Joi

Inima bate in ritmul tonului de la aparatul lasat asa, intr-o dunga. Unde sunt secretele pe care ai vrut sa le afli vreodata? Unde e dragostea de popor cea pe care ai propovaduit-o cand iarba era verde pe campii? S-au dus toate precum vantul pe costise; precum apa pe parau.

Afurisit sa fie acela care i-a ascultat vreodata pe domnii de la PSD. Sa-i cada tresele, sa-i inmugureasca veruci pe galoane. Sa-i creasca urdori la ochi si sa fie mereu cu unul pe-o tsatsa, cu altul pe-o matsa. Si sa-i inghete limba pe molari, sa-i clantsane mustatsa cand se rade dimineatsa, cand se scoala sa-i atarne cand se culca sa il junghie. Si pe tot ce pune mana sa ramana o duhoare de sobolan si’n acest an, si’n anul anilor. Ptiu ptiu ptiu, de la stanga la dreapta si de jur imprejur. Nah!

L-o fi blestemat careva pe Dumbo? Pe Jumbo? Pe pastratorul secretelor noastre? Cu siguranta nu mai are multi prieteni, poate doar cateva prietene care se flauseaza la astfel de obiceiuri. In rest de-acum inainte vom face toti atentie, cum spunea si domnul Prigoana in limba sa mostenita de la Timoteiu Cipariu si ceilalti dezaxati in alte verbelor tranzitive, la ce deschidem gura cand vorbim si mai ales cui vorbim. O fi si-asta un fel de Apocalipsa? Se-apropie momentul cand fiecare Gulica Unanian, fiecare opresat, fiecare pastrator de secrete bolnavicioase va iesi din cochilie brusc eliberat ca nu-mi mai pasa, nene, daca tot se stie acum macar sa ma dau si eu intr-un spectacol cat mai am liber ca ma ia garda la glumeti? Sau la puleti? Sau la pufuleti? Exista un scenariu putin plauzibil, dar care ar fi fabulos, daca nu cumva intr-o lume a supra-supravegherii nevoia de intimitate sa ajunga la un minim absolut, si directionalitatea acestei relatii sa fie asa cum am scris-o aici si nu invers asa cum se sugereaza peste tot pe unde mai da cu cotcodacul vreun domn destept cu facultate. Altfel zis, nu nenorocirea asta de societate in care traim de se uita tata Floarea ce mi-am pus eu ieri pe masa e relevanta pentru asta, ci tocmai ca nu ne mai pasa; tata Floarea oricum stie ce mi-am pus eu pe masa, tata Floarea are un nepot care are un prieten al carui verisor lucreaza in aceeasi cladire cu o fata pe care a invitat-o el odata la cafea si dintr-una intr-alta s-au dat un pic prin cearsafuri impreuna iar ea avea un prieten si-un tata care o batea dar prietenul mergea la sala cu un pusti al carui unchi a mers odata la peste cu Claudiu Saftoiu, dragilor. Si-a fost suficient. Iaca asa, dintr-una intr-alta s-au imprietenit, Claudiu Saftoiu este un tip foarte pupacios si cald, asa ca un ursulets, si n-a mai rabdat si i-a spus vreo doua trei secrete de stat ba la mai si rugat sa le dea mai departe, asa, ca nu stii niciodata cine are nevoie. E bine sa ai un secret public bine pus deoparte in caz de recesiune, restriste, unde mai pui Doamne ca cand bate criza la usa toti vrem sa stim cine ne-a furat? Cine mananca pe furis din ciolanul starvului economiei noastre? Care esti bai hiena? Si-uite asa fiecare tsaganus la colt de strada va vorbi. Eu sunt pentru! Si-uite asa voi afla la semafor ce-a mai galgait feroce domnul Boc in clipele astrale in care-si aduce aminte ca nici Napoleon Intaiul, Descaletorul, Cuceritorul Rasaritului si Apusului, n-a fost mare de inaltime. Mic, mic, dar avea un cal calare pe care se mai si suia din cand in cand, deci domnului Boc asta-i mai lipseste si va fi un premier desavarsit si-apoi sa vezi tropa tropa cos de alfa prin aceasta lume minunata in care vei gasi numai copii. Va deveni acel veritabil Imparat pentru proletarul din fiecare. Fara sa stie, cred ca domnul Saftoiu pe care-l sfatuim pe acesta cale sa nu-si iroseasca lacrimile in van, si sa nu dispere, vremea va veni cand va fi vindicat in fata istoriei dar cel mai probabil postum, sa ridice ochii spre cer si sa-i multumeasca Creatorului, a fost ales sa devina undeva, in viitorul previzibil, nume de strada alee sau intrare. Cu siguranta va fi o bancuta pe care va scrie Claudiu Saftoiu unde daca te asezi si adie vantul parca-ti vine asa, pe la urechi, o vorba pe care n-ar fi trebuit sa o auzi si pe care acum c-o stii cu siguranta n-ar trebui sa o spui si totusi tentatia e prea mare.

Ce mizerie, ce iresponsabil (ca T.Basescu e facatura), maine astept deja sa-mi vina pohta ce-am pohtit, mie-mi place barfa, imi plac suetele astea in care “fie vorba intre noi doi” da, da, imi place cum gandesti, vreau sa fie noi doi, vreau sa fim prieteni si tu sa-mi spui secretele tale bine bah, taci din gura, deci fii atent, fie vorba intre noi doi mai Claudiule, eu colectii intregi de DVD-uri, prietene, uite fix aici intre Florin Salam si Adi de la Valcea e aia de-o stii tu ca a doua zi l-a facut pros-ta-na-cu-le da sa nu mai spui la nimeni auzi da domnule presedinte pai se poate eu intotdeauna pentru dumneavoastra la datorie pana la moarte, Sire, pana la moarte si inca un pic dupa aia, daca-am sta alaturi eu as chema viermii de pe dumneavoastra sa stii.

Si-uite asa se rup atsele camaraderiei, uite-asa amicii care erau ieri azi ajung sa-si fluture gogosica pe la toata lumea, degetselul lor ranit sa li-l pupe matusica, bubutsa aia a lor intr-un Ego supra-inflat. Ca ei urmeaza toata lumea, sunt sigur ca azi fara voia mea am sa ies pe usa si-mi vor baga cel putin 10 conationali destiu’n gura ca suge, bai, ma duaaaaare, m-am lovit singur, mi l-am prins in clantsa usii, la ghiseul de la banca sau in cheia de contact. Pe cine sa mangai pe crestet mai intai? Cui sa-i dai mai intai un pic de bunatate. Eu cred realmente ca pe acesti oameni nu i-a iubit mama lor cand erau mici, mai putin pe domnul Saftoiu pe care l-a iubit prea tare, prea multa vreme, si nu cred ca mama lui Claudiu Saftoiu ar fi apreciat ca Clau mai avea un pic si-i dadeau lacrimile la teveu ca el din dragoste bre le-a facut pe toate, pentru tarisoara asta a lui (nu-i asa, domnu’ Catsavencule?) Adica chiar asa se poate oricand dai cu mamaliga in gard lumea sa se supere si sa te dea in judecata?

Da, domnule Saftoiu, lumea te da in judecata. Intamplator la un astfel de proces as fi dispus sa vin si eu sa fiu martor in numele unui principiu de drept, domnule Saftoiu, anume ca menirea dumitale e una care, din momentul cand ai acceptat sa fii sef la SIE ti-ai luat adio de la micul ecran si loc la cimitirul sfanta Vineri c-o cutiuta in care sa lasi spre citire secretele matale. Nu inainte. Si sub nici o forma nu te-apuci sa-ti bata melita despre ce n-ai stii vreodata ca bai, nu stiti nimic, eu l-am “auzit” cu gura mea, mah! Cu gura mea! Una la mana ca e de-o penibila vitejie sa dezvaluiesti continutul discutiilor in parti-prix cu altcineva, doua la mana cand acel cineva e presedinte, trei la mana cand tu erai cine erai, patru la mana s-o zici acum si la doar cateva sute de mii de otevisti otselitsi, gata sa preia aceasta stire Soc! si maine s-o scuipe in fiecare taximetru infofolit cu cruciulite de la manastirea Plumbuita. Iar ca tu, securist, sa plangi la Dana Grecu in emisiune mi se pare insutit penibil, marca unei gandiri puerile care acum c-a scos porumbelul i se pare ca ceilalti copii sunt rai ca dau cu pietre. Alo, domnule fost sef de servicii secrete, in ce cubicul ati trait in ultimii 20 de ani ai maturitatii domniei voastre? Ce varsta emotionala aveti de juisati spunand tampenii pe ecran ca apoi sa le regretati cu sarg, tot pe ecran?

Dumitale, Primadonna:

G.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s