Depresii de calatorie

La sugestia Tovarasului Tracto, am decis sa va impartasesc impresiile de calatorie de pe meleaguri vietnameze.

Pentru a ne indeplini cu succes sarcinile de plan si pentru a stabili noi relatii bilaterale, inteleapta conducere a luat harta-n mina, s-a scarpinat moderat in cap, a produs o analiza profunda a situatiei economice actuale in lumea capitalista si a decretat (adinc, asa cum orice conducere inteleapta o face): sa fie Vietnam. Si a fost Vietnam, ca aici nu sintem la Casa de Cultura, la cercul prietenilor gherghefului.

Asa ca, impinsi din avion in avion, mincind fuse orare precum calu’ lu’ Fat Frumos halea jaru’, am aterizat – la ceas de inserat – in Hanoi.

Surpriza numelui de Romania afisat cu mindrie pe pasaport si prezenta unei vize achizitionate regulamentar inaintea acestei (prea lungii) calatorii a produs o reactie prietenoasa din partea tovarasilor care pazesc aceasta tara minunata cu oameni luptatori. Nu stiu inca ce impresie a produs un Xin chao (seen chow) pe care l-am pronuntat din toti bojocii in semn de bun gasit.

Pina acum, toate bune si frumoase. Partea interesanta incepe de-abia de aici incolo. Dupa scurta pauza regulamentara in care un numar de tigari au fost sudate la foc automat (deh… Nobody is perfect si la mine pe buletin n-am identificat asa ceva) m-am imbarcat in limuzina pusa la dispozitie cu generozitate de gazdele mele contra umilei sume de 40 (patruzeci) parai (dulari, bacsi, coco – alegeti voi cuvintul cunoscut) si am purces spre hotel.

As spune ca asta a fost prima surpriza pe care am avut-o referitor la Vietnam. Dulari ?! Parca acu’ 40 de ani tovarasu’ Ho lupta contra acestei hidre imperialiste… Sau …?

In sfirsit.

Revin in limuzina (marca Benz. Mercedes Benz) unde sint uimit de agilitatea cu care tovarasii vietnamezi minuiesc nenumaratele scutere, mofe, motorete si motociclete prin stinga, dreapta, fata si spatele automobilului care se deplaseaza cu viteza V catre destinatie.

Pe drum – in afara acestor vehicule – am fost depasiti de mijloace de deplasare produse de firmele Audi, BMW si Mercedes care m-au facut sa ma simt ca acasa. Doar ca densitatea de Q7 si X6 e mult mai mica raportat la numarul de doua-roti care populeaza strazile.

Asa cum spuneam, increderea in soliditatea sistemului socialist si a proprietatii poporului asupra mijloacelor de productie mi-a fost zdruncinata inca de la aflarea pretului limuzinei, dar drumul pe DN1-le Hanoiului mi-a provocat revelatia finala: tovarasi, fu*ra astia si comunismu’ asta. Cantitatea de reclama pe unitatea de retina bate si ce vezi pe Magheru’.

Drumul a continuat intr-o maniera pasnica inca vreo 10 minute pina cind am atins granitele orasului frate si prieten Hanoi. Moment din care lucrurile au luat o cu totul si cu totul alta turnura.

N-am sa intru in detalii legate de respectarea culorii rosii (optionala) a semaforului, de legea prioritatii de orice si oriunde, de prestarea a aproape oricarei activitati pe scuter (vorbitu’ la telefon c-o mina si tinutu’ copilului pe ghidon cu cealalta e de domeniul uzualului)… Am sa va spun doar ca – daca eram la volan – intram clar la genocid dupa primul kilometru. Si am condus suficient prin Buhuresty…

Ajuns la hotelul pe care gazdele mele mi l-au pus la dispozitie m-am simtit ca acasa. In sensul ca pentru 145 USD am primit cam ce as fi primit, in Jakarta, pentru 90.  Aceasta unitate de cazare si alimentatie, stindard al turismului hanoian clasificata la cinci stele de organele de resort se afla situata pe Valea Cascadelor. Da, ati citit bine: pe Valea Cascadelor.

… desi, daca stau sa ma gindesc mai bine,  acolo nu vezi atita gresie, faianta, baterii de dus si ghivete pe metru patrat

Coplesit de emotia calatoriei (incheiata, in mod absolut surpinzator pentru mine, fara incidente in trafic – in sensul ca nici macar o oglinda n-a fost afectata, darmite 5-6 vinzari pentru Yamaha…) m-am intrepat (dupa luarea in primire a camerei) catre barul unitatii. Unde, contra sumei de 4.75 USD (TVA si serviciu neincluse) am primit o bere locala.

La halba.

Cu aceasta mi-am incheiat ziua furtunoasa (pentru ca tovarasii bucatari si-au incheiat programul la orele 21, ceea ce m-a impiedicat sa iau contactul cu delicatesele culinare locale).

A transmis din Hanoi pentru andreanum dot org corespondentul de la fata locului,

PS: inca astept, de 10 minute, cuminte ca tovarasele barmanite sa-si termine sesiunea de nintendo DS si sa-mi aduca nota.

Advertisements

12 thoughts on “Depresii de calatorie

  1. Permiteti-mi sa va raportez ca unealta capitalismului functioneaza – asa cum e de asteptat – mult mai prost decit declara propaganda imperialista. In sensul ca domnu’ wifi nu sustine efortul nostru de promovare a realitatilor societatii socialiste (prea mult) dezvoltate.

  2. ca nu cumva cititorii nostri sa creada ca am inscenat ahanoizarea (cam la fel cum au inscenat americanii aselenizarea), mi-am permis sa adaug eu niste poze transmise de camera ascunsa cu care partidul a dotat capsula tovarasului opi.

    tovarashe opi, nu uita sa le transmiti fratilor vietnamezi noi succese, precum si un cincinal cit mai scurt.

  3. Deci cu cincinalu’ nu cred ca isi mai fac probleme. Dupa cum se vede pe strada, mai repede sint preocupati de raportarea trimestriala. Mi se pare c-am zarit cu coada ochiului chiar si un seminar pe probleme de Sarbanes-Oxley – dar mai trebuie sa verific inainte sa dau drumu’ la asa informatie pe flux la Anumpress

  4. Mofa e un fel de verisoara din Italia a MiniMobrei; MiniMobra fiind, de felul ei, o sora mai mica si nedusa la proiectare a Mobrei, care Mobra – la rindul dinsei – e un fel de Harley Davidson a inginerului agronom ajuns – prin repartitie – la Dilga.

  5. eu in afara de susan prajit tras in caramel sub forma de tableta, creveti sub forma de chipsuri si Ho Shi Minh sub forma de placuta stradala (care era de fapt statia de autobuz Hosimin, actualmente Niculae Gaina din Dr. Taberei) nu prea stiu nimic despre cultura (n-am dubii: vasta) vietnameza. Si oricum, astea sunt amintiri din epoca de Au.
    Vad ca s-au dezvoltat cumsecade, au si ei baloti de fire pe fiecare stilp. Si lasa bre, ca si la noi zebrele, stoapele, pistele de biciclisti si oprirea la semnul politistului sunt optionale. Macar pentru unii, dar ajungem noi si la generalizare 😀

  6. apropo de creveti: cind eram copilaros am avut un prieten din dilga; il chema gilu si era machidon, ruda cu gil dobrica. mergeam impreuna la (siut)ghiol, la prins broaste cu ata rosie infasurata pe cirligul unditei. din 10, cite sareau intrigate la chestia rosie ce se balanganea deasupra lor, cel putin 4 ramineau agatzate-n cirlig. destinatia: laboratoru’ de biologie. vreo 3 de 10 am luat la biologie pentru asta… :)) cind se lasa seara ii cintam lu’ gilu la misto “hai acasa” si ma fugarea pina la intrarea in sat, aruncind cu broaste dupa mine. el n-a luat niciodata 10 la biologie. ce vremuri misto…

  7. si tot apropo la creveti vreau sa va spun ca am gasit acum doua saptamini, intr-o piata de provincie, sapun din ala mare Cheia. Dada, din ala de spalat rufe, de culoare incerta gri nisipiu cu irizatii maronii fine. Mi-am adus aminte de copilarie si de mirosul graznic al acelui sapun odios. M-am indepartat cu grija.

  8. daca tot ati dat-o in off topic, hop si eu: in armata(prin´92) m-a pus un veteran sa-i ung o felie de paine cu margarina. Io mare bucatar de felu´meu am pus si niste felii de sapun (marca incerta, cheia cre´ca era de lux) si am acoperit upgradeu´cu a doua felie de paine. Veteranu´meu muuult iubit s-a uitat oarecum neincrezator la productia mea, cica” baaa o felie de paine cu magarina, nu doua felii puse una peste alta, credeam ca esti bucurestean”, el de fel fiind din zona aia unde urmatoarea scoala si retea electrica se afla la vreo 200 de km. Hai sefu´ca ti-am facut un senvish! 🙂

  9. Imi permit sa citez un colega care definea, plastic, traficul din Hanoi – pe care am sa-mi permit sa vi-l prezint prin impresiile culese de altii (eu am fost prea fascinat pentru a-l imortaliza): “Daca e verde, treci. Daca e rosu, trebuie sa acorzi un pic de atentie”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s