Flachau, o felie salzBurgheză

V-am promis că revin într-una din zilele astea cu impresii şi ceva poze din vacanţa de iarnă.

Cum ştiţi, anul acesta am fost în Flachau, la vreo 70 de km sud-est de Salzburg, pe Tauern Autobahn (direcţia Villach). Există ieşire distinctă de pe autostradă pentru Flachau şi cam în 3 km se ajunge în centru, iar dacă acceleraţi prea tare ieşiţi din oraş 🙂

Hint: Navigatorul nostru alesese, de la Viena la Flachau un traseu pe undeva printre Linz şi Graz, pe unde nu e autostradă. Dacă veniţi de acolo pe 2 sau 3 ianuarie (anul viitor) nu veniţi pe Salzburg-Linz, pentru că toată Germania pleacă acasă pe acolo (legătura Salzburg-Munchen). Noi am suferit mergînd cu 5 km/h vreo 40 de km, sper ca voi să nu păţiţi la fel.

Încep prin a vă spune că dacă nu schiaţi, sau nu vă daţi cu placa, orăşelele de ski din Austria nu sunt o opţiune de vacanţă. Şi asta pentru că în aceste sate totul roieşte în jurul schiului şi al schiorilor. Supermarketul Adeg, de exemplu, un fel de Plus sau Penny Market, magazin de cartier, era deschis de la 7 dimineata la 10, sau ceva de genul ăsta, apoi pauză că poate şi casieriţa vrea pe pîrtie, apoi după amiaza de la 4 la 7, că poate sunt şi oamenii obosiţi, nu tre să se spetească. Conceptul de non stop nu a ajuns încă în ţara asta. Dacă e bine sau rău depinde de interpretarea fiecăruia.

Restaurantele sunt deschise pînă în jur de ora 2300, cu mici excepţii. Revelionul se încheie la maxim 0200 pe 01.01. Magazinele de suveniruri se închid şi ele la 1800-1900, rareori mai tîrziu. Plus că magazinele sunt aproape exclusiv de articole sportive, deci luaţi-vă gîndul de la shopping de alt tip.

Programul de ski (adică al instalaţiilor) era de la 0830 la 1630. Aglomeraţia mare era între 10 şi 1400. Iar după ora 1400 dîmburile şi şleaurile cauzate (în special) de plăcari făceau foarte dificilă coborîrea (coborîrea la baza muntelui este exclusiv pîrtie roşie). Sau, mă rog, e dificilă pentru mine, care am acumulat deja 20 de zile de schi în toată viaţa mea 😀 Dar am supravieţuit, cu o singură excepţie care mă supără de ani de zile: genunchiul stîng care scîrţîie cînd e forţat.

Ajungeai de pe pîrtie la 1600-1630, făceai rapid un duş, mai zăceai niţel la odihnă, se făcea de 1900, ieşeai să haleşti la un restaurant, unde eventual poţi asculta şi muzică live. Recomand cu căldură Flachauer Gutshof Musistadl (sunt 3 restaurante într-unul singur, dar dacă mîncarea e aceeaşi, entertainmentul e diferit) partea din dreapta Bauernschmied, unde aveţi posibilitatea să-l auziţi şi vedeţi pe super simpaticul şi talentatul Schachner and friends, unde friends sunt două fete: o blondă Aaaabsolut extraordinară (scuzaţi calitatea pozei) din toate punctele de vedere din Slovenia şi o negresă nurlie din Cuba. Iată-l pe Schachner mai jos interpretînd Amadeus a lui Falco.

Merge, nu? 😀

Hint din meniu: coaste de porc pentru 4 persoane, cu garnituri incluse:

Faceţi rezervare pt. Revelion şi Crăciun, ca să nu păţiţi ca noi, nevoiţi să petrecem revelionul într-un local aparent decent, care s-a transformat rapid în club de house şi s-a populat cu puştime care bea Fanta cu paiul şi fuma chestii energizante.

Dacă eşti schior cu experienţă s-ar putea ca 4-5 zile să fie suficiente pentru a te da pe toate pîrtiile din domeniu. Domeniul nu înseamnă numai instalaţiile care pornesc din Flachau şi pîrtiile aferente, ci toate instalaţiile şi pîrtiile interconectate. Astfel, permisul de ski acoperă, pentru zona de care vorbim, toate pîrtiile din Flachau, Flachauwinkl şi Wagrain. Preţurile la skipass sunt, desigur, mari. Deşi aş adăuga că sunt şi adecvate condiţiilor de ski. Preţul pentru 9 zile de schi cu acces nelimitat la toate instalaţiile din domeniu era de aprox. 250 euro-persoană. Şi permisele peste 7 zile trebuia să aibă poza posesorului, pe care ţi-o făceau pe loc la “casa de bilete”, cardurile nefiind transmisibile. Încep şi austriecii să înveţe să se apere de ciordeli.

Peisajul era unul dintre cele mai frumoase, în special atunci cînd norii erau între vîrf şi poale, întinşi ca nişte pături pufoase. Barurile şi restaurantele de pe pîrtii încă permit fumatul, sper să rămînă aşa măcar acolo. Curăţenia curăţenie, mîncarea bună, porţii decente şi preţuri ok. Ca să n-o mai lungesc, iată ceva poze.