Eroare Humana Est

Rep.: Pînă unde poate omul să greşească?
Înaltul: Fiule, să nu-l minţi pe Dumnezeu.
Rep.: Cum este să-l minţi pe Dumnezeu, că nu pui mîna pe El, nu te vezi cu El?
Înaltul: El este peste tot.
Rep.: Şi-n cutia de chibrituri?

Interviu cu prietenul lui Ilau, zis si IPS Teodosie

Mica mi-era clarviziunea cand am luat acest citat din conversatiile domnului Istodor cu (unul dintre) Prea (!@#$@!) Luminatii Bisericii Ortodoxe di pe la noi, si intre timp nu a crescut; deloc dovada ca unde nu Da, nici Dumnezeu nu cere. Bine, eu cel putin ma consolez in fiecare dimineata la oglinda, vorba poetului, ca n-a facut mama un pui de Nostradamus, spre deosebire de presarii nostri care tot insista cu analele. Nu ma pricep la profetii. Nu dau pronosticuri. Daca zic cap, iese pajura. Daca joc la Loto, nu-mi iese nici un numar. Daca zic ca ploua, iese soarele. Si-uite asa, ca tot veni vorba de cutia de chibrituri si minciunica, mi-am adus aminte de declaratiile presedintelui date unei doamne, in public, la Paris.

Deci domnul Basescu s-a dezamagit pe sine insusi. Hai, lasa-i pe electorii dansului, asta e asa, un fis, un vant, o adiere. Pentru un personaj tare ca piatra, iute ca sageata asa cum e onor’ toar’shu no’ comandant sa ajunga sa nu-si mai spuna el in soapta ca e licuriciul cel mai mare (apropos, mai stiti melodia aia eu suuuuunt licuriciul, de trei ori peste cap a-le-hap?) e o chestiune induiosatoare. Ceea ce probabil a si urmarit, anume sa ne moaie sufletele prinse in crustele de praf fosilizat pe care-l respiram zilnic pe ulitele desfundate ale patriei. Cu Tivisoc si Tivismoc bine infipiti in pozitiile lor pe alianta, presedintele si-a si gasit audienta, o gasca parlita de romani diasporieni ale caror voturi nu l-ar propulsa nici pe Tom Degetelul, dar deh, era si-o camera de luat vederea pe-acolo.

Spre final, in raspuns la rafalele deja obstinate, histeroide ale unei doamne care probabil impartaseste gene ovariene cu Marie-Rose Mociornita, Messire Basescu dadu – cred eu in umila mea apreciere – replica secolului, anume “lasati, doamna, mai vedem, sa scap de criza asta”. Moment la care reportajul se incheie, sharf-ul se muta pe moderatorul din platou si da-i, si sapa, ca Dumnezeu e in cutia de chibrituri. Destul si bine ca, pentru prima oara in multe luni, aflu si eu cine e vinovat de toata criza asta, sau mai bine zis “a cui e”. Mi-o imaginez ca un fel de raie capreasca de-aia de care a avut si Ion Creanga, un fel de scaieti sau laieti sau latei sau cum le-o zice, o boala rusinoasa pe care-o iei pentru ca ai avut bani si n-ai avut ce sa faci cu ei, vezi daca nu-l asculti pe Doamne doamne? Pacatos, pacat, pacat, le zice prepelita. Adica, ma scarpin eu la clop precum Moromete, cum zice presedintele ca-i criza lui si ca daca scapa de ea ii va raspopi si pe unii, si pe altii? Hotarat lucru acest politician a baut agheasma de unde nu trebuia, eventual de sub patrafirul IPS Teodosie.

In primul rand pentru ca aceasta “criza” nu e a lui. Poate de personalitate, da. Poate de moartea pasiunii, da. Poate de mitomanie cronica, da. Poate de nesimtire, da. Poate de toate in acelasi timp. Dar de economie, nu.

Atributul constitutional al presedintelui Romaniei a fost, si ramane, unul moderator, nu intamplator pus la interfata dintre institutii nu ca sa le mane, precum un birjar, cu biciul pe capul tuturor celorlalti ci sa intermedieze dialogul, si eventual frictiunile, dintre acestia. O “criza” fie ea institutionala sau de comunicare intr-adevar ajunge pe masa presedintelui, dar nimic mai mult. Nu Basescu are uneltele (“parghii” s-a fumat deja, e prea burghez) sa rezolve, sau sa “scape” de nici o criza. Domnia sa nu poate schimba lumea, dar s-ar putea schimba pe sine, poate prin asta isi va aduce obolul rezolvarii situatiunilor. A vrut sa zica un lucru mare, adica vezi Doamne e ros, stors, consumat si preocupat ca un Padisah veritabil ce se afla de soarta tarisoarei sale. Sa nu-mi spui ca va vrea sa fure si din electoratul Duda de Romania, ca nu cred; in schimb aspiratiile absolutiste ale domniei sale ies la suprafata din ce in ce mai pregnant prin fraze semi-cugetate carora oricine inzestrat cu uzul ratiunii ar trebui sa le raspunda “piei Satana”.

Daca e ceva pentru care domnul presedinte ar trebui sa fie preocupat, ar trebui sa fie institutia domniei sale, adica presedintia. Ultima oara cand am verificat acolo nu se intampla nici o criza. Sau – si revin la Principe – iesirea acestuia de la naftalina pune cumva Cotroceniul sub semnul intrebarii? Sau poate ar trebui sa ne gandim ca in pofida democratiei Basescu viseaza la o democratie de drept divin, si cu descendenta salica? Aici, pour la bonne bouche, ca patriarh de doua vete cucuiete, si noroc ca a scapat de Bodo ca altfel il si vedeam pe acesta pe post de Consort, nu vad cui ar putea lasa mostenire scaunul bine afumat de din vale de Maniu? Poate fratelui sau Ctitorul de cavouri si descaletorul pe ghioluri?

Ia veniti de vizitati, in concluzie, magazinul de carnati. Stupoarea mea, la finalul acestei dizertatii, e ca acest om inca acapareaza interesul unei treimi din esantionale sondate de diverse institutii. Cat de bolnav, amarit, lobotomizat poti sa fii sa-ti pui pana la urma destinele tale ca si comunitate, nu doar tu ca pensionar singur sau ca taran cu aspiratii proletare, dar si tu om cu mai mult de 4 clase in mainile unui atare personaj? Nu acesta e targul pe care l-am facut acum aproape 5 ani. Presedintelui “jucator” i-am dat de mult cartonas rosu pentru ca a dat la gioale oricui a putut, a injurat toti arbitrii si-a mai si injurat publicului. E momentul sa intre la vestiare, sa-si dea jos jambierele portocalii si sa-si vada de agoniseala lui, aia justificabila toata la “Stat”.

G.

PS. Adrian Nastase incearca azi, in JN, un spirit de gluma si formuleaza un editorial in stil satira. Sa inteleg ca acesta e si viitorul domnului presedinte, sa glumeasca despre strugurii cei acri?

Advertisements

2 thoughts on “Eroare Humana Est

  1. Am ajuns întâmplător aici, am dat de motto-ul acestui articol, iată o chestie inteligentă, mi-am zis, am citit cu interes, am dat apoi peste PS, tocmai îl citisem pe Năstase în JN, și-mi comentasem asemănător așa că, firește, mi-am propus să revin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s