Darnicie

Mana intinsa a cersetorului e ca o frunza cazatoare,

Miscatoare si tremuranda, sansa ii tot aluneca de-a laturi catre

Pamant, hrana viermilor, plapanda.

Intorc privirea, nu vreau sa ma miste cumva falanga descarnata

Cuticula lemnului de fag pe care-l voi arde poate intr-o

Iarna

Indepartata. Vai tie, dar vai mie ca nu sunt, si n-am fost, nu am cum,

Posesorul caciulii in care sa se piarda darnicia lumii. Doi banuti, globi de drac,

Ce-mi lucesc indelung cu cautarea melancolica a lunii, haide, mai inchide un ochi,

Mai lasa in urma un suflet imputit, nascut in plin proces de putrefactie sau doar

Dorinta de devenire a infectiei care a cuprins lumea, un puroi in cautare

de Mantuire.

Mana cersetorului e ca o frunza cazatoare, miscatoare si tremuranda,

Privirea carbune, turba petrolifera, degetul intins a osanda.