Cu drag, din ospiciu

Aseara, la un pahar de suc de soc si apa minerala, discutii inrudite. Concluzia temporara dupa ce-am hacuit si in stanga, si in dreapta, de parca am fi innotat printr-o mare de osanza , a fost ca Romania s-ar putea afla intr-o mare problema, o problema de oameni adulti, o problema de oameni adulti a caror nerusinare nu poate fi explicata decat prin suspiciunea ca n-au parte. N-au parte de acele lucruri rusinoase, dar cum bine zice vorba sanatoase.

Nerusinarea la care ma refer este ca la orice ora, daca iau orice jurnal, cotidian, coltuc de hartie pe care se transmite un mesaj, daca dau drumul la televizor sau ascult un post de radio, carevasazica daca ma indeamna Satana sa ma informez despre ce s-o mai fi intampland prin tara mea si a oricarui altcuiva, inclusiv celor din Harghita si Covasna, risc sa ma trezesc in plin spectacol masturbator. Mai mici, mai mari, onoratii care fac amor cu microfonul pica precum “Omul fara un pantof” in patima faimei asa-zis publice pe care ti-o ofera ochiul magic al camerei de luat vederi. Daca scriu, fereste-te sau ia-ti traducator cu tine, s-ar putea sa faca “zdringhi-zdringhi” in timp ce rontsai la argila calcaroasa produsa de acesti domni…or, ce spun eu, s-ar putea sa fie usor lizibil prin cadenta de SMS a frazei adoptata, ce-i drept, si de vladica si de opinca (oare unde-a luat premierul Boc lectii de oratorie?) dar lipsit de orice continut, o gangavie teribila din pacate de-a pururi impregnata in piscina genetica a natiei noastre.

Caci acum un secol si jumatate Eminescu o infiera.

Caci acum un secol Pamfil Seicaru o infiera.

Caci pana si prin anii ’90 mai exista o cat-de-cat reflexivitate fata de “limbajul de lemn” pentru care eu si-acum mi-aduc aminte ca am fost admonestat de profesoarea mea de Istorie, Educatie Civica, Religie si alte materii experimentale.

Dar nu. Acum nu. Vae victis, daca in 2009 aceasta este cea mai buna utilizare pe care am putea-o gasi libertatii de exprimare. Stimati intelectuali, spaima Elenei Basescu, unde v-ati ascuns si de gura cui v-ati trait o marea-lehamite incat acum n-a mai ramas nici macar de prasila? Cu drag, din ospiciu, mai glasuie cate unul subtiratec, asteniform, in timp ce agramatii si gusati, cu venele umflate si proprietati indoielnice despre subiect si predicat, triumfa circular prin agora lamentand pierderea si ultimelor dare de inteligenta “ipotetico-deductiva”. Ce ipoteza? Ce deductie? Lipsa de logica a acestor personaje care au scos onomatopeele din singurul loc unde poate ar fi firesti, anume in dormitor si-acum le lanseaza onctuos in dezbateri purulente este intr-atat de manifesta incat surpriza, la un moment dat, ar fi sa se “scape”, in revansa, si sa spuna ceva de bun simt. Aceasta nici macar nu face parte dintr-o competitie primitiva catre evolutia unei “noi specii pe cale de aparitie” care poate ar trebui totusi sa posede oarcare calitati…sau poate ca exista? Poate ca exista viata si dupa inteligenta?

Zau, ma intreb. Este posibil, pe cat de putin probabil, ca acesti domni reprezinta viitorul idiocratic al omenirii, si ca noi, restul, suntem pe moarte. In acest viitor post-apocaliptic tot ce se poate ca remanentele tehnologice ale gandirii pe care noi cica totusi o mai valorizam in prezent se vor fi dus. Acesti cotcodaci vor ramane probabil sa vorbeasca unori mase de abrutizati, perorand periodic despre organe de partid si de stat, despre politica mamei si-a tatalui lor, despre bani bugete accize sustenanta targetism rolul femeii in politica dar si-al pamfletului in educatia maselor, vor ridica praful pe drum in timp ce’n urma lor se lasa ceata. Si nu va mai conta. Bambilici dupa bambilici nu vor mai reusi sa genereze suficienta energie pentru delir. Chiar daca suntem condamnati la tampenie, la prostie, la lipsa educatiei, e foarte posibil ca in lipsa lor nu vom innebuni. Ceea ce innebuneste la acest moment e obiceiul nostru de a astepta ca exista stiri, ca exista media, ca exista jurnale, ca exista radio. Ca sobolanul la padela continuam sa actionam butonul telecomenzii sau privim cu jind la toneta de ziare. Scoate asta din ecuatie. Scoate ziarele. Scoate tabloidele. Adu-i pe acesti “amfoteri” ca tot foloseste CTP termenul cu nesats la momentul confruntarii cu audienta si cel putin vei avea parte de-o mai buna separare de interes a sarlataniei. Acelasi Brinback (nume inventat de o pacienta de-a mea care canta Bring back/ Bring back/ Bring back my darling to me, to me din Mihail, Caine de Circ) va trebui sa-si vanda marfa cu mai multa putere convingere decat acum cand cineva se lasa spoit intens inainte sa voteze. Si-apoi liniste.

Si-apoi, in linistea serii, as putea sa jur ca un roman va face focul si-apoi ai sa simti mirosul de mititei. Imi imaginez un desert, savana, traznete in zare, o lume in pragul dezastrului. Cu drag, din ospiciul umanitatii, romanul va mai rontzai un mititel cu sau fara mustar, va suge-o bere, si-apoi va astepta Invierea Mortilor si viata celor care va sa fie, amin, ca asa ne invata pe noi Tudor Arghezi.

Hei, tramvai, cu etaj si tras de cai,

G.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s