Matinala

Unele lucruri le scrii de la adapostul confortabil al propriului birou. Alteori te refugiezi intr-un colt pe canapea, si arunci in rafale rapide ganduri care nu-si mai dadeau pace unul altuia asteptand sa iasa. Catre cine? Oare de ce? Conteaza prea putin de cele mai multe ori, chiar daca de fiecare data exista un gand dupa gand. Poate va citi cineva. Poate se va uita. Cineva. Si atunci cuvine-se sa sa ingrijesti vorba, si sa o aperi de propriile ei pacate. Vorbele nu sunt bune sau rele. Nu exista vorbe grele decat in urechea celui blestemat sa le auda, sa le sufere si-apoi cand intervine obsesia ca nu se pot uita, sa isi astampere anxietatea. De cand cu cuvantul, ne chinuim sa-l uitam. Si apoi din uitare ne chinuim spre aducere aminte.

Pare rasfirata introducerea mea. Scriu de pe marginea unei mese rosii pe care scrie nr. inv. 62172. E din generatia fostei mese din bucataria parintilor mei. Tablia este din furnir placat, rosul acela bolnav combinat cu alb, si picioare e metal. E inghesuita pe peretele lateral catre fereastra ale aceluiasi salon de unde am plecat in urma cu o luna. Langa mine tata s-a trezit bine. Dar nu despre tata am sa vorbesc in aceasta dimineata. Si-acest text nu se va invarti mie insumi, sau celor pe care le traiesc. Am sa fac chemare la acel cuvant despre care vorbeam adineauri, acel cuvant care nu se lasa aruncat cat colo oricat de mult l-ar tavali purtatorii si reproducatorii lui.

In nici un an dupa 1989 nu s-a aflat campanie electorala mai mizerabila decat de cea din acest an. De la legislatura la legislatura calitatea intrinseca a politicianului a scazut catre un abis al nesimtirii, in aceeasi masura in care el a fost bine echilibrat de o audienta dezumanizata, si dezumanizanta. Este lipsit de orice delicatete a-l impovara pe saracul legiuitor cu greutatea propriei prostii. El si-a sadit-o, a cultivat-o si-a ridicat-o la rang de cinste pentru ca votantul sau, omul de pe strada, vecinul meu de trafic si precupeatea de la coltul strazii l-au incurajat sa se manifeste ca atare, exhibitionist. Scandalul a tinut de cald, de foame si de sete vreme de aproape doua decenii in care ne-am trezit din narcoza primitiv-orala a omului alimentat la san de stat. Si inca mai persista aceasta narcoza, caci cu ce poate politicianul sa-l ademeneasca pe votantul sau, daca nu cu paturi, prosoape, sticle de ulei si pungi cu zahar. Cu un viitor mai bun? Sa fim seriosi. Cu propria charisma, cu o noua obama-manie? Nu avem gena. Noi avem cel mult gena cuvantului rascracanat, bine intins pe ecranele minunate ale televiziunilor noastre, care nu cauta sa intareasca decat o singura credinta, ca suntem o tara condusa de hoti si de banditi. Aceste identificari obiectuale, splitting si acting-out sunt simptomele unui popor imatur, cu un defect profund de atasament la propria-i cauza. Iata de ce am promis ca in acest an voi vota cu Uniunea Maghiarilor. Maghiarii, ca natie, au quota poate cea mai veche, si mai sobra, de nationalism. Dincolo de a-i eticheta drept niste rai si niste fameni – cum face adeseori domnul Paunescu de exemplu – putem sa ne oprim din rumegatul prazului si-al cepei si sa ne aducem aminte ca fara unguri n-ar fi exista o limba romaneasca moderna, si-am fi continuat sa ne spurcam in dulcele grai valah, si tot ce se poate ca am fi scris cu caractere chirilice. Si poate-am fi devenit si rusofagi, aprofundant Apusul prin ochiul Rosu al rasaritului. Caci noi stam cu privirea mereu catre Vest, acolo unde creste laptele si mierea si mai ales creste para malaiata care cade in gura lui natafleatsa. Nu imi aduc aminte de cate ori mi-a fost invocat Occidentul drept ceva de neatins, un Papa cu-ale lui trei coroane la care noi nu vom fi ajuns vreodata. Si daca tot nu putem ajunge, atunci ce rost mai are? Profesorul Milea imi spunea alaltaieri, intr-unul dintre putinele mele momente de respiro din ultima luna, de reactiile demisive ale adolescentului. I se mai spune si altfel, mie-mi place sa-i spun avort emotional. Si daca ar durea, la fel ca si prostia, s-ar umple tara de gemete si de tipate.

Un mandru domn pamfletar, ce-si petrece timpu’n’gura’m’presei, sugera ca civismul sarbad centrat pe uninominal ar fi un moft, un parts, o flasneta pocnitoare, cata vreme uninominalul face ca la un moment dat sa ai de ales intre o Elena Udrea si-o Luminita Anghel. Dincolo de hazul domniei sale, la care-am aderat macar pentru ca e o situatie in particular hazlie, exista o mare eroare, aceea a omului care asteapta inca sa vina Providenta, sau Apocalipsa, din Ceriuri si sa spele cu un potop pacatele acestei natii. Or asta, vorba Sfantului Sisoe, nu se poate. Si daca avem de ales intre o Elena Udrea si-o Luminita Anghel, sa alegem intre cele doua, este preferabil decat sa alegem intre doua partide unul plin de Elene si celalalt plin de Luminite. Da, cel ce vine acum la alegator este acelasi de ieri. Gangav, stangaci si plin de ridicol, catindatul partidului iluminat a venit doar sa propuna, in aceasta campanie, ca el este cinstit si sarac si va lupta cu bogatul si cu coruptul. Prin asta cel mult oglindeste asteptarea nerealista a alegatorului.

Alegatorul, daca ar fi sa-l credem pe domnul pamfletar, ar trebui sa protesteze printr-o ablatie a votului sau. Sa nu voteze. Ca si cum ne-votarea ar conta la ceva. Ca si cum ne-cuvantul ar conta la ceva. Ardeleanul – exista odata un banc – s-a trezit la trei zile dupa o gluma, ca a priceput-o, dar era prea tarziu. Asemenea, dupa un act electoral personajul care nu a votat se va fi trezit, in cei patru ani care urmeaza, ca n-a contat ca n-a votat. Poate n-a contat nici ca a votat. Cine poate sti pana la urma, cata vreme si tu, si eu, suntem a zecea milionime dintr-o tara plina de oameni vrednici? E notabil, pe de alta parte, ca atunci cand la carma Americii a venit un pezevenghi precum George W. Bush, diferenta s-a facut la re-numaratoare pe cateva mii de voturi. Din sute de milioane. O mana de oameni, carevasazica, au decis soarta Americii pentru 8 ani (s-a dovedit pana la urma), si tot ei ar putea sa raspunda, azi, in fata propriei constiinte, pentru crah-ul accelerat de domnul Bush prin politicile sale belicoase. E doar un exemplu care face trimitere la obligatia fiecarui om de a contribui cu inteligenta, sau cu prostia – sa, prin votul prin care se exprima. Intr-adevar, in Romania fiecare vot conteaza fix la fel. Poate nu e cel mai bun sistem, asta da nastere la polemici sterile cum ca de unde stiu eu ca votul lui Emil Hurezeanu, de exemplu, e mai “informat” decat al primarului din comuna Batrana? Doar pentru ca Emil Hurezeanu le vorbeste atat de frumos inseamna ca va fi ales el mai bine decat badea Sparligosu din satul cu pricina? Intr-o matematica a posibilelor erori nu putem estima altfel, e o singura optiune logica, aceea ca prin impartirea “listelor cu candidati” in “candidati” pur si simplu am adus omul mai aproape de alegatorul sau, care a ramas la fel de putin pregatit. Atata doar ca s-ar putea ca nu aceasta modificare sa aduca, odata cu dansa, o schimbare de paradigma in politica romaneasca. Nu, e foarte posibil ca votantul va face diferenta, tocmai prin naivitatea lui fata de om, cea care supracompenseaza constiinta de partid.

Nu exista votanti liberali, sau democrati, sau socialisti in Romania. Exista votanti comunisti care au jucat, si continua sa joace la scena deschisa o piesa tragicomica a destinelor unei natii. Categoria de varsta tanara, minim indoctrinata, nu a votat decat inacceptabil de putin la ultimele patru scrutinuri, si e putin probabil ca va avea o reactie pro-forma vizand rolul ei in actul electoral. Esential este ca “nu ne pasa”. Pe ecrane se perinda aceeasi “analisti politici” care oricat ar sti, si oricat ar spune, cad in acelasi pacat al discursului neatractiv pentru un segment de varsta alergic la demagogul de Curte Veche. Iata de ce Ion Cristoiu, oricat ar vrea, nu va putea sa inspire omul tanar. Iata de ce nu exista, pana la urma, diferente intre Emil Hurezeanu si primarul din Batrana.

Voteaza duminica. Voteaza ce vrei tu, cum vrei tu. Nu conteaza Udrea vs. Anghel. Nu conteaza sfaturile sagalnice de protest prin avort emotional. Orice votezi, e bine votat. De vei fi gresit, veifi gresit omul, nu intreaga cohorta de gusati care l-au urmat pana acum  pe un Mitrea, un Vacaroiu, un Boc, un Tariceanu, un Vadim si un Becali. Si de vei fi gresit omul, repara data viitoare, in patru ani. Tu, cel care esti acum tanar, tocmai tu esti cel care-si permite sa faca greseala asta, si esti obligat sa o faci pentru ca in actul ei sta si viata ta din ziua de maine.

G.

Advertisements

4 thoughts on “Matinala

  1. Ce fac daca nu-i stiu pe nici unul dintre candidati decat de pe afise si flyere? As fi votat si eu cu UDMR da dupa ce am aflat de bocelile lor de 1 Decembrie nu-mi prea vine.
    Cum sa rezonez eu cu un om pe care nu l-am vazut nici macar l-a televizor?
    P.S. Nu astept rapsunsuri la intrebarile astea 🙂

  2. am citit si eu despre cele declarate de bela. no comment in afara de: cum se face, oare, ca noi ne (re)descoperim patriotismul imediat cum un ungur spune ceva care nu ne convine, ca romani, dar criticam romania cit se poate, in restul timpului, fara nici o apasare?

  3. pai pentru ca pt romanasi patria e ca o friptura: daca e sa halim singuri, gasim ca e nesarata, prea bine facuta si cu zgirciuri. Dar cind e sa vie si Istvan sa isi infiga cutitu’ intr-insa, dintr-o data ala e ca si cum ar vrea sa ne fure din hrana copilasilor si nepotilor, far’ de care acestia s-ar topi pe picioare precum “cieara de luminare”.
    cam asa vad eu patriotismul rumîn. Desigur, il mai vad in niste moduri, depinde cum iau din pila :)))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s