Despre nimic(uri)

Scriu deja de cativa ani pe doua teme prevalente si care poate au legatura una cu alta, dar din nou poate nu. Scriu despre boala mentala, scriu despre Romania. Evident pentru cineva dornic de o eventuala analiza de tema in scrierile mele asocierea e una deloc inocenta. E la indemana pentru mine, fiind roman, sa scriu despre chestiuni relevante pentru tara mea. La fel de bine insa ma consider un roman destul de atipic anume ca-mi pasa de Romania, dar mai putin de romani. Sau asta o fi devenit intre timp tiparul uzual, si n-am stiut eu? Oricum, din punctul meu de vedere ar putea la fel de bine sa ma intereseze Burma, sau Bangladesh. Chiar citeam deunazi o invitatie pentru un post pe-acele plaiuri, se pare ca autoritatile de la Dhaka au avut o revelatie cum ca ar fi cazul sa exploreze desu-urile natiunii lor si altfel decat cu poalele in sus, si de preferinta in fata camerelor de luat vederi. La noi, in revansa, continua sa adaste peste fruntea inalta a romanului tipic umbra faptul ca ceva nu-i in regula, dar noi (nu) suntem normali. De cele mai multe ori, in trecut, problemele mentale, emotionale ale unei persoane fie ea la varsta adulta sau inca in dezvoltare, erau trecute la capitolul nimicuri. Toti suntem nevrozati – era ultimul bastion de impartasanie democratica altfel spus nu suntem de-acord cu tine ca romania are bolnavi mintali dar am fi dispusi sa-ti dam jucaria asta cu nevrozele ca sa nu te contrazicem pe fata. Da, suntem nevrozati, dar le tratam ca pe niste nimicuri.

Ajung asadar la interesul meu pentru maladia mentala la romani. Cu siguranta sunt si alte persoane care se preocupa de acest lucru. Exista interes. Medicii ar trebui sa aiba o evidenta care sa indice macar cate persoane acceseaza sistemul in fiecare an si pentru ce. Aceasta evidenta ar trebui sa provina din foile de observatie care – mai nou – sunt computerizate si drept dovada ar fi extrem de util ca sa primim anual, sa zicem, un raport privind distributia codurilor diagnostice in randul populatiei uzitante de asistenta tertiara, adica din mediul spitalicesc. Mie mi-este neclar, la acest moment, daca s-a facut o astfel de statistica. Drept urmare prevalenta unor boli psihice severe continua sa ramana relativ misterioasa la noi. Mai mult decat atat, sunt foarte preocupat de validitatea diagnostica a acelor coduri introduse cu relativa rigoare in marea rasnitza numita sistem informatizat. Bineinteles ca problema noastra nu difera sensibil de aceea a tuturor tarilor obligate la constructe de boala psihica fragile, si relativ inconsistente. Dar, pe de alta parte, lucrul care exista in Romania e fractia de a) pensionari cu pensionita si b) copii cu grad de handicap care c) sunt echivalente diagnostice cu cod datator de eroare destul de grosolana intr-o eventuala analiza pentru ca ei de fapt au de obicei altceva, fie nimic in cazul pensionabililor, fie diagnostice care poate s-ar preta la handicap (sau nu) dar pe grad inferior de severitate. Si ca atare, vai noua, e putin impractic sa luam datele furnizate de spital ca benchmark, standard de referinta, si-apoi un studiu epidemiologic veritabil trebuie sa se raporteze la populatia generala. Dar de ce ne-ar interesa? Pai ne-ar interesa in primul rand cu titlu de curiozitate, zic eu. Ne intereseaza, in Romania, practic orice. Ne intereseaza despre lucruri care n-ar trebui sa ne preocupe, gandurile ne sunt parazitate de curiozitate privind culoarea chilotilor vecinei de palier, numarul de clase pe care le-a facut politistul, cu cine se mai culca colegul sau colega, daca s-a scuipat sau nu in supa cu taietei care ne e oferita la restaurant…de ce nu ne-ar interesa, ma gandesc, si cati nebuni ne inconjoara? Matematic vorbind, din ceea ce stim in alte tari, fiecare dintre noi are sansele sa aiba 1 nebun in familie. Aici nu ma refer la familia nucleara, mama tata si copilul, aici ma refer la familia largita care aproape invariabil se ridica la 6 – 7 membri (minimum, daca nu iei in considerare decat bunici, copii, nepot) deci 1:6. Aidoma, 1:6 e si distributia bolii mentale in alte parti ale lumii. Unii imi spun, cand pun problema asa, ca n-am dreptate pentru ca boala mentala se intampla in anumite familii, pentru ca boala mentala agrega familial, pentru ca boala mentala are determinism genetic. Perfect adevarat, zic eu, exista veritabile “insule” unde se afla un rezervor de maladie psihiatrica dar noi nu le aflam decat atunci cand intamplator unul dintre membri se intersecteaza cu sistemul, dar nu altfel. Un motiv in plus sa existe, ma gandesc, un Registru National al maladiilor asa cum s-a ratificat si in alte tari ale UE (inauntru sau inafara Eurozone). Zambesc insa cand imi aduc aminte ca un prim pas in acest sens, anume importarea anumitor date biometrice care sa lege individul la o retea informationala unde sa “se stie de el” a fost nevoie sa se reuneasca un sobor de preoti (!!!!!!) care sa discute daca e oportun sa se permita inscriptionarea cu 666 pe codul de bare si ca – vezi Doamne (ca mare ti-i gradina si multi au intrat pe poarta dar si mai multi au sarit gardul) – ar fi semnul Diavolului la mijloc. Parinte Corogeanu de la Tanacu, ia zi sau cu limba scoasa! Insasi aceasta dezbatere de un misticism ieftin dar care a fost incurajata de diversi pe diverse canale mi se pare indicativa a unei patologii destul de bine conturate. Cu siguranta s-ar gasi cativa care sa nu fie de acord ca sa fie introdusi intr-o mare tombola de unde sa iasa cifre cu indicatori de sanatate. Cu siguranta s-o gasi un duhovnic si pentru domnul ministru Bazac, sau orice bazac i-o urma acestuia la guvernare. Dar, si ma intorc la oile noastre, oricati calugari monahi si monahei s-ar rasvrati impotriva unui demers privind domestica nebunie, fara sa stim cati se afla, daca om fi si noi printre ei, dar mai putin daca or fi si ei printre noi (pentru ca un astfel de diagnostic e confidential), sanse sunt minime sa putem sa tratam aceasta populatie. Eu unul nu cred ca suntem toti nebuni, dar cred ca se afla destui nebuni, a se citi suferinzi de o maladie psihica, si care ar putea beneficia de tratament de specialitate.

Punct.

G.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s