Dupa Pasti, cu burta plina,
Ma-ndreptam spre jobul meu
Mai prin parc, mai pe stradute,
Vai de sunculita-mi, zau…
Si cum veneam eu asa agale, cu vintul in fata, ma asteptam sa inceapa, firesc, cum ne-am obisnuit, sa puta a urina de la “resedinta permanenta” a chinezilor din fata Ambasadei aceluiasi popor. Si n-am simtit. Si de pe podul Baneasa peste Herastrau am vazut chiar virful unui brad de vreo 2 metri si ceva inaltime, poate mai bine, ca eu nu estimez corect inaltimile. Apropiindu-ma am vazut ca si gardul de care atirnau pina mai deunazi plasticele care au fost casele chinezesti este vopsit proaspat. Si deja copiii cu rolele se dadeau pe aleea curatata. Si nici locurile de gratare si focuri de tabere nu mai erau asa vizibile. Daca rasare si iarba deja ma declar multumita. Nu stiu cine a decis ca acei cetateni sa fie mutati (la ei in tara, sper), dar a decis f bine. Si cine a pus mina, grebla si lopata sa faca curat dupa ei bine a facut. Va dati seama ce-ar fi insemnat sa dea caldurile alea de 30 de grade si sa topeasca si plasticele si latrinele improvizate prin boscheti…
andreanum & co 