Daca dorim sa avem termen de comparatie cind deschidem gura sa pronuntam “autostrada”, atunci cred ca Autostrada dei Fiori este cel mai indicat traseu. Cred ca italienii au inventat linia dreapta, chit ca linia aia insemna sa sape tunele si sa construiasca viaducte, unele la inaltimi considerabile. Aceasta autostrada incepe de la Genova (de fapt nu incepe, continua) si se termina odata cu tara, la Ventimiglia, oras de granita. Cred ca mai bine de trei sferturi din drumul de la Genova la Ventimiglia este fie prin tunel, fie pe viaducte care unesc virfuri sau poale de munti. Nu prea vezi marea, e drept, desi esti destul de aproape de ea, dar vezi, in schimb, multe flori pe margine si pe rigola din mijloc. Se mergea bara la bara cu 140-150 km/h, dar se mergea pe 2 (sau 3) benzi. Ai dracu, nici macar la aglomeratia aia nu mergeau pe banda de siguranta, cum am vazut ca face “firma de securitate autostrada Zip escort” de pe A2 la noi! Deci da. Chiar daca costa (vreo 35 de euro de la Genova la Ventimiglia) macar stii ca ai mers si ai solicitat destul de putin amortizoarele.
De pe la San Remo incep sa apara masinile cu numar de Monaco. Nu sunt toate Ferrari si Maserati, dupa cum nu sunt nici Loganuri. Masini cinstite, Renault, Opel, BMW, nu ultimele modele, nici alea cele mai 4×4.
Si ajungem in Franta. Daca in Italia cind te urci pe autostrada “tragi un loz” si il pui in torpedou, urmind sa-l achiti cind te dai jos, in Franta e plata “la galeata”: pentru directia Nise 2 euro, ca ai trecut de Nise inca 3 euro, pe la Antibes inca 3 euro, pentru Cannes inca vreo 3. Norocul meu ca m-am oprit la Cannes, ca altfel dadeam o sacosa de monede la galetile alea.
Si ajunge romanul nostru la Cannes. Riviera, Coastra de Azur, Raiul pe pamint. Vai de cei care nu sunt tari in ambreiaje si nu-i tine frina. Apropo de frine: autostrada din Franta are pe sectiunile de drum cu panta lunga, linga banda de siguranta, o portiune cu nisip, pentru cei care ramin fara frine. Aka cea mai simpla metoda de oprire, practicata si de jmecherii nostri de Vama Veche: innisiparea de buna voie. Dar macar nu omori coparticipantii la trafic si nici nu distrugi natura! Foarte tare.
Deci Cannes. Am ajuns pe seara. Si, impreuna cu niste prieteni, am zis sa vedem vedem vestita Croazeta, Palaies du Festival si marina. Bai oameni buni! Stiti Mamaia, nu? Cartierul acela limitrof al Constantei, oras de frontiera? Ei bine, in Mamaia se circula lejer la 10 dimineata in plin sezon! Sa mor eu. Desigur, astia de aci, adica arabii care au adus atita faima Frantei (sic!) au alte tipuri de masini decit populatia mamaiasca, dar e acelasi drac: tot blocaj de trafic se cheama. Desigur, aci asta avea loc intentionat, ca iesisera miliardarii la plimbat caroseria pe strasse, sa ia ochii muritorilor. Ce rost are sa va mint: enumar pe sarite, intru sublinierea farmecului local actual, una bucata Ferrari aurit (dada, cum se aude), multe bucate Ferrari cu vopsea mata (ultimul raget in materie de finisaje lux), ceva Cadillacuri, multe Maserati, vreo doua Bugatti Veyron (uritele, alea cred ca sunt facute sa le vezi infuga, cu 400 km/h, nu cu 0,15 cu cit mergeau la defilare), Morganuri spectaculoase, iar printre ele toate marcile posibile si imposibile, de la Skoda la Mercedes si niste cascarabete care aduceau cu Smartul decapotabil si fara contra-aripi (am aflat ce e si cu astea). Deci bara la bara cit tine drumul prin fata hotelurilor de enshpe stele. Doua ore si-ai scapat, topirlanii si-au facut poze cu masina ta in timp ce tu savurezi un ice tea de 100 euro paharelul la Martinez. In sunet de muzica de cobra.
Sa nu va imaginati ca pe trotuare situatia e mai putin inghesuita: neah. Cocoane trecute de a patra tinerete cu catelusul Yorkshire la poseta, dame rusesti cu sandale cu tocuri cum ii plac lu’ tracto si blana alba impecabila pe umeri (era frig seara, doar 20 de grade), barbati cu mantii albe tragind din trabuce cit tevile de esapament in fata si tot haremul de doamne bine imbracate si puradei galagiosi in spate, pasaret venit la discotecile in aer liber, oameni veniti la “odihna”, nelipsitii cersetori care vorbeau o franceza aproximativa (nici nu vreau sa ma gindesc ce neam erau: oricum erau bronzati bine), artisti ambulanti care faceau bratari, portrete, dansau break-dance (unii excelent), gura casca si soferi care pazeau masinile cu numere din care intelegeai doar cifrele.
Toata aceasta multime platea minim 20 de euro in momentul in care deschidea ochii dimineata, doar fiindca ii deschidea acolo. Parcarea, cafeaua, locul pe plaja si o apa plata mai smulgeau intre 50 si 150 de euro, depinde unde stateai. In fata Palatului festivalurilor sa faci plaja te costa 100 de euro sezlongul si 90 de euro ciorba de peste, denumita foarte pompos bouillabaise., un preparat traditional din zona. Deci, cum ar veni, mai scump chiar decit la Mamaia! Exista, desigur, si plaje publice, unde nu te costa nimic, dar nici nu prea ai unde sa pui prosopul daca nu ajungi primul.
Plaja la Cannes are maxim 10 metri latime in portiunile cele mai late. Din fericire e nisip placut la atins. Desi nu toate sufletele vazute si atinse cu o seara inainte faceau plaja, malul era plin de turisti precum cateaua de paduchi. Multa lume, totul functiona cu rezervare: la masade seara, la aia de prinz, la sezlong, la orice. Apa, nu are rost sa comentam, limpede si curata, plina de milioane de pesti de la “hamsii” la peste spada.
alta chestie care a ramas la fel in ciuda schimbarilor climatice: mincarea. Excelenta. Orice ai fi mincat, de la stridii la midii, homari sau tartar, totul era foarte bun. Ce mi-a ramas in cap si o sa-mi ramina pina ma mai duc data viitoare: restaurantul Chez Philippe din Theoule sur Mer, o localitate de dupa Cannes, pe directia Mandelieu-Marseille-La Napoule. Aici am mincat o fiertura de fructe de mare servita intr-o cochilie imensa de stridie (cred), denumita Le Bénitier de Homard, Queues d’Écrevisses Moules en Belle Aurore légèrement Gratiné, a carei imagine o gasiti aici. Ceva absolut senzational de bun la gust. Imi ploua in gura numai cind imi amintesc.
Sa le ia dracu de poze, ca nu reusesc sa le urc aici. Desigur, baietii de la it ma saboteaza. Deci revin cu poze si cu continuarea povestii. Urmeaza St. Paul de Vence, unde se afla si cimitirul in care odihnesc 3 celebritati (or so I heard): Yves Montand, Simone Signoret si Marc Chagall.
andreanum & co 
sa va aud ca va mai plangeti de taxa de bariera din mamaia 🙂 🙂 🙂
pai taxa aia de bariera la intrarea in mamaia e discriminare clara, bre. e ca si cum oricine nu e brasovean ar trebui sa plateasca o taxa pentru a urca in poiana brasov. sau (la intrarea in judetul ialomita sau tulcea): esti constantean? plateste taxa ca sa intri sau sa-mi tranzitezi judetul. tie ti se pare normala? creierasul lui mazare nu pricepe un lucru simplu: ori taxa e pentru toata lumea (ceea ce mie mi se pare ok), ori nu e deloc.
s-a discutat asa de mult pe tema taxei incat nici nu mai stiu ce s-a discutat, din cate imi aduc aminte e legala, ar trebui sa vedem ce zice ultima hotarare judecatoreasca.
nu pot fi taxati constantenii oentru ca astia merg la munca in Mamaia si tranziteaza statiunea spre Navodari, petrochimie etc.
daca n-as fi din Constanta as turba sa dau bani sa intru la mine in tara, macar de-ar fi un club select statiunea asta dar anul asta, ca si anul trecut, a fost plina de vanzatori de piatra de baie si namoluuuuuuu si porumb fiert asa ca trebuie sa intri in apa pe rand ca sa lasi strajeri la cearceaf altfel ramai fara lucruri. Daca stai la hotel pe plaja, ai doar grija mobilului si aparatului foto, daca vii insa cu acte, chei de la masina si altele, adio liniste. Iar namolul e noroi luat de pe malul ghiolului.
sa mai zic de faptul ca nisip nu mai e? Sunt numai chistoace de tigara si scrum, mai ales printre sezlonguri nu intra niciun utilaj toata vara si pur si simplu se aduna chistoc langa chistoc. Ca sa te faca sa dai 10-20-30 roni sa stai pe un rahat de plastic s-au gandit ei sa nu mai faca locuibil nisipul. Deci acasa stai pe plastic, la plaja pe plastic, mananci si bei plastic, de ce sa-ti iesi din obisnuinte?
pai stai asa, aia din fetesti si cernavoda nu trec si ei podul ca sa mearga la servici? si am inteles ca aia platesc taxa de pod. ce, constantenii-s mai cu motz? uite, aici, la stambul, colegii mei care stau in asia platesc taxa de pod peste bosfor de fiecare data cind vin la servici cu masina lor (daca vin cu autobuzul firmei, plateste firma).
eu, dragi prieteni de blog si de aiurea, sunt de acord cu orice fel de taxa, in conditiile in care un nene oarecare a facut o investitie si din taxa aia isi recupereaza/amortizeaza investitia. Ramine sa vedem daca e cazul in Mamaia. Situatia mi se pare cu totul alta in Mamaia, in care un nea, primar sau care naiba o fi fost, a decis el ca de azi se intra cu taxa. E ca si la parcarile Dalli din Bucuresti: a venit nea Cocos, a primit el cadeau de la cine era primar atunci niste loturi si a zis: gata, de azi e ale mele, platiti pt ele. Alta e situatia cu parcarea supraterana de la Unirii: a construit-o un nea, a amenajat-o cum s-a priceput, percepe taxa sa-si recupereze o parte din investitie.
Desigur, lucrurile astea, ca orice “investitie” de la noi din tara, nu sunt asa alb/negre cum le-am prezentat, ci in diferite tonuri de gri.
Daca facem autostrada de 1000 de km si fac eu 3 ore pina la Arad eu as plati si 20-30 de euro, numai sa fie. Asa e corect, daca unul face ceva, tre sa fie rasplatit cumva, sa fie motivat sa mai faca si altadata. Desigur, in principiu asa ar fi corect. Dar, cum ziceam, cu griurile astea…