de la Portile de Fier la Venetia – var.1

Se prea poate ca virsta incepe sa-si spuie cuvintul: ma bucur ca am revenit acasa. Cred ca e primul concediu din care ma bucur ca ma returnez. De vazut am vazut multe si probabil ca as mai fi vazut daca as mai fi stat. Dar am vazut si lucruri care, sa fiu decenta, m-au obosit. La fel cum ungurii din Ungaria nu sunt fani ai ungurilor din Romania, tot asa eu nu sunt fan al romanilor din afara tarii. Dar sa vorbim despre lucruri frumoase si sa va spun pe unde am fost, poate va inspira sa mergeti.

Am strabatut cu piatra-n gura Serbia, Croatia si Slovenia, fara piatra dar cu oarece scirba o buna parte din Italia si cu nerabdare Franta. Am revazut cu aceeasi placere Austria si Ungaria. Am revenit acasa si am luat in piept, in nas si-n nerv traficul romanesc, drumurile noastre despre care acum citiva ani parca spunea domnul Basescu ca nu e o necesitate sa se transforme in autostrazi, mizeria noastra si saracia, turnuletele palatelor din Arad si Dolj, padurile superbe si muntii cu caciuli de nori. Nu vreau s-o dau in poezie ieftina, dar a fost, cred, pentru prima oara cind m-am trezit muta de uimire in fata frumusetii Romaniei. Dar despre asta poate cu alta ocazie. O portiune destul de lunga in Serbia se merge pe malul drept al Dunarii, si peste apa se vede Romania absolut superb.

Pentru cei care merg spre Italia, la capsuni, la cumparaturi, leisure sau la furat, cel mai scurt drum este Drobeta Turnu-Severin (judetul Mehedinti, nu Caras Severin cum zice neshte colegi mai culti) – Portile de Fier – Belgrad (S) – Zagreb (HR) – Ljubljana (SLO) – Trieste (I). Nu se plateste nici o taxa de viza sau de acces in Serbia, desi e vama si punct de control pasapoarte, dar se plateste drumul, nu foarte mult, contravaloarea a citiva euro (n-am retinut exact citi). De la Smederovo, cam cu vreo 60 de km inainte de Belgrad incepe autostrada, de pe care nu te mai dai jos pina in Franta. In granita sunt afise in sirba cu recompensa de 1.000.000 euro (daca am retinut bine) pt prinderea lui Radko Mladic. Mi-as fi dorit sa fiu norocosul cistigator, de ce sa mint :). O veste buna: se poate plati cu euro, desi cursul este stabilit de incasator, deci mult mai mare decit la orice banca sau casa de schimb (pe care, insa, nu stiu unde le poti gasi).

Drumul e bun, destul de putin aglomerat (am prins noi, cei de pe contrasens insa nu ar putea spune acelasi lucru). Noi am plecat pe 1 august, exact in ziua in care toti romanii din Spania si Italia veneau acasa in vacanta, astfel ca la toate vamile dintre Italia si Romania erau cozi de cite 4, 5 sau chiar 6 km. Daca noi am stat cam 45 de minute in fiecare vama, desi aveam in fata doar 30-40 de masini, nici nu stiu sa calculez cam cite zeci de ore stateau oamenii aia la coada. Asta ar fi cam primul dezavantaj, din fericire doar temporar.

Despre urmatoarea tara, Croatia, nu va pot spune decit ca e poate putin mai frumoasa, vazuta de pe autostrada, decit Serbia. Nu am vizitat nimic, daca nu ma insel nici macar nu ne-am oprit sa mincam. Am fi putut intra in Zagreb, dar ne grabeam sa ajungem in Italia si apoi, destinatia finala, Franta. Poate data viitoare.

Al doilea dezavantaj ar fi ca sunt foarte putine moteluri de autostrada. Daca locuri de mincat s-ar mai gasi, desi putine si destul de respingatoare, locuri de dormit canci. A trebuit sa mergem aproape 1100 de km pe 1 ca sa ajungem sa dormim in Slovenia, la Ljubljana, intr-un motel din oras, pentru ca singurul motel de autostrada era in aceeasi curte cu un casino, deci full. Dar ajungem si acolo. In parcarile destul de mari ale acestor restaurante de autostrada erau zeci, sute de masini ai caror posesori mincau pe capota ce-si adusesera de acasa sau cumparasera de la chiosc. O droaie de copii si foarte multe rulote si masini de familie asigurau coloana sonora. Am vrut sa oprim la popasul Plitvice (unde se poate si dormi), dar nu am gasit loc de parcare, asa ca nici macar n-am mai incercat sa aflam daca se poate dormi! Multi dormeau in propriile masini, cu copiii gramada (multi olandezi si sirbi, in special).

Ljubljana este un oras foarte scump. Nu l-am vizitat (inca) deci nu pot sa va spun cit e de frumos, dar de scump va garantez ca e. Am dormit la periferia orasului, cam la 1,5 km de autostrada, intr-un motel de 3 stele foarte dragut si superb aranjat (Ikea style, dar inspirat), la care ne-a costat 110 euro camera dubla, cu tot cu micul dejun. Am dormit in centrul Vienei si al Budapestei cu 90 de euro inclusiv mic dejun la 3 stele (e drept, era oferta, dar si aici era week-end). Motelul se numeste A Hotel si din pacate nu are site.

Slovenia e in UE si se poate plati cu euro fara probleme (vezi info despre raportul cu alte valute aici http://www.bsi.si/en). In holul hotelului am gasit zeci de pliante de promovare a tarii, a orasului, a imprejurimilor. Unul dintre ele era despre o pestera aflata destul de departe, fara indoiala cu nimic mai spectaculoasa decit a muierii, a ursilor, scarisoara sau alte citeva zeci de astfel de grote romanesti. O alta era despre o rezervatie si crescatorie de cai lipitani, gasiti citeva info aici. Nu va mai zic de traseele de biciclete on si off road de zeci si sute de km, inclusiv o brosura consistenta cu nenumarate pensiuni si trasee pentru biciclistii care aleg sa-si petreaca vacanta pe cele doua roti. Excelent. Aici chiar imi doresc sa revin cit mai curind.

Daca ati ajuns in Ljubljana inseamna ca ati ales sa mergeti prin Slovenia si, in consecinta, sa platiti taxa de autostrada. Dar pentru a ajunge la Trieste mai e o varianta, care ocoleste Slovenia, si anume prin Rijeka. Eu n-am fost, dar au fost niste prieteni de-ai nostri, care ne-au comunicat ulterior doua aspecte: GPS-ul a facut ca toate visele si i-a bagat prin oras, desi exista si posibilitatea sa nu intre si ca acolo au vazut niste viaducte construite la inaltime care i-a lasat masca. Pe linga faptul ca ai fi avut ocazia sa vezi marea, prima oara dupa ce ai iesit din Romania. Poate data viitoare o iau pe acolo, desi e o portiune de vreo 50-60 de km fara autostrada, de la Rijeka la intrarea in Italia.

Peste Trieste sar, fiindca l-am ocolit, si ajungem la Venetia, primul oras italian vizitat. Am plecat cu regrete, as fi vrut sa vizitez colectiile Guggenheim si Palatul Dogilor. Dar un puhoi de oameni se imbulzea permanent in vaporase, gondole, alei, poduri, podete si punti, faleze si barci incit m-au lasat nervii. Pe linga ca ar fi trebuit sa stau la coada multe ore ca sa iau biletele. Venetia mi-a placut foarte mult, pentru ca imi plac orasele vechi si mai rup si ceva istorie. Suficient cit sa fi asteptat cu nerabdare sa ajung aici. Am aflat cu o umbra de regret sa nu exista extrasezon in Venetia, prin urmare probabil ca va mai trece ceva vreme pina sa vad acele muzee.

Nu mi-au placut gondolele. Adica nu pot spune ca erau urite, desi semanau, vorba altui prieten cu niste dricuri, dar urasc tigania gondolierilor de a sta pe un covor persan care pare adaugat ulterior. Si nici nu cinta si sunt imbracati ca orice particular, daca ii vezi la o terasa nu stii ce sunt. Foarte putini au costume traditionale.

Nu mi-a placut mirosul de igrasie inerent, dar pot sa accept ca face parte din farmecul lacustrei localitati. Ce bine ca mi-a placut Bacovia, aveam cuvinte sa descriu ce vedeam, desi ciolanul ud se coclea la 40 de grade in loc sa dirdiie la -10.

Am servit un prinz excelent la Laguna Blu, din pacate mi-e greu sa va spun unde anume este (pe linga Rialto, pe stradute). Este unul din cele doua restaurante in care chelnerii sunt romani unde va pot spune ca am mincat bine si am fost serviti excelent (celalalt este in Ungaria). Copiii astia erau chiar foarte tari (un el si o ea), aveau o masa de romani, una galagioasa de geriatrici italieni, vreo dua de nemti si una de francezi si cu toti incercau sa vorbeasca pe limba lor. De cele mai multe ori le iesea. Mincarea buna, ne-au si recomandat ce sa luam, desi ne-au garantat ca totul se face local si e foarte bun. Bacsisul e inclus in nota, dar nu s-a suparat nimeni ca am lasat doi euro peste 🙂

Am iesit din Venetia si am pornit-o spre Milano, unde voiam sa inoptam. Si rau am facut, dar despre asta poate miine.

PS: Am reusit sa adaug citeva poze. Am redenumit postul cu var.1 in coada.

Advertisements

8 thoughts on “de la Portile de Fier la Venetia – var.1

  1. daca pestera cu pricina e postojna, e intr-adevar mai spectaculoasa decat cele din romania – e mai mare (cel putin decat cele pe care le-am vazut eu), are cateva sali impresionante si e amenajata bine, inclusiv cu trenulet 😀

  2. Zau? Da, Postojna e. Cum ziceam, n-am vazut-o si am uitat acasa pliantul de promovare 🙂
    Daca ai poze de acolo sau ai scris despre da un link, sa facem viata viitorilor turisti, inclusiv eu, mai usoara in alcatuirea “must see”-urilor.

  3. stai ca inca n-ai vazut nimic 🙂
    Am sa continui cu cronica, asa subiectiva cum sunt, si in masura in care browserul nu-mi face probleme am sa pun si poze.

  4. andreanum, misto.

    tractorel, impreuna cu familionul, a fost saptamina trecuta la Datca, un orasel mirific in sud-vestul Turciei, linga Marmaris. am stat in Eski Datca (eski = vechi), un satuc cu case de piatra si ulite construite acum sute de ani. pentru cei care vor sa se simta in largul lor in concediu, le recomand site-ul villarenters.com, unde pot inchiria o vila cu totul. noi (4 persoane) am platit 260 de euroi pentru 5 zile (asta vine 13 euroi pe zi de persoana!) pentru o vila dotata cu toate cele necesare plus piscina privata. a fost superb, ne-am rupt de toate si de toti o saptamina, ne-am balacit ca ratele, ne-am ghiftuit cu gratare, abia asteptam sa mergem iar. 🙂

  5. poate data viitoare ne iei si pe noi, restul familiei tale extinse. Poti sa zici ca suntem niste cumnatici si verici de departe 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s