pina la urma, ce e cu televiziunea?

Daca intrebi orice roman din institutia in care lucrezi ce este televiziunea iti va spune, si nu greseste foarte tare, ca e un instrument de manipulare. De fapt nu orice roman, ci partea aceea care incepe sa se trezeasca si sa se revoltae, mai intii interior si mai apoi in exterior, cum facura baietii de la marea pedalare impotriva deciziei de interzicere a biciclistilor si rollerilor prin parcurile conduse de indragostitul doctor Oprescu. Care doctor, ca primar, incurajeaza cresterea nivelului de sanatate al oamenilor, dar numai daca ei sunt pietoni sau automobilisti, ailaltii sunt, cum zicea un alt illuminati din primarie, incompatibil cu pietonii.

Cel mai pervers sistem de manipulare este cel care face ca totul sa se petreaca sub ochii tai. Am vazut pe ecran, deci e adevarat. Ei bine, nu e. Turismul nu e ala pe care il vedem la tv, pulpele doamnei Udrea nu arata in realitate asa cum se vede la tv, ca de altfel nici cele ale Ebei si nici buzele aceleiasi, ce a zis nea x nu este “sunt un prost” cum a iesit in urma montajului ci “sunt mindru ca nu sunt un prost”. Poate ati vazut de multe ori o stire actuala ilustrata de imagini “de arhiva”, in care unul sau doua personaje, camera sau situatia erau asemanatoare. Dar citeodata asemanarile sunt mai utine decit deosebirile, cum fuse in recentul cutremur de la Bucuresti, fara victime, fara darimaturi, fara moloz si fara pagube ilustrat cu cosmarestile imagini ale cutremurului din Italia, petrecut cu citeva zile in urma si in urma caruia au cazut blocuri si au murit zeci de oameni. Pai cum sa nu simti ceva rece si umed pe sira spinarii si cum sa nu ti se moaie genunchii si sa nu pui mina pe telefon sa suni la mama, la sora, la frati, la bunici si matusi sa vezi daca iti raspund?

Nimic nu e ceea cepare, ba citeodata e chiar contrariul a ceea ce vezi cu ochii tai. Pina si un meci de fotbal pare mult mai interesant la televizor, pentru ca e filmat din diferite unghiuri, ai reluari, faze de aproape etc. Pare chiar ca avem o echipa nationala, niste jucatori si niste arbitri. La fel cu strazile, autostrazile, hotelurile si calutii de mare din rezervatia Vama veche, amenintati cu disparitia din cauza poluarii, pe care ii salveaza bunii samariteni prin concerte rock de sute de decibeli. Unde-s calutii aia, ca nu i-a vazut nime decit la teve? Unde-s traditiile alea din Bucovina de care facura astia vorbire de Pasti? Cum sa fi facut vreodata bucovineanul oul cit boul si sa-i mai futa si niscai leduri in frunte??? Cum?

As vrea sa stiu daca exista cineva care crede in ce aude si vede la televizor. Crede cineva ca i se va mari salariul? Sau ca (nu) va fi cutremur? Sau ca Basescu nu ne-a mintit niciodata? Sau ca vreunul dintre astia care apare la televizor spune exact ce crede, nu ne minte, nu ne manipuleaza si nu e plecat in fata maretului rating? Il crede cineva pe Tatulici? Sau pe Dana Grecu? Crede cineva ca exista, la noi si aiurea, televiziune de “stiri” la care sa te uiti si in functie de care sa-ti aranjezi viata? Se uita cineva la un film artistic si crede ca ce vede acolo e adevarat?

Eu am impresia, si s-ar putea sa nu gresesc foarte tare, ca traim intr-o telenovela care incepe sa devina stresanta, genul de film de groaza cu mult singe si suspans care te tine legat de ecran zile in sir, pina ti se pune crusta pe ochi si faci febra musculara de la stres, totul devine angoasa si atunci cind ai un ragaz sa faci altceva, pina la episodul urmator, nu stii daca sa maninci, sa mergi la toaleta, sa te intinzi sa te dezmortesti sau sa suni vecina sa-i povestesti ce nenorocire ai vazut la tv.

Advertisements

11 thoughts on “pina la urma, ce e cu televiziunea?

  1. Nu stiu daca pana la urma marea problema a televiziunii (de la noi, ca la ailalta nu ma bag) e asta, ca arata numa nenorociri si vor sa il faca pe privitor sa se simta in permanenta amenintat, in permanenta in pericol si, mai ales, sa il faca sa nu se scoale de pe canapea. Marea ordinarie pe care incearca sa o faca televiziunea (da’ si presa scrisa, ce sa mai…) e sa transforme telespectatorul intr-o fiinta decerebrata – bine, ca multi sunt deja – incapabila sa aiba sau sa isi construiasca propriile opinii pe baza a ceea ce vede pe ecran. Creierul TVspectatorului tre sa functioneze numai cat sa perceapa sunete si culori, sa auda, nu sa inteleaga, si sa priveasca, nu sa vada.

  2. Mda, un dezacord. Cum as zice la DTP, pe randul 3, in loc de “vor sa-l faca pe privitor”, “vrea sa-l faca pe privitor”.

  3. eu nu inteleg cum unii oameni nu se trezesc. Si vorbesc si de aia care prompteresc, si de aia care le sorb vorbele din gura. Simbata seara, fiind in vizita la niste prieteni si neavind acces la telecomanda am vazut la Antena 1 vreo 7 sau 8 “stiri sportive” cu Gigi, ilustrate de cucernica-i prezenta cu un handsfree in ureche. Nu mai stiu ce dracu zicea ca nu inteleg ce zice, dar vreo 20 de minute au fost numai cu el! Adica pana mea…

  4. Citeam pe reportervirtual.ro un mail intern din Realitatea (Becalitatea, vorba Carcotasilor), in care, printre altele, li se atragea atentia tuturor muncitorilor – ca sa ramanem in stana – ca vor fi penalizati toti cei care lucreaza la o emisiune care face rating mai mic decat Antena 3. Indiferent de motive. Iaca ce e cu televiziunea.

  5. Astazi am fost la conferinta lui Montignac. In sala erau citiva jurnalisti total lipsiti de chef. Una de la RRA isi pusese castile in jurul reportofonului, le daduse la maxim si isi cauta pe sub unghii. Adica treaba era ca ea trebuia sa inregistreze traducerea (Montignac vorbea in franceza) sa-si faca din ea materialul si gata, sa se duca acasa sa stea cu cracii-n sus. Auzeam, astfel, si pe vorbitor, si traducatorul din cusca neizolata si pe acelasi traducator din castile cocoanei din spate… Adica de ce sa fi stiut ea franceza? Sau de ce sa-si fi facut treaba intr-un mod mai putin disturbant pentru restul salii, venita sa asculte ceva interesant.
    Nu mai zic de cei cu camerele, care au acoperit la propriu pupitrul de la care vorbea omul, si nimeni in afara de cei din primul rind nu l-a vazut pe om direct. Ei erau acolo pentru aia care vor vedea stirea pieptanata la tv, astia din sala eram neinteresanti si nu era musai ca si noi sa vedem scena. Intre noi astia 200 si aia 5000 de la tv cred ca era clara inclinatia balantei…

  6. oamenii cred si nu cred ceea ce li se spune la televizor, dar sunt totusi cuceriti, fascinati (m am uitat la privirea unora, indreptata spre televizor, si zau ca parca mergeau dupa sarpele kaa) de isteria din el. cand se incalzeste incepe si agonia televiziunilor, scade ttv ul, lumea iese la bere pe terase si, cel mult, mai vede cate un meci.
    in ceea ce ma priveste, nu ma uit la televizor.aproape niciodata. dar sunt mai smechera. lucrez pentru televizor…

  7. nu, e nea ala care ne spune ca putem minca oricit, daca nu mincam orice. E interesant si logic, daca ma-ntrebi. Acu citesc cartea, sa vad pe larg care e miscarea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s