Dura Bazac…sed Bazac

Nimeni nu poate sa conteste ca medicina romaneasca a fost mai mult decat vitregita la varf mai prin toate mandatele care s-au succedat; optiuni macabre, adeseori, propuse sa administreze fonduri pe care deunazi le daturnasera catre una, catre alta, de o fi si pentru noi, bucurosi le-om duce toate…si-asa mai departe. Concluzia evolutionara la o atare degringolada nu putea decat sa fie domnia sa Bazac, proaspatul nostru diriginte, printre altele suspicionat a fi dornic sa faca o “reforma de tip Ferrari”. Eu, recunosc, am auzit aceasta formula la capatul unei discutii relativ dizgratioase dar de la oameni care il cunosc pe dom’ Bazac. Eu nu-l cunosc pe dom’ Bazac. Asta face sa am un oarecare handicap si sa ma abtin de a ma lansa la atacuri la adresa domniei sale, ca doar n-am facut armata impreuna (desi stie cineva unde a facut dom’ Bazac armata?). Cert este ca ministeriabilul s-a lansat la carca dintre ani intr-o serie de raiduri fulgere, stimulat probabil de talentele native ale stimabilului Arafat (pe care, lasand un pic bamfletul la o parte, il apreciez enorm si ar fi facut un tehnocrat ministru excelent, pacat ca n-avea si el reprezentanta de lux in Romania). Si-a inceput sa demita. Unul dupa unul au picat capetele boierilor cum alta data mi ti le lua Tepes Voda si le infigea in varf de par. Simbolic, bineinteles. Ca acolo nu merge asa. Ca dincolo lipseste aia. Ca personalul de-aici nu face ce trebuie, cand trebuie. Ca ministerul a ordonat, ca de ce nu se respecta. Bun. Acest demers pedagogic de epurare in masa pana cand ramane un singur zgribulit “a la carte” e posibil sa-l aduca pe onorat dom’ Bazac in ipostaza penibila de a nu putea acoperi cu ocrotitii domniei sale toate plombele destupate, ba mai mult sa aduca niste haia atat de deocheati incat pana si ultimul boschetar sa scuipe a paguba ca bai nene Bazac, asta ne fuse vorba? Nu-i o nenorocire, pana la urma, serveste tratamentului primitiv al coruptiei institutionalizate ca o data la X ani sa schimbi capusa; s-a perfectionat in perioada Fanarului la noi, s-a adus la grad de arta muncitoreasca in timpurile Tovarasiei de la orase si sate. Aceste audituri nu au alt dar, imi pare, decat sa bage spaima ancestrala in aceia care s-au incovrigat bine sa suga seva statului (si-un pic pe langa lasa bale si pentru posteritate), nicidecum sa rezolve “o” sau “mai multe” probleme. Caci problemele au fost spuse, raspuse, supraspuse si de-a dreptul zbierate in nenumarate ipostaze cam pe toate drumurile, si la toate raspantiile. Nu faci din coada de caine sita de matase, zicea mama saraca, si mare dreptate are. In primul rand dedicarea ministerului sanatatii pentru a educa personalul medical intr-ale medicinei moderne este una pernicioasa. S-au bagat bani in super aparate care fac mega-analize exceptional de nemaipomenit de repete…la care se uita niste sarmani doctori ale caror cunostinte s-au terminat undeva prin era Piramidonului. Tot ce prind sunt “congrese” nationale la care se duc punand bine la bataie comisioane si shpagi, shpagutse sphagusoare. Daca aterizeaza vreo revista internationala de rang secund, sau chiar tert, e un fel de Paste sau a treia zi dupa Scripturi. In rest, numai de bine, traim ca si in alte domenii cu impresia ca noi “chiar suntem pregatiti”. Pregatiti de cataclism, probabil. Bineinteles ca se invoca aici cazul chirurgiei romanesti care face si drege si se opereaza, si se rezolva, si vai ce maini de aur avem. Avem, ba chiar sunt unul dintre aceia care are o marturie personala de depus, dimpreuna cu realizarea sinistra ca in pofida mainii de aur te ingroapa spitalul de cacat, si in pofida medicului providential te eutanasiaza personalul mediu incalificat, resapat sau readus de la vatra intrucat nu mai este, domnule. S-a dus. A plecat la munca in strainatate, sau – mai rau – s-a reprofilat. Ma bucur din suflet ca la asta am contribuit si eu cat de putin, acolo, anume sa fi convins anumite asistente ca ar avea o viata mult mai fericita daca nu ar face meseria asta, ci oricare alta. Motivatiile mele erau dintre cele mai autentice, desi n-am insistat vreodata a fi altruist. Acelasi lucru mi-e teama ca nu-l pot afirma despre onorabilul Ba(l)zac de Balotesti, cel mai tanar ministru al sanatatii pe care l-a vazut batrana noastra canceroasa de cand i-au taiat tsatsele, i-au scos ganglionii si-au bagat-o la nenumarate cure de citostatice. Intre timp omul continua sa se imbolnaveasca, are in continuare impresia ca “sanatate” inseamna doctor si-atat, si in tot si-n toate stabileste cu medicul un raport similar aceluia cu pestele. Arvunim curve, doamnelor si domnilor colegi, chiar daca in ceea ce facem exista o justificare severa a faptului ca viata ne obliga la o atare prostitutie, si dorinta de bine. Nu suntem vinovati – vor spune unii – ca nesimtirea noastra si obraznicia noastra in fata pacientului caruia ii datoram un alt fel de respect a propulsat la inaintare in anno 2009 un vizionar precum acest ministru. Dar vom suferi consecintele.

In tot acest toptan de neverosimil care inconjoara “domeniile strategice” ale Romaniei de sfarsit de prima decada a secolului XXI ramane doar elementara realitate, anume ca timpul periaza, si perimeaza moral obiceiuri care ar fi putut, ce trist e sa realizam, sa fie spoliate cand le-a venit vremea, activ si fara o dubitare morala. Am lasat la indemana sortii, si simplei selectii, ce se intampla cu circuitul banului in sanatate. Cum spera acest domn Bazac sa aduca la suprafata milioanele de euro care circula din buzunar in plic in buzunar, bani care nu ajung la stat nici pe calea directa (spital/ asigurare) nici pe cale indirecta (practica privata/ impozite)? Demite manageri. Taie capete. Cate scoli, ce pregatire trebuie ca ai cand nici nu ti-ai incalzit bine fundul pe scaunul de guvernant, si nici nu stii cat iti mai ajung banii de insulina etcaetera, dar impusti rate pe plantatie. Nu e job-ul tau, ministru, sa te duci sa faci audit-uri, ca nu esti argat pe propria plantatie. A iesi la plimbare la modul  aiesta e expresia unui mesaj penibil, anume ca n-ai incredere nici macar in personalul propriului minister, o palma pe care de bine de rau predecesorul Nicolaescu a stiut sa o evite; o gafa pe care antemergatorii acestuia au luptat sa n-o faca; o mizerie pe care onorabilul Bazac nu se fereste sa o inghita pe nemestecate, si s-o scuipe inapoi. Un nou Messiah, bine ai venit printre noi pacatosii. Asteptam invierea mortilor, si viata veacului ce va sa vie,

Amin

G.