentara nu e mai niic. Ce noroc aveam noi ca existau mama, si tata, si pasarile din curte si cartofii din camp si porcul din grajd. Ce-ti trebuie bani? Bine, cu bani iti cumperi haine si bicicleta si cu bani mergi la mare, dar ce-ti trebuie tie mare? Tu ai munte. Poate acum, daca vine reforma – rumegam eu in timp ce dadeam la pedale pe Pegasul meu rosu luat din banii de colindat – o sa putem sa mergem mai des la mare. N-am mers mai des la mare, am inceput sa fac meditatii. Dintr-o data noutatea asta nu prea imi mirosea a bine. Mirosea ca rinichiul de vitel fiert pentru ca pisoiul profesoarei de romana, un monstru alb cu o cicatrice voluminoasa pe bot, sa-si manance micul dejun. Doamna cu pricina tinea foarte mult la gramatica, iar domnul ei era inspector. Ei stiau cu siguranta incotro se indreapta barcuta asta din invatamant si se uitau amandoi admirativ la mine. Bine trecuti de saizeci de ani imi invidiau pe-ai mei putini, si mai mult decat atat si ignoranti. E he, si-or fi zis ei, pai cand va fi baiatul asta mare se va fi terminat si cu tranzitia asta. Tranzitie si reforma. Reforma si libertate. Libertate si democratie. Democratie si sindicate. Sindicate si minerii din Valea Jiului. Cam cand au venit minerii din Valea Jiului eu am avut o revelatie. Reforma e un lucru foarte pretios, mai rar decat inelele de platina cu diamante si ca atare toata lumea o vrea. Nu asa ziceau toti politicienii? Si-atunci era nevoie de oamenii muncii, aia de la Vulcan si Petrila si Petrosani si Copsa Mica sa se suie in camioane si sa vina la Bucuresti sa-l paruiasca pe Cornel Pumnea. Ma uitam la televizor si mi s-a parut brusc ca omul asta a avut un nume predestinat, mai ales cum ii curgea lui sange pe nas. Cornel Pumnea era comentator la sport si una dintre marile reforme a fost ca s-a calificat Romania la campionatul mondial din Italia, si dupa aia si din Statele Unite. Iti dai seama? Statele Unite. Deci e clar, reforma nu mai dureaza mult. Da, acum e mai greu, intre timp s-au schimbat guvern dupa guvern si Frontul Salvarii Noastre Nationale  s-a rupt in mii de bucatele, a aparut partidul Ecologist si-apoi s-a inventat si partidul pensionarilor, mama a plecat din tara pentru ca nu ne ajungeau banii pentru meditatiile mele. Nu ne mai ajungeau in anul care-a urmat nici banii de intretinere. In cutia noastra cu bani care statea in sufragerie erau teancuri tenculete, dar tot degeaba. In magazine se aflau o multime de lucruri, dar tot degeaba. Iar eu traiam reforma, trup si suflet. Faceam limbi straine. Faceam monitoring. Vorbeam british english si imi frecam coatele – ca asa auzisem eu ca se zice in limba lui Shaxpur – cu niste oameni ca Jim Watson care era raportor european pentru cultura. Pai cine se pricepe mai bine la reforma decat Jim Watson? El era un tip asa, mai sanguin, si-i placea tare mult palinca romaneasca si frigaruile alea mixte care se faceau la Coliba Haiducilor; ii placeau bulzul si romancele cu bujori in obrajori pe care le mai si ciupea din cand in cand. Eu nu mai eram un naiv, stiam ce vroia el de la ciupeala, mai ales ca i se inroseau vinisoarele in jurul ochilor. Treaca mearga, daca asta trebuie sa induram ca sa iesim din tranzitie, ca atunci cand vom creste sa ducem o viata buna si noi, dar mai ales mama si tata care se impamanteneau din ce in ce mai tare, atunci fie. Fumam. Fumam democratie, fumam tigari straine si purtam parul lung. Asta da libertate, nimeni nu mai e ca noi si-apoi muzica data tare, si blugii rupti, si bautul pana la obnubilare in baruri laturalnice unde oamenii iti vindeau bere pana cand cadeai sub masa. Ce conta ca aveai 15 – 16 ani? Era voie, ca doar inca n-a venit nimeni sa cenzureze schimbarea asta, domnul presedinte Iliescu purta costume gri atat de frumoase si hai, mah, spunea mama, ca totusi asta arata a presedinte si uita-te la el cum vorbeste, da pai ala dinaintea lui fusese cizmar si era rarait si vai de curu’ lui, ca nici nu vreau sa-mi aduc aminte! Ei i se facea rau cand venea luna decembrie si se apropia memorialul durerii. Noi in schimb ne uitam, memorialul durerii era ca si cum ai zgraptsana coaja de pe-o taietura sa vezi cat s-a mai vindecat, si inca mai curge sange dar parca-i mai vezi pe revolutionari, si-or mai fi revenit? Ca prea aratau salbatic atunci la televiziune. Ia te uita, Mircea DInescu s-a mai implinit. Si Caramitru ala? Hai mai ca a pus falci, noroc cu nea’ Nelu ca e bine conservat. Bombonel cred ca o sa ajunga prim-ministru, sa vezi tu. Geoana era pe atunci ambasadorul nostru la Washington. La americani. Deh, ajunsesem pana in sferturi la Mondiale, ne trebuia un om tanar acolo, brici, care sa vorbeasca si bine engleza. Intre timp s-a mai facut o data reforma. S-a facut atat de bine ca-n ’96 a venit Emil Constantinescu presedinte. A venit Andrei Marga ministru la invatamant. A venit Ciorbea premier. A venit poetul Radu Vasile premier. A rasarit, din musuroaiele lasate de trista legislatura anterioara, o generatie cu suflu nou, cu privire semeata, cu promisiunea ca va aratam noi voua reforma acum, dragi prieteni, luati aminte! S-a inmultit praful, asta e tot ce-mi aduc aminte. A iesit Dacia Nova pe piata, si era cat pe aci sa intram in Nato, atata doar ca Tsapul s-a intors bou de la Madrid. Din opozitie, nea Nelu purta aceleasi costume, ochelari cu rama aurita, cand au trecut in cele din urma cei patru ani de durere tsaranista era o singura solutie. Si nea’ Nelu a castigat prezidentiabilele cu o majoritate zdrobitoare, nemaiauzita, ultra-democrata dar uluitor de monocolora. L-au votat babele. L-au votat intelectualii. L-au votat tinerii ca mine care si-au facut prima stampila pe buletin in 2000 pentru ca mai, sunt 10 ani de la Revolutie si reforma asta nu se mai termina! Trebuie sa iesim o data din tranzitie, astia ne-au bagat no pai o fi stiind ei sa ne scoata. Ce-o sa mai faca acum, o sa mai fure? Pai cel putin astia au mai fost o data la putere, au furat ce era de furat, si-acum poate-si fac dracului treaba! Dar au furat. Of, prietene care te-ai nascut dupa 1990, ce-au mai furat. Tu poate esti copilul vreunui furacios, si tie tata nu ti-a zis cum o fi fost inainte sa reinventeze el roata moralei si justitiei. Tie poate tata ti-o fi zis ca asta e reforma, iaca, ai banu? Dai banu. N-ai banu? Ciocu’ mic, si treci la coada tsarane unde ti-e locul. In tot acest timp Romania a continuat precum bolnavul in septicemie, inima sa bata, matsul sa impinga, rinichiul sa pise urina lui plina de bacterii. Ne-am dus la facultate. Am invatat. Am facut studii. Am invatat ce-i aia o Margareta si in cate feluri poate ea sa satisfaca un sef de lucrari la Anatomie. Crescusem. Ei nu mureau. La Oradea s-a facut Universitate privata de Medicina, la Stana se trageau chiolhanuri iar la baile Felix se cojea tencuiala de pe vechile hoteluri, in schimb rasareau pensiuni la tot pasul. Romancutsele imbatraneau, procreau, se ingrasau si-si puneau termopane la case, traiam greu greu dar mai greu fara greu iar in toata aceasta marmelada amniotica dadeam la vasle spre reforma. Pentru a cata oara invatamantul, sanatatea, apararea erau domenii strategice. A mai venit si Papa, preafericitul Teoctist a depasit fatidica varsta de 90 de ani si era clar ca mai are un pic si devine nemuritor, la televizor se dadea serialul Highlander unde ni se explica ca nu poa’ sa fie decat Unul. Se deforesta. Se devaliza.

Si tot n-a fost sa fie. Si-apoi in 2004. Si tot n-a fost sa fie. Si-apoi anul trecut, cand s-a construit o monstruoasa coalitie, repede s-a grabit romanul verde sa-l puna la loc pe dom’ presedinte nu de altceva dar in locul lui venise acelasi Vacaroix pe a carui mana, pe cand era prim-ministru, inflatia a atins cote abismale, comparabile cu cele din Swasiland, Congo si Zimbabwe. Si-acum ne ajunsese blestemul, acest om votat pe liste si propus de colegii lui politruci ar fi putut – si pana la urma chiar a fost – sa fie presedinte interimar. Cum mama dracului si-a prietenului lui Scaraotchi a fost posibil asa ceva, popor? Popor ametit si drogat de oameni prinsi in toropeala ignorantei? Cum mama dracului de-ai reusit ca in 20 de ani sa creezi un context pentru un Mos Teaca precum Vacaroiu sa conduca, macar pentru o secunda, butoanele acestei natii? Si suntem in noiembrie 2008, si altul i-a luat locul.

Am sa votez cu UDMR-ul. Sunt ardelean, se presupune ca nu ader la mesajul lor pe alocuri iredentist. Dar vad un singur lucru. UDMR-ul este singurul partid care, in ultimii 18 ani, s-a tinut de treaba. Au facut parte din toate coalitiile de guvernare pentru ca ala 5% al lor este un “fara de care nu se poate”. Au avut oameni care si-au vazut de amarala lor si care la ei in comuna au stiut macar sa schimbe indicatoarele alea unde scrie pe unde intri, pe unde esti. Romanii, prin comparatie, inca mai dezbat bolanzi ca papadia daca o fi, sau n-o fi, timpul sa incepem reforma. Cati conu’ Leonida s-o mai afla fata cu reactiunea nu stiu, dar daca ar fi sa ma rog pentru ceva e sa voteze toti UDMR-ul, si-apoi UDMR-ul sa se lege la Ungaria si sa devenim din nou sub papucul lor. Si sa vina sa faca ungurii reforma, sa vina un fel de Sandor Petofi si sa ii dea cu basca peste proboscis politicianului roman hranit cu branza si ceapa si-apoi urcat in Mercedes.

Asta-i reforma ce-am poftit!

G.