Pentru profesori sau pentru educatie?

Stau si eu, ca si voi, gura casca la meciul de poker dintre guvern si sindicatele din educatie. Regulile jocului sunt arhi-cunoscute nu de ieri, de azi, ci dintotdeauna. Romania are un apetit fantastic sa-si umileasca si daca se poate sa-si porceasca in acest proces dascalii. As zice chiar ca pe alocuri prin zonele de deal si de munte pe unde-si scria Slavici nuvelele notiunea de invatator e una asimilabila extraterestrului. Si e un dat al omenirii ca-i este teama, si-are o furie asasina, fata de ce nu intelege. Pur si simplu romanul nu intelege de ce trebuie sa fie educat. La ce ii foloseste si pana la urma cine-a hotarat ca trebuie sa stii teorema lui Pitagora cand dai de mana la cartof.

De aici, a doua constatare este ca avem in continuare un guvern proletar, desprins din lumea lui Slavici. Mara lui Boc e tot un fel de fefeleaga si da-i, Batar, ca ne mor fetele in proaspata adolescenta. Drept urmare, nici acest guvern nu prea pricepe cam ce doresc tantarii acestia de profesori si cu ce se mananca doleantele lor. Da, ca si la doctor si la popa fiecare, dar absolut pana la ultimul guvernant putem specula, fara tagada, ca au avut un invatator, un profesor de sport, eventual o demoazela cu bune forme care le-a marcat adolescenta pernicioasa si plina de scurgeri inadecvate. Sa fie oare ca-i urasc chiar atat de mult pe cei ce i-au invatat sa scrie incat acum se joaca acest teribil bambilici cu ei? Sau pe lista lucrurilor la care se grabesc sa renunte in jocul de “ce-ai lua cu tine daca ai merge pe o insula pustie” e tocmai bruma de invatatura care li s-a dat?

In spectacolul penibil al acestui cadril saracul profesor e prins intre ciocan si nicovala. Empatizez mult prea putin, ba chiar dimpotriva, cu aceia care i-au aratat cu degetul pe dascali ca vai, dar nu va e rusine sa va jucati cu destinele copiilor in asemenea hal, sunteti niste nemernici, niste iresponsabili mai draga. Domnilor, sunteti cu capul? Singura resursa veritabil democratica a fiecarei clase socio-profesionale este protestul prin greva. Ce vreti sa faca, sa scrie grafitti? Sa faca eventual sepuku sau, ca in poezia lui Toparceanu, sa moara “cate doi pe ceas”? Evident o greva nu se presupune ca e placuta, e un mijloc de presiune social, dar imi pare ca societatea civila ar trebui sa fie acolo unde-i este locul adica alaturi de profesori, si nu erijata, ca intr-un roman prost, in judecatorul moral al unei situatii sau eventual comentator de pe margine. Nu. Societatea civila si Mass media sunt in mod obligatoriu girate sa sprijine si sa incurajeze acest protest la autoritate al oricarei categorii profesionale.

Vorbim de un principiu. In Romania aceasta discutie de principiu se particularizeaza, din pacate, pana la greata. Ne-aducem aminte de profesorul bataus de la Vascauti sau profesoara porno de la Zalau. Am inversat judecata lui Lot si pentru doi, trei eretici suntem pregatiti sa ardem o Sodoma si-o Gomora nevinovate impreuna cu toti beneficiarii serviciilor acestora. De fapt raul provocat copiilor nu le apartine profesorilor ci noua tuturor, lor guvernantilor si voua celorlalti care considerati ca de sub adapostul propriei voastre nemultumiri sociale s-ar putea vreodata sa cadem de acord ca “asa e bine”, “sa sufere si ei”, “sa vada si ei cum e”. Ne meritam soarta daca intr-o buna zi, ca popor, ne decidem ca progresul social inseamna sa tragi de picioare acela care iese cumva un cap in sus din mocirla.

Profesorii, stalpul educatiei in Romania, sunt printre cei mai prost platiti, chiar mai prost decat noi, medicii. un profesor la incadrare e platit mai prost decat un maturator de strada, pe cata vreme – si s-a vazut recent – un profesor universitar are “grad” de capitan de armata, pe cata vreme un conferentiar e echivalentul unui sublocotenent. Acesti profesori, putem nota, s-a dovedit ca-si intregesc, ce-i drept, veniturile din meditatii care acopera fonduri de peste 200 de milioane de euro anual, dar aceasta nu insemneaza ca dascalul din Sascut participa echipotent la aceste fonduri. Dascalul din Sascut pleaca din Sascut pentru ca i s-a acrit, pentru ca prefera sa vinda seminte de dovleac decat sa predea abecedarul, iese mai degraba in profit. Si-uite asa poti intrevedea un scenariu in care, nu departe in timp, un popor de analfabeti va avea un drept de vot si chiorul va fi rege in tara orbilor. De fapt banuiesc ca acesta ar putea fi gandul malefic al acestor politicieni colhoznici, anume sa re-abrutizeze o tara care a avut impresia, vreme de jumatate de veac, ca originea sanatoasa e singur, si suficient, argument pentru buna invatatura pe cata vreme erau vai de cucuruzul lor, deprivati si de Biserica, ultima reduta de cultura fie si ea arhaica. Li se vorbeste acelorasi romani de UE, de valori europene, de FMI si de banca mondiala. E ca si cum le-as tine eu un curs de neuroanatomie bosimanilor din Kalahari. Pur si simplu sunt doua realitati care nu se pupa. Singurul liant intre ele ar putea fi dascalii, profesorii. Si tocmai acestia sunt bumbaciti, din nou si din nou, pentru ca cineva a ramas, ca si in trecut, ca si cu noi, doctorii, la imaginea bolsevica a invataturii si sanatatii ca meserii de apostolat, unde daca primesti (spaga?) un ou, o aluna, o maslina la sfarsitul zilei ai sa ai si tu din ce sa traiest, ca doar n-o sa mori de foame.

Si profesorii sunt parinti.

Si profesorii sunt pacienti.

Si profesorii au de platit dari, chirii, facturi, si profesorii s-ar putea sa nu-si permita un loc de veci si risca sa fie cremati ca oricare alt nemernic de-a murit in plina anonimitate.

Cu ultime resurse, primim de la profesori o tenta de educatie. I-am inteles pe mineri, nu-i vom intelege pe ei? Ii ignoram pe CFR-isti, ii vom huli pe ei? Domnilor, la dracu cu clasa muncitoare! M-am saturat sa mi se spuna ca intelectul e un pericol pentru sanatatea unei natii, astfel incat sper din suflet nu ca se vor opri tezele nationale, ci ca odata spus STOP la activitate socul va fi suficient incat nu guvernul acesta de gangavi sa priveasca, ci si ceilalti sa contempleze macar o secunda o chestiune care ne priveste, de aceasta data, chiar pe toti (da, domnule Paleologu, si pe dumitale si nu, nu e o pleasca).

G.

Advertisements

One thought on “Pentru profesori sau pentru educatie?

  1. pai omul care gindeste, citeste si vorbeste discrimineaza si invata sa spuna nu, normal ca nu prea ne-ar placea sa avem multi care se ridica in picioare in tara noastra de sefi, sefuleti si oameni cu mania autoritatii. Cu cit ai orizontul mai extins cu atit iti dai seama ca lumea nu se termina la capu’ satului si actionezi cerind mai mult si asteptind mai mult.
    Unde mai pui ca mai si pricepi cum e cu banii si de ce pentru tichete de turism, flyere si postere si imnuri si poezele laudative si aiuristice si diverse sinecuri si subventii se gasesc si pentru un profesor sau un medic nu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s