Basarabie, revolutie becala

Atunci  cand toate resursele bunei ratiuni te-au parasit, nu-ti ramane poate decat simtul umorului. Atunci cand nedreptatea tipa de la usa ca din gura de sarpe, atunci cand iti vine sa dai – vorba lui Ducu Bertzi – cu cutitu’n’chiatra, hazul de necaz poate iti va oferi acea “muche” pe care sa-ti impingi piciorul, o tentativa poate inutila de a escalada muntele dar care iata acum are o noua sansa. Dupa umor vine insa intunericul. Vine aplecarea umbrei nesfarsite, destinul extinct al hotararii care isi arata, din nou si din nou, omnipotenta in grup fata de protestul ca individ. Este ce se intampla, in aceste zile, intre romani. Intre toti romanii. Romani comunisti, romani liberali, romani romani si romani neromani, romani aromani si megledoromani, romani cu un R sau doi de R, sau trei de R sau fara nici unul ramas, romani plecati, romani veniti, romani ramasi, romani impinsi, romani trasi, romani care trag, romani in care se trage, romani vii si romani pe moarte, romani pe cale sa dispara, romani pe cale sa apara, romani care traiesc in anul 9 sau in anul 2009, peste care au trecut 20 de ani sau poate 2000 de ani, sau peste care n-a trecut nimic, au ramas doar buturugi mici sa rastoarne Carul Mare, romani care striga spre Basarabia sau la care se striga in Basarabia, romani cu steag, romani fara steag, steag cu stema, steag fara stema, steag cu gaura sau romani cu gaura, gaura de glont, gaura neagra, gaura de speranta, gaura cu cap de bour sau pur si simplu capete de boi, umbre ale marelui URS ursul nostru, sperietoarea noastra din dulap, tara smirnovilor si-a saniutelor siberiene, gubernia ivanilor si-a volodilor. Probabil ca in Rusia suscitam un interes enorm, le-a placut de dealurile noastre, le-o fi placut de femeile noastre, le-o placea de Mihai Eminescu sau de umbra lui Horia pe la Tebea catre care trag, poate simt chemarea latinitatii pe care-au pierdut-o de cand cu hunii, poate au ciuda ca ce Volga lor, dar ce Dunarea noastra, poate asa cum pe noi ne-au invatat la scoala despre Steluta ce-a de sus poate asa i-a invatat si pe ei despre Burebista, si Decebal si Per Scorillo, si trag la Sarmisegetuza ca musca la cal. Cert e ca undeva in gena noastra s-a strecurat viermele comunismului, mancatorul cel de creiere si de natii, adevarata Umbra, unde mai e apoi hazul necazului dupa ce te-a atins zambetul voroninului, cel care rimeaza cu Venin?

Basarabenii nu merita ca, in 2009, cand ceasul lor a venit, peste Prut sa observe unii ca – citez din memorie – si de ce ne-ar interesa soarta lor ca doar s-au pisat sfinteste pe podurile noastre de flori, ei cu ale lor, noi cu ale noastre. Aceiasi observatori se plang ca duceml ipsa de valori, morala si atitudine. Halal! Basarabenii nu merita ca la fruntea Romaniei sa se afle un Traian Basescu, Descalecatorul, Covarsitorul si Intai-Infieratorul plagii comuniste si in acelasi timp frate de latifundiar de Ghiol si Techir. Nu merita ca singura discutie dusa acum este una de carton, anume ca optiunea lor de libertate ar fi cumva pe o linie de sinonimie cu propunerea de extrema dreapta, unionista, pe care eu unul o consider desueta. E o rana ca Basarabia a fost luata cu japca atunci cand a fost luata. E imposibil sa o repari fara sa observi cicatricea urata care s-a format intre timp. Romanii trebuie sa mearga inainte asa cum le-a fost scris, iar scris a ramas ca Basarabia a crescut intre timp intr-o republica independenta, una cu noi si totusi distincta, identitara in aspiratii si autonoma. E ca si cum intr-o zi ai vedea ca ti-a crescut copilul, nu-l mai poti intoarce la san, nu-l mai poti baga in uter, nu-l mai poti desparte intr-o spermie si un ovul, e om, dar nu e de capul lui.

Am auzit, saptamana aceasta, multe momente in care se propunea aruncarea “copilului cu tot cu apa din cada”, fie ca vorbeam de tentativa hulpava de a internaliza conflictul de la Chisinau, fie ca vorbeam de delatiunea petrarca a unuia ca Vali Stan care sugera ca Romania sa-si vada de interesele ei. Basarabia este interesul Romaniei indiferent daca ii spuneam Basarabia sau Republica Moldova. Acelasi om care l-a salutat pe presedintele ungar ca si-a vizitat minoritatea din Ardeal acum sugera sa ne limitam doar la “cetatenii” romani de pe pamant basarabean. Unul n-am vazut dintre guvernantii nostri, cu exceptia lui Cristian Diaconescu de care raman in continuare placut impresionat, n-a iesit sa puna vreun punct pe “i”. Lista de reactii ar fi trebuit sa atinga tot esichierul politic, ar fi trebuit ca Romania sa fiarba asa cum corect este sa fiarba, sa fiarba si sa le sfaraie calcaile si sa nu doarma noptile cand “pacientul” lor are un copil bolnav, prins intre o viata, si-o moarte, inmultita poate cu sutele.

Ce-am primit in schimb? Am primit micile diversiuni becale de care nu pot decat sa ma despart urgent, imi sunt indiferente. Nu cu Gigi Becali se va rezolva problema justitiei romanesti. Si-am mai primit si anuntul principelui Radu, devenit mai recent “al Romaniei”, la presedintia Romaniei. Prin asta Domnia Sa urmareste poate sa intinda pronia regala asupra institutiei prezidentiale al carei blazon s-a pierdut ireversibil si spera ca aceeasi acoperire misterioasa de relatie si revelatie care l-a transformat la fata se va propaga si la alti enoriasi. L-as vota pe Radu al Romaniei daca ar exista, vreodata. Mi-e teama insa ca privesc un miraj, un romantic incurabil pregatit sa iasa de sub umbra Principesei dupa ce-a facut doua stand-ups si un Happy Hour. Romania are nevoie de regalitate, nu de un Principe la Cotroceni. Romania are nevoie de o Familie Regala, inafara politicii si cel mult patron spiritual pentru domeniul nevraxial al valorilor noastre. Familia Regala trebuia sa reactioneze fata de Basarabia, trebuia sa reactioneze fata de lipsa de reactie proprie politicianului colhoznic de pe la noi. S-a pierdut printre cuvinte spuse emfatic si deflatic.

Vreau ca intr-o zi cainele rosu din vecini sa ramana doar o amintire.

Vreau ca teroarea totalitara, si amenintarea blanda a bolsevismului, sa fie izolata dincolo de ziduri unde putrefactia va ramane singura scapare.

Gandurile noastre merg catre toti prietenii nostri, una cu noi, oameni cu aceleasi atitudini, aptitudini, dorinte, preferinte, dar care zilele acestea duc pe umeri bolovanul sisific al dorintei de schimbare. Singurul lor gest, acela de a iesi pe strada, de a verbaliza oprobiul fata de perfidia comunistului Voronin, este ilustrativ si o buna palma data intregului “europenism” care ne-a cuprins de la o vreme. Asta inseamna Uniunea voastra Europeana? Sa uitati de unde va trageti, unii sau altii, si sa admirati mai degraba cu cine v-o trageti, si cine v-o trage mai bine?

G.

Advertisements

One thought on “Basarabie, revolutie becala

  1. superb spus andrea, pacat ca sunt atat de putini oameni cu constiinta in tara aceasta. Sunt mandra ca sunt romanca, dar oare intr-o mare de oameni cu valori indoielnice si superficiale se mai poate spune asta?
    sunt profund dezamagita de apatia romanilor, de lipda de atitudine, uneori de ura pe care o au fata de conationali din alte regiuni geografice romanesti… stereotipul “ne meritam soarta” se aplica, din pacate atat de bine la noi. simt un gol in suflet cand ma gandesc ca patriotismul este transformat intr-un ideal lipsit de fapte concrete, deci condamnat la disparitie.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s