Tardiva

Isn’t there another way to express your unhappiness?

• JEAN-FRANCOIS COPE
• head of the ruling party in France’s national assembly, on the prospect of the country’s transportation networks, public schools and government offices shutting down after labor unions called for a one-day strike (in TIME)

In relatia dintre legiuitor si “legiuit” vine un moment de sinceritate, mai devreme sau mai tarziu. Acel moment se petrece, de obicei, la apusul de soare pe campul de batalie cand, invingator sau invins, si unul si celalalt au o traire spirituala intensa, fraterna, pasionala. Daca nu i-ar vedea nimeni ar trai o noua Casablanca. Dar pentru ca sunt in vazul lumii prefera sa-si stranga mana si sa-si recunoasca meritele, muncitoreste. Un rid nou la coltul buzelor. O incruntatura de spranceana. Mana la cot trecuta doar o secunda ca sa secondeze mana in mana. Legiuitor si legiuit se inteleg ca le-a mers de minune impotriva tuturor. Acei “tuturor” sunt pericolele care pandesc societatea. Coruptia. Somajul. Falimentul moral si financiar. Inflatia. Saracia. Molimele. Mortalitatea infantila. Criminalitatea. Traficul de droguri si carne vie. Avortul educatiei si ingroparea sanatatii intr-un morman de balegar. Dar cand dam mana cu mana toti barbatii din comuna reusim sa scoatem aceasta caruta din mocirla. Ce s-o mai lungim? Tovarasi, tovarase, avem buget. Negura bu(n)get. Si in toptanul de decizii anuntate in acest an pare ca in mod void ceata lui Pitziboc si-a pus in cap sa supere pe toata lumea. S-au taiat primele. S-au dus sporurile. O sa intre in somaj niste oameni care sunt prieteni din copilarie cu Miron Cozma. Si-o sa ne creasca venitul cat inflatia, asta daca avem noroc, si de ieri dimineata deja premonitorul Giani sustinea ca acum e momentul sa ne gandim pozitiv, s-ar putea sa fie totul bine si sa fi fost noi conservatori, poate chiar o sa avem resurse. Dar la acest moment ca am bagat creieru’n blender nu se poate stie ce-are sa iasa.

Si-atunci, sa nu zic si eu ca Monsieur Cope, din Adunarea Nationala Franceza, “chiar nu exista si-un alt mod prin care sa va exprimati (artistic) nefericirea?”. Evident si unii si altii s-au inteles ca metoda conservatoare de navigare a cuirasatului manat de Marinar e probabil cea mai simpla aritmetic, mai bine strangem cureaua deacat sa umflam consumul. Pentru voi, picii, asta cu stransul curelei nu va aduce aminte de momentele traumatice ale anilor ’80 cand un alt El Comandante a sugerat ca a venit momentul ca Romania sa-si plateasca datoria catre Strainezia. Si da-i cu stransul la curele, da-i cu domolitul consumului, da-i cu prohibitia. Putin se recunoaste, acum, ca ne confruntam cu o situatie analoga in care imprumuturile externe au devenit prea scumpe ca sa le accesam cu atata darnicie. Nu mai putem respira pe datorie, se pare, si-atunci, pentru prima oara in 20 de ani, ne vom aduce aminte cat de mult se inalta ca un astru clasa noastra muncitoare. Acum, ca sa intelegeti de unde titlul meu, e oare posibil ca aceasta masura sa fie una tardiva? Se vorbeste pe toate drumurile de desantarea liberala, de cum s-a umflat aparatul de stat in ultimii 4 ani, de prime salarii si-asa mai departe, de coruptie, de evaziunea fiscala care a crescut la nu-stiu-cat, de la un sfert cat era inainte. Social-democratia a fost intotdeaua un fel de baba austera in raport cu opulentul dreptaci, dar nici chiar asa! Discutam, de exemplu, de faptul ca un tinichigiu in Romania face 40 de milioane. Acum, nu orice tinichigiu face 40 de milioane, ci acei tinichigii care fac tinichele frumoase. Bine, bine, zice persoana, dar tie, doctor, nu-ti pasa ca esti  mai prost platit decat un tinichigiu? Nu, zic eu, ca el nu-i tinichigiu la stat. Bineinteles ca am intrat intr-un carambol logic de-aici, anume ca statul este un groaznic platitor. Si-ar fi nemaipomenit daca statul roman ar ramane un platitor de tip scrooge care da liber la antrepriza si prin asta la o concurenta reala pe piata muncii intre cerere si oferta. Intamplarea face insa ca demnitarul roman sa fie barbat cu cojones, cum tot repet eu obstinat. Inclusiv ceata lui Pitziboc. Au taiat ei in carne vie vis-a-vis de salariile “la nivel de secretar de stat”, dar tot convine ca la ora adevarului guvernul roman e un fel de multinationala unde la baza ai gremlini prost platiti, prost pregatiti iar la varf ai vaslasi care se autoflageleaza prin promovare in functii superioare. Se vorbeste obstinat cati bani s-au cheltuit aiurea, cati bani s-au dus pe apa sambetei, dar absolut nimeni nu iese la careu sa spuna apropos, tovarasi si tovarase, imi fac autocritica din vina mea s-au scurs banii. Cea mai mare rusine e sa fi fost ministru de conserve si sa te fi transferat disciplinar la raionul de papusi. Nicicum sa te ia un nene de-o ureche si hai, Grigore, treci la trebunal. Ce-ai furat? Nasturi. Cati nasturi? Iete atatia. Felicitari Grigore, parnaie placuta.

Exista un mod prin care aceasta perioada de austeritate ar putea sa fie simtita mult mai putin, daca nu cumva s-ar putea transforma intr-o euforie nationala, cel putin pe hartie. Sa ne imaginam o secunda ca s-ar taia nu toate sporurile, ci toate deciziile idioate care consuma aberant resurse, si ca resursele “care este” ar ajunge macar unde trebuie. Nu doar ca ducem o lipsa de fonduri, dar le si bagam in pupaza din tei! Ma gandesc ca daca le-am scoate din pupaza din tei si chair s-ar duce in “infrastructura, agricultura, sanatate, educatie” blah blah blah (tot ce da colici biliare bogatului) s-ar putea sa fie infinit mai mult decat s-a intamplat pana acum. De la kilometrul de asfalt care costa cat aschiile din crucea Mantuitorului, pana la bordurile vrajmase, reteaua de canalizare si apa, termoizolare, si-apoi sali de clasa, spitale, instalatii sanitare care odata pentru totdeauna sa invete procletu’ ce-i closetu’, nu-i asa ca ar fi frumos? Evident ca pentru o grupare mica de fanarioti gusati pe care e tentant sa-i freci la talpi cu bidineaua si-apoi sa-i atarni la afumat perspectiva ca de data asta chiar trebuie sa munceasca e un pic deconcertanta. Noi? Dar noi pana acum n-am facut bani decat asa, prin shpecula. Am luat ieftin si-am dat scump! Am zis ca achizitionam avioane si ne-am facut cu pubele noi la  minister. Am promis ca de banii aia schimbam parcul auto dar am luat Logan-uri cu reacti. Am promis conditii mai bune in spitale, Domnule Nicolaescu, si-am dat dracului spitalele gata construite, cu acoperis, si-am promis ca lasa, nene, facem noi unele noi, de jos in sus.

Prea repede s-a dezumflat gogoasa ca economia romaneasca “duduie”. Duduia ca’n fraza aia ca la curbe sinele trosnesc. Numai fas-uri si fasoane. Si-acum, intreb din nou, n-o fi tardiv sa vii sa faci din nou “buget de austeritate”, acorduri cu FMI-ul, sa arunci priviri infrigurate precum domnul Videanu si repede repejor sa mai declansezi o stare de urgenta nationala? Cat priveste razashenia domnului Pogea, finantist la sacrificiu care remarca, zanatec, cresterea evaziunii fiscale prin diverse mecanisme, n-ar fi draguts sa se ia de mana cu domnii Predoiu si Dragnea si sa joace hora Unirii? Nu de alta dar la 20 de ani de la “o sa se dea o suta de lei in plus la pensionari” imi pare ca ne balacim in acelasi lac cu anofeli.

G.

Advertisement