tortura sau, simplu, misoginism?

n-am sa inteleg niciodata de ce unele femei se supun si ne supun, voluntar, chinurilor provocate de pantofii cu toc inalt. daca ar fi dupa mine, eu i-as decreta instrument de tortura si le-as pedepsi pe scumpele noastre consoarte, colege sau necunoscute, care dupa cum ar merita functie de gravitatea faptei, prin a le forta sa-i poarte pina le vine mintea la loc sau pina ma-ncearca pe mine sentimentul ala pe cale de disparitie, numit compasiune.

io n-am nimic cu aia/alea care se autoflageleaza pina la hipoderma din cauza ca nu stiu ce pacat au infaptuit in credinta lor si sint siguri ca Dumnezeu sta plin de draci cu luneta pe ei, ca sa verifice daca autoimpusa suferinta le-a echivalat pacatul. de ce? pentru ca aia o fac in (co)chiliile lor, departe de ochii mei, tot acolo unde se si scobesc in nas si baga-n gura sau se masturbeaza. bine, o sa-mi spuneti ca unii fac asta si in public. am sa va raspund ca si Steaua joaca fotbal in public si tot nu se sesizeaza nimeni. pe cine mai intereseaza astazi ca unul se biciuieste sau isi da foc in piata guvernului sau ca altul se masturbeaza in parcul tabacariei, in plina zi, la zece metri de banca pe care stau nevasta-mea si fiica-mea? ca doar au trecut vreo zece cupluri si mamici cu carucioare p-acolo in timpul ala si nimeni n-a catadicsit sa se aplece dupa o piatra sa-i sparga capu’ neispravitului. sau macar sa-l dea pe mina politiei, daca ii dadea mila afara din parc. sau sa-l dea pe mina mea… apropo de miloshi din astia de duminica: ati observat ca tocmai cei care se pretind evlaviosi ii injura ca la usa cortului pe sarmanii copii care le spala parbrizul la semafor? ce te costa ma sa-i dai copilului ala un 50 de bani sau un leu, acolo? ca doar ai destule monede pierdute pe sub scaunul masinii si prin torpedo, de luni de zile, si mereu te-a durut la prohab de ele, mereu te zgarmani in buzunar sau in portofel ca sa te scremi de o parcare sau niste seminte de bostan si-un suc. sau nu cumva e faptul ca, desi cumva pierdute sau lipsite de interes, le stii inca pe mosia ta, pe cind daca le-ai da unui prapadit pe care constiinta l-a impins sa-ti faca un serviciu nesolicitat in loc sa te buzunareasca in mall, ar fi ca si cum ti-ai dona plaminii, rinichii plus testicolul sanatos? zgirie brinza…

de ce zic toate astea? pentru ca, judecind dupa grimasele afisate pe monitorul color montat pe umeri (si sa stiti ca n-am nimic cu machiajul atita timp cit nu-mi evoca dosuri de maimuta), portul pantofilor cu toc inalt este tot un fel de autoflagelare. daca va chinuie atita, ce va obliga dragelor sa-i purtati? sau cine? a dat vreun boc un decret in sensul asta si nu stiu io? scrie in fisa postului? uite, desi in orientation sheet scrie ca tinuta ingrijita si respectuoasa este binevenita la birou, io nu o iau ca pe o obligatie, tot in pantofi sport, blugi si cu camasa p-afara din pantaloni vin. pentru ca asa ma simt io bine si pentru ca io dau randamentul care se asteapta de la mine atunci cind ma simt bine. sa ma puna vreunul sa vin la costum si cravata, cu forta, si mai vorbim la inchiderea de luna.

nu ma credeti. booon, hai sa lucram cu exemple: draga mea colega x. divortata la 22 de ani, acum neconsolata la 42 si riduri de 52, fara copil dar cu un nas care compenseaza, scunda si subtire ca o trestie despicata pe lung, in weekend-uri practicanta inflacarata de trekking prin toate coclaurile. probabil impinsa de vint, ca vointa n-am prea vazut la ea (in cazul altora, incapatinarea nu-i vointa). ei bine, draga mea colega x, in zilele de business, se suie pe catalige si vine la birou. tin minte ca, acum vreo trei luni de zile, io am abandonat fara parere de rau o pereche de pantofi noi, pentru ca scirtiia dreptul si ma enerva la culme. deci ma enerva pe mine, da? pe tine nu te enerveaza, draga, pickhammer-ele alea care se tin dupa tine toata ziua si cu care imi faci mie creierii varza cind treci prin fata biroului meu? deci hai sa-ti bag io mintile-n cap: este adevarat ca un pantof cu toc face piciorul frumos, nimic de zis, dar cu conditia sa fie o fusta implicata, nu un pantalon evazat care sterge podelele si se agata-n toc. daca vrei neaparat sa te mariti, sa stii ca exista si fraieri care se lasa infiripati de faptul ca o femeie li se pare a fi practica si stapina pe ea, nu numai impiedicata si vulnerabila. pentru inceput, ai putea incerca cu o pereche de balerini sau espadrile, niste chile in plus (ca sa ramina fusta pe solduri) si mai putina birfa cu secretara de la doi (daca se poate).

sau colega y: proaspata mamica de copil cu cap patrat (va jur ca nu exagerez cu nimic, asa se vede in poze, o fi aparatu’ sau cataracta mea), posesoare de tiguan gri metalizat vesnic nespalat si doua (da, doua!) iphoane, unul negru de 8gb si unul alb de 16gb (sau invers, ce conteaza?), la concurenta cu toti curcanii din sultanat in materie de margele si zorzoane, se incalta cu pantofi montati pe stilpi. eu nu stiu cum se da jos de acolo seara sau cum isi conduce tiguanul (o fi cu comenzi vocale, ca pentru handicapati, mai stii?), dar stiu sigur ca o vad zilnic cum sare din stilp in stilp de-a lungul si de-a latul holului, de dimineata pina seara, vorbind la telefon cu bona pe care a angajat-o sa-i shmirgheluiasca copchilu’ la cap. bre colego, io n-am nimic impotriva, poti sa stai ingrijorata si sa te consumi cit vrei, dar nu inteleg de ce trebuie s-o faci in timp ce te lupti cu gravitatia, care, forta fiind, isi creaza imediat si o componenta orizontala daca nu esti in stare sa te mentii verticala, perpendiculara pe tangenta la planeta. n-ar fi mai simplu sa te dai jos, omeneste, unde, unu, poti fi mai aproape de copil, doi, ar fi aerul mai dens si ti s-ar regla si tie pulsul si frecventa respiratiei, si trei, n-ar mai trebui sa zbieram la tine ca sa ne poti auzi? mai ales ca, zilele trecute, chiar tu te vaitai ca ti-a iesit la mri ca doua discuri de la coloana iti apasa pe nervul sciatic si iti amortesc picioarele. sau te gindesti deja sa le inlocuiesti cu proteze si ai inceput antrenamentul de p-acuma? run, forest, run…

secretara z este parasutista. fara misto, in viata ei privata face parte din lotul de parasutism al turciei si este una din putinele persoane din istanbul care au permis de trecere a podului de peste bosfor calare pe bicicleta. deci eu ma port foarte frumos fata de ea, mai ales ca am vazut ca practica si judo si zimbeste destul de rar, ceea ce poate insemna orice. adica nu ma risc. deci n-am sa-mi imping norocul prea departe si am sa-i transmit numai ca vinataile de pe gambe se pot acoperi cu un pantalon usor, de vara, care merge de minune cu niste pantofi sport. pantofii cu toc cui nu fac casa buna cu vinataile decit atunci cind ii folosesti pentru a le produce. bineinteles, de regula, altuia. sa nu mai amintesc si de faptul ca urcatu’ ca urcatu’, da’ coboritu’ scarilor cu pantofi cu toc, din cite am observat io la tine, pare mai tensionat decit un salt cu parasuta altuia.

colega w ar putea trece drept o femeie foarte eleganta si, contrar dizertatiei mele, unii ar afirma ca pantoful cu toc o avantajeaza. toate astea daca ar renunta la mestecatul gumei in timp ce tzopaie de colo-colo pe pantofi cu toc. sau daca macar ar face-o cu gura inchisa. si daca nu m-ar obliga sa vad culoarea gumei pe care o mesteca de fiecare data cind vorbeste. azi ne-am conversat un pic si am aflat ca e ziua gumei roz, de capsuni; miine cred ca vedem maro si purtam dialoguri cu damf de scortisoara. noroc ca pantofii ei au sa ma anunte cind vine si o sa am timp sa ma refugiez la trei tigari sudate, la groapa cu nisip, acolo unde nici un pantof cu toc nu se incumeta. sper ca n-am fost impertinent, dar da, colega asta trebuie sa ramina pe tocuri.

mai am si alte colege care ar putea fi date ca exemplu in sprijinul ideii mele, ba chiar si vecine si chiar necunoscute de pe strada, la fel cum, sint sigur, exista si printre voi, cititoarele blogului nostru. dragele tractoristului, nu va suparati pe mine, este vara, este cald, asfaltul este ca o coca, framintat de pasii fiecarui trecator, iar scuipatii baietilor de baieti se aduna in alveolele sapate de tocurile voastre. aveti mila. de voi si, mai ales, de noi, dragii vostri consorti, colegi sau necunoscuti cu creieri varza.

deci normal, sint un nesimtit.

Advertisements

23 thoughts on “tortura sau, simplu, misoginism?

  1. Vaaai, cata insensibilitate fata de eforturile femeilor de a fi cat mai atragatoare! :):)
    Trebuie sa ai in vedere ca atunci cand se cocoata pe tocuri femeile au in vedere nu numai sexul opus dar si publicul feminin, foarte atent la asemenea amanunte.

  2. fara suparare, aici intervine intrebarea: cum e in realitate o femeie, daca face eforturi ca sa fie atragatoare? πŸ™‚

    bine, asta se aplica si sexului opus.

  3. Mie imi plac tocurile si sa merg pe tocuri. Si nu mi se pare deloc ceva incomod sau chinuitor. Pot sa dansez o noapte intreaga pe tocuri de 12 fara probleme. Pot sa merg pe podele tip grilaj fara probleme (am griza ca tocul sa fie in permanenta putin in aer). Chestiile gen balerini mie mi se par mult mai incomode decat sandalele cu tocuri. Prin talpa subtire a alora simt toate denivelarile asfaltului si dupa o zi de umblat printr-o zona cu piatra cubica, de exemplu, ma dor picioarele in ultimul hal. Aceeasi chestie se aplica si pentru adidasii cu talpa subtire asa ca nu-i prea port decat la sala unde calc pe podea neteda.

  4. eu am doua perechi de “cu toc”, ambele sandale. Unele au 7 cm, altele ceva mai putin. Alea de 7 au tocul subtire, deci imi cauzeaza grave probleme de verticala, eu neavind din nastere un echilibru perfect. Alelalte au tocul mai gros, retro asa, si pe alea stau mai bine. Comode comode nu sunt nici unele. Prima oara am purtat toc la nunta lu’ mutsunake, acu 3 ani, deci n-as putea spune ca am vreo experienta in asa ceva. De atunci am mai purtat la 2 nunti, 2 botezuri si 2 zile de nastere.
    Dar sora-mea, de exemplu, nu poate merge cu slapi si sandale fara toc, ii trebe ceva inalt.
    Eu mi-am cumparat, de curind, anti-pantofi MBT, patent elvetia, care seamana cu tampoanele alea de sugativa folosite pe vremuri, cind se scria inca cu tocul. Vedeti acilea: http://www.swissmasai.com/CountrySelection.aspx N-are, desigur, legatura cu postul, voiam doar sa ma laud πŸ˜€

  5. nici eu nu inteleg cum pot sa mearga femeile pe tocuri, mai ales pe tocuri cui de 10 prin moloz (sau piatra cubica :P) eu am 2 sau 3 perechi (cu toc de maxim 7) pe care le port la ocazii, de 1-2 ori pe an. si atunci incerc sa ajung si sa ma intorc cu masina, pentru ca intr-o sala/camera pot sa ma deplasez, dar pe strada devine extrem de complicat…

    pe de alta parte, de acord cu brontozaurel: prin unii pantofi se simt toate pietrele de pe strada, asa ca eu raman la adidasi si papuci, nu la balerini.

  6. la mine e clar: vara am slapi si sandale cu talpa cit mai moale. Toamna si primavara am pantofi (detest adidasii fiindca imi fierb picioarele in ei, n-am avut decit o pereche in toata viata) din piele sau pinza, cit mai aerisiti si comozi, ca merg pe jos cam 13 km/zi. Iarna cizme si bocanci cu talpa antiderapanta.
    Deci tocuri mai rarut, ca la atita mers cred ca faceam piercing la asfalt, ca sa nu mai zic de bietele mele gambe si talpi. Dar recunosc ca, citeodata, invidiez cite o tanti pe tocuri, care zici ca s-a nascut cu ele in picioare, asa de relaxata umbla. La mine nu tine, defect de fabricatie. Mi-ar fi placut, dar deh…

  7. toc, toc, toc, toc, toc, toc…

    dragele tractoristului, cind am zis “tortura” nu m-am referit neaparat numai la gambele si talpile voastre, ci si la creierii si nervii stimabililor vostri colegi, prieteni, samd… pentru noi, nici un gind bun?

  8. aha, deci de fapt tu esti torturat de tortura la care esti supus de suferinta talpilor doamnelor pe tocuri. Acuma pricep, pehlivane, ce voiai sa ne comunici. Desigur, si eu simt o compasiune nemasurata pentru asfaltul fierbinte intepat de cuiele din virful tocurilor colegelor. Daca un biet animalut chitinos este strivit in acest mod, lacrimile siroiaza pe obrajii mei schimonositi de groaza numai gindindu-ma! Si eu ma simt torturata, acuma ca-mi spui. Ce e de facut? Cum putem lupta? Situatia e mult mai grava: o revista, nu dau nume, promoveaza prin bannere prin oras portul de rochii! Iar rochiile, se stie, merge umar la umar cu tocurile! O conspiratie tot impotriva barbatilor cinstiti, care merg pe strada si sunt fortati sa vada rochiile alea scurte, care mai mult descopera decit acopera trupurile unor femei straine de mama, sotia, prietena si amanta! Un asa stres nici macar eu n-as suporta, darmite tata si iubi! Oribil! Revoltator! Labartator! Ingrozitooor!

  9. off topic: pe mine ma tortureaza vizual altceva, anume pantalonii cu turul jos, fooaaaarte la moda printre tinerele din agentiile de publicitate. La care se asorteaza niste espadrile, denumite expadrile, cu vedere la degete, atita-s de decoltate. Numai sa le vad si simt ca fata a uitat in izmene ceva de la masa de prinz.

  10. stai ca m-ai pierdut: pantaloni cu turul jos, a la 50 cent, sau cu talie joasa, a la shakira? pe mine ma scirbesc primii, mai ales cind sint purtati nenatural, cu turul in fata si prohabul in spate, c-am vazut si d-astia.

  11. daca scrisei turu jos, nsemneaza ca aia. ma bucur ca ne tortureaza aceleasi lucruri.
    da, am vazut si cu fata in spate, de zici ca brusc i-au crescut fetii boase de obez pe gogosica, ne vine sa punem piedica sa vedem daca macar ajuta la aterizare πŸ˜€

  12. cum, bre, femei cu pantalon cu turu’ jos? ce dracu’ paziti voi acolo, in tara? pai la astea nu merge neam pantof cu toc sau sanda, ci cel mult o cizma de cauciuc sau un apreschi…

  13. Bag seama ca o tura de Canadica tare clatitoare de ochi si linistitoare de analizator auditiv ar mai fi. πŸ™‚ E-o sleampetenie de n-a vazut Parisul – fetiscane de un quintal jumate in pantalonasi diafani de trening (cei care pot fi purtati dupa moda “cu turul jos” par a fi preferati) si cu dragul de colacel in jurul taliei cum numai aici am vazut, va jur, cu maieute delicate, mulate si revarsator-secsi (bretelute subtirele) asortate cu balerini hidosi sau (bine ca par sa iasa din trend) Crocs… si baietasi cu sireturile nelegate si pantaloni prea-largi-dar-nu-chiar-in-vine… Eh, ce conteaza, probabil calapodu’ de Walmart ii de vina. πŸ™‚

  14. am doua vaci la etajul superior care coboara zilnic, de ani de zile, la ora 7 fix, pe toace. Si calca apasat, fara grija, direct pe mozaic. Cum scara blocului e lipita de dormitorul meu, ma trezesc de ani de zile, fix la ora 7, le injur, mai nou le blestem si mi-am pus de atatea ori in gand sa le ucid dar FITI SIGURE, VACILOR PE TOACE ca atunci cand nervii ma vor lasa am sa pun in practica tot ce mi-a trecut prin cap in toate diminetile din toti acesti ani!

  15. ai dreptate, am sa ies pe palier in chiloti, am sa le arat articolul si am sa le intreb “voi cum @#%& #%$ reusiti, vacile dracu’!?!

  16. zi-mi macar ca fetele nu e din moldova, sandule! fetele din moldova sunt foarte apreciata in restul tarii, am exemple nenumarate. si ele nu e vaci! (din cite am inteles) πŸ˜€

  17. Nea Sandu ai incercat bre cu niste ulei pe trepte,dat seara?Sa vezi la 7 ce frumos se duc pitipoancele la vale

  18. ar fi de incercat, ma mai gandeam la coaja de la banana, eventual sa o rog chiar pe vaca sa mi-o decojeasca πŸ˜€

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s