Laudatiopizdet

Cotidianul si Evenimentul Zilei de astazi denunta, spre buna lor lauda, expulzarea lui Alex Vakulovski din preafrumoasa noastra tara. Comentariul unuia dintre militienii care s-au preocupat de aceste lucruri este halucinant, dar tipic mitic: “Nici nu ştiam cine este domnul Vaculovski. El a depăşit termenul de şedere şi a primit decizie de returnare în ţara lui. Am înţeles că a şi plecat. Expulzarea se face doar după un ordin semnat de un magistrat, în urma unor chestiuni mai grave”. Cu alte cuvinte bai Muci, l-ai mai vazut pe baiatu’ asta? Nu dom’ne, nu stiu, nu-l cunosc, ce-aveti cu mine? Bai, esti sigur ca nu l-ai mai vazut? Uita-te bine la el, traiti-ar, uita-te bine ca-ti sting felinarele. Dom’ sef, nu dati, va jur, NU stiam ca este domnul VaKulovksi, cum as fi putut sa stiu, sunt doar un parlit de functionar cu patru clase si-o scoala de vara la ofiteri….

Mi-aduc aminte cand eram eu la scoala primara, intr-o vreme cand inca mai visam in secret la Basarabia, erau niste “baieti” mai destepti care umblau impreuna. Isi purtau numerele matricole in buzunar, ca deh, cu numarul i-ar fi putut i(n)dentifica f’un trecator. Mai reuseau sa fure cate-o sticla de rom de pe la vreun boschetar si-apoi un pic infuzati prindeau fraieri care ieseau de la ore, asa ca mine. Si zdup, vreo 5 golani ma inconjurau, dupa care incepea, Unul catre Altul: bai, asta e mah’ ala care te-a scuipat? La care Eu, constient ca urmeaza o tavaleala, ma uitam profuz la Acuzator, la Procurorul de servici si spuneam rar, si raspicat, ca eu nu scuip alti oameni, cel mult scuip pe jos. Nu aveau inteligenta necesara sa priceapa aluzia, dupa care repondentul continua, da mah, si m-a si injurat de mama. Ce-i drept e drept, abil telepat si-ar fi dat seama si ultimul canin ca n-am ganduri ecumenice despre respectivii izmene-carpite. Imi luam ghiozdanul in brate, care Slava Partidului era o cutie de plastic destul de rezistenta si-apoi Romanii isi faceau datoria civica de bullies, se termina repede si imi vedeam de drumul prin parc.

Am invatat multe drumuri prin parc. Dupa o vreme am devenit indezirabil pentru obiectul agresiunii lor pentru ca aveau si ei nevoie de note, nevoie de teme, nevoie sa “creasca”. Viata ii prindea din urma. Altii primeau prinosul recunostintei lor. Si de fiecare data, as putea sa jur, dialogul abuziv incepea cu “bai, tu il cunosti pe asta? El ti-a facut X sau Y”?

Astfel ca am ramas stupefiat cand am citit in EvZ declaratia ofiterului referitoare la Alex Vakulovksi. Vezi Doamne nu e nimic personal, noi nu tratam pe nimeni preferential si pana la urma nu noi am gresit, el a gresit asa ca ce-aveti cu noi? Ne-am facut “doar” datoria! Mai ca s-ar si chirci in pozitie fetala si-ar incepe sa scanceasca, sa stoarca o lacrima, ca toti golanii cand se dovedeste ca nu pot sa invinga prin intimidare, sau orice altceva. Pentru ca in aceasta poveste statul roman este format, la ora adevarului, din acei golani ai copilariei mele, cu osificare prematura de fontanele dar nu-i bai ca si-asa era encefalul mic din start. Golaneala, in adolescenta mea, era o forma de protest civic in fata bunului simt care avea un scop, avea o orientare anti-sistem, anti-stat, anti-format de guvernare. Din ea, pentru ca la vremea aia erau si acesti giboni cogeneri pe baricade, n-a mai ramas decat vena golana, n-a mai ramas decat violenta si nimicnicia, dispretul si hai fis de-aici, ca-ti scuip seminte in cap.

De ce i-am face noi, sau oricine, un laudatio lui Vakulovksi? De ce ar trebui ca acest basarabean, pana la urma, sa aiba acces in Romania? Pana la urma noi suntem unde am vrut, ei sunt unde au votat. Viza, copile, hai!

In ianuarie, 1990, tata parea intinerit cu 20 de ani. Spunea, gata, acum ca am scapat de asta mai e un singur vis pe care il am, ca in timpul vietii sa ne reunim cu Basarabia. Vedeti voi, tata inca avea amintirea unui timp cand pamantul sfant fusese al nostru. N-a fost sa fie, s-a facut pod peste Prut dar n-a ramas decat o punte, si-apoi Basarabia a devenit Republica Moldova si prin asta s-a intors la Mama Rusie odata cu Voronin, dar mai ales datorita impresiei bune facuta de armata a 14-a din Transnistria. Au imbatranit oameni, au crescut oameni. “Golanii” Moldovei, spre deosebire de ofiterii romani de la serviciul Pasapoarte, lupta in continuare pentru o idee anticomunista si asta intr-o vreme cand noi se pare ca am uitat de unde venim, sau unde mergem. Mult mai putini, moldovenii au avut o singura poarta de mers inainte, anume sa vina liber in Romania, sa circule “ca la ei acasa” si sa duca inapoi cunostinte si buna initiative care poate le va schimba viitorul. Iata prezentul (via un prieten de-al nostru, om cu doua facultati, doua mastere, nici unul dintre ele la el acasa, ci in Franta) – vezi AICI si AICI– in care au loc inca frictiuni intre o buna parte dintre cei liberali, pro-Romania, pro-romanism, pro-comuniune dintre cele doua state surori, si ceilalti, ceilalti fiind pro-rusi, pro-Moscova, pro-comunism. Departe de mine sa sustin ca a fi pro-rus e totuna cu a fi pro-comunist. Dar, pe de alta parte, mi se pare o noua tampenie intr-o lunga serie de tampenii ca noi, Romania, sa sanctionam toata comunitatea romana de nationalitate moldoveneasca din cauza unui Gribenco si compania. Nu e vina lui Vakulovksi, de exemplu, ca cererea lui normala a durat 4 ANI!!!! ca sa treaca printr-o birocratie obisnuita, si la Chisinau, si la Bucuresti, sa functioneze mai mult pe usa din dos decat pe ghereta din fata. Si fata de ce a afirmat, demagog, in repetate randuri diplomatia romana in relatiile sale cu Moldova, anume ca “fratii” nostri vor avea in continuare, chiar si dupa aderarea UE, o casa unde sa poata veni oriunde, ceea ce se intampla acum e evidenta unei mari ipocrizii.

Minciuni. Acestor minciuni le-a fost dedicat prezentul laudatiopizdet, drept care in semn de protest fiecare titlu, fiecare text pentru urmatoarele zile va contine eponimul “pizdet” cu care va fi asociata preafrumoasa noastra societate. Pedelepizdeti. Bocpizdeti. Nicapizdeti. Europenpizdeti. Democratpizdeti…Pizdeti, pizdeti, pizdeti.

Rusine, Romania.

G.