Presedintele ca care

Imi aduc aminte de mama. De fapt bunica mea. In Ardeal, unii dintre voi stiti, mamele sunt bunici, iar bunicile nu sunt babe. Babe sunt cel mult vecinele clevetitoare. Ei, mama este una dintre persoanele care vorbeste cel mai corect romaneste pe-o raza de cateva zeci de kilometri. Stie unde sa-l puna pe “care”; stie unde sa il puna pe “pe care”. Stie ce e acela un gerunziu, ce e acela un participiu, ce e acela un diftong. Ce-l deosebeste de triftong. Mama a putut patrunde, in simplitatea ei, aluziile perverse si umorul sec din Miorita. A stiut sa recite Luceafarul si inca mai cunoaste zeci, daca nu sute de poezii. Ti-l localizeaza bine in spatiu pe comunist. Pe liberal. Pe xenofob. Pe bigot. Pe prost. Fatsarnic. Gangav. Tolomac. Pe cuiul si cucuiul lui Dumnezeu cu care s-a intretinut dintotdeauna de la lungimea baticului care-i inconjoara fata brodata pe doi ochi albastri. Toti i-au fost domni. Strainii i-au fost domni, si doamne. Domnia din regat a lasat-o rece, la fel cum brigadir-ul, intamplator cumnata’su, n-a reusit vreodata sa o convinga de inutilitatea proprietatii private in raport cu “binele public”.

Mama a avut un mare defect.

Mama ar fi trebuit sa tina toate acestea pentru ea, si doar pentru ea. Toti oamenii, mai mult, care sunt responsabili pentru aceste atribute ale mamii i-au gresit, la randu-le, ca nu i-au starpit, in fasa, dorinta masochista de a scrie, de-a vorbi, de-a gandi mai bine romaneste. Si daca ma gandesc ca mama a gresit vreodata cu cuvantul, lucrul sau cu gandul si-a zis “mananca care munceste”, ar fi trebuit incurajata tacit sa-si continue evolutia la paralele cacofonice, caci iata, se dovedeste ca 82 de ani mai tarziu, in lumea libertatilor de licenta pe care le-avem, mama e o dezadaptata, o fosila, o flasneta stricata a unui secol constrans de canoanele almanahului desfasurat de-andoaselea (singura particularitate de limba pe care-o pastreaza). De ce oare, regresez acum nostalgic, ne-o fi dat mama cate o palma la fund cand radeam, cu gura pana la urechi, proferand blestematii coprofile asa cum doar un copil sfidator o poate face, si-a facut-o pana cand ne-a trecut irevocabil la toti si fiescare? Ce i-o fi trebuit? E inutil, se pare, acum, ca eu vorbesc o limba care inca mi-i draga, mie personal nu-mi ajuta la nimic inafara de-a o aprecia gramofonic. Sunt inconjurat de noua tehnica a astringentelor literare, a onomatopeelor culturale, prins intre hahaiala, behaiala, si cruceala tampa a diferitor “lideri” care mai de care mai tuguiat. Of, domnilor, de-ati fi fost voi la scoala mamei ce perdaf ati mai fi mancat.

Pentru mojicia voastra, in primul rand. Cat de de plini de voi mai sunteti, si cat de pusi pe nazbatii, nu s-a inventat insa inca piele atat de tabacita sa nu stie de bici, si burta atat de seaca sa nu stie de foame. Iar mana vi s-ar fi intins in curand sa prinda fusta, tsanci intsarcati prematuri si fara de muma, ati vinde si laptele din ugerul vacii nenascute daca asta v-ar mai aduce un pas inaintea celuilalt, mormoloci in mocirla ignorantei periata pana la patina.

Pentru zambetul promiscuu pe care-l afisati in fata indoielnicilor inca, aceia care-si mai fac ciclic repros pe final de zi ca poate n-au fost oameni de omenie destul, ci doar automatoni in slujba marii batoze numite stat. Si le promiteti de bine bine. Ca care. Ca cand. Mancand exact substanta propriei gramatici stridente, umilind exact limba formata de muschiul gratie caruia, datorita si multumita, ati supt si voi un san, ati primit si voi un colostru, ati ridicat ochiul din placenta ca sa ce? Acum unde va e Parintele sa va urecheze pentru minciuna sfruntata? Acum unde va e Mama sa va dea peste gura?

Am inteles, acum 20 de ani, ati dat vina cu toti intelectuali, proaspat ridicati din jug numa’ unu’ si unu’, toti profesori, ingineri, doctori, avocati, la creme de la creme, pe nomenclaturisti, pe securisti, pe limba de lemn a lui Ceausecu si-a ce-a mosit el imprejuru’i. Am inteles ca abia asteptati sa pice faimoasa “cenzura” ca sa va reveniti la conditia voastra nativa, aceea de buni practicanti ai limbii voastre materne. Si ca veti onora toti mortii pentru limba, si pentru ce inseamna ea pentru comunitatea unui popor. Mie unul mi-e o imensa rusine, si in romana, si in engleza, si in franceza, sa-mi bat joc de vorba pe care-o proferez. Ma plec in fata cuvantului. Si nu-mi vine usor, mai bine-l tac decat sa-l zic. Sunt sfios in fata-i, ca l-am vazut pe tata prins in marasmul tacerii in ultimii lui doi ani de viata, si-atunci mi-a fost mai simplu sa cred ca ceva l-a traznit de sus, si-asa a fost destinul lui. Si-acel “ceva” a ratat, ar fi trebuit sa va trazneasca pe voi, ca nici tata n-a scapat, si pe el l-a invatat mama cum e cu acordul dintre subiect si predicat, si cum e cu cinstea si omenia, si ce e nevoie pe lumea asta ca omul sa ramana om, si om intre oameni. Tata i-a fost garda Regelui. A pastrat asta toata viata pentru el, si-o data nu si-a defilat galoanele cum fac vreunii dintre voi, gusati, umflati cu pompa grandomana, caricaturi ridicole ale unei cocotarii violente, si violentate, pe care-o reprezentati minoritar intr-un loc public de-i zicem “arena politica”. Macar de v-ati incaiera, macar de-ar exista “o selectie naturala”, dar voi nu prasiti decat vesnice eructatii ale unei burti nesatule.

Votez, promit, pe-acela care va vorbi corect 100 de secunde in limba romana, consecutiv. Aceasta e recompensa mea, bunul meu cel mai de pret ca unealta civica a unui mecanism supranumerar mie insumi. Si-am sa va invit sa vorbiti, nu depinde de mine tacerea voastra sau cat va dura. V-a dura? Intelegeti macar diferenta? Deschide-ti mintea! Deschideti poarta! Invata-ti, invatati. In. Vatati.

G.

Advertisements

29 thoughts on “Presedintele ca care

  1. eu proba asta as vedea-o eliminatorie. Dar sa fie prima, nu ultima. Poate ca si o proba cu poligraful ar fi de folos, desi astia sunt familiari cu minciuna pe care o halesc de mici, ar trece orice test cu zimbetul pe buze.
    Eu as vrea sa vad care rezista la o tortura “minimala”, gen insemnare cu fier rosu, ca daca tot vrea sa tie pe umeri tara, poate o fi in stare sa indure si oarece chin din partea poporului ๐Ÿ˜€

    Cit despre “pฤƒ mine”, “dฤƒ noi”, “pentru ca sฤƒ”, deci la inceputul frazei, astea in curind vor fi trecute macar ca alternativa admisa, daca nu chiar ca regula, in gramatica Academiei, dupa cum vad ca stau lucrurile…

  2. corectat mai treaca-mearga, dar cind oi fi si apostrofat si gratulat cu un compliment de genul “agramatule”, ia sa te vaz ๐Ÿ™‚
    Cite nu mi-am luat eu doar fiindca refuz sa scriu cu i din a peste tot in interiorul cuvintului, dupa normele actuale ale Academiei…

  3. corect Dl.G
    nu toate mamele se ocupa de nepoti. Ai avut noroc! Nu scrie doar pe blog, scrie si in presa sa inteleaga lumea sa mearga la vot si sa voteze un om de calitatate ( care o fi acela ) ha….era sa scrie fiiii
    succes!

  4. Sa ne gandim totusi ca NU noi suntem electoratul lor. Daca ar vorbi corect nu i-ar mai intelege votangiii de meserie. Eu, in nemernicia mea, ca un caine turbat, nu ma duc la vot. Ziua votarii imi aduce o singura si MARE bucurie: procentele alea care arata ca lumea se duce in numar din ce in ce mai mic la vot. Sper sa prind vremurile cand democratia o sa o ia in freza. Nu stiu ce o sa fie in locul ei dar sigur se vor gandi baietii destepti la ceva.

  5. si eu as vrea sa vad ce cacat o sa mai inventeze cind vor avea “legitimare” de la 8% din populatie.
    M-am uitat la protv la Divertis cu Basescu. Din nou realizez ca Basescu e un baiat simpatic, care daca ar sta sa ne povesteasca cum fuse pe mare, ce aventuri a avut el pe oceane in furtuna, cum ar fi salvat el Titanicul daca era comandant atunci. Ca si pe un pescar care a prins pestele de 25 de metri, nu-l crezi, dar te uiti in gura lui si-ti place ca povestea e interesanta, noua si te face sa dormi bine la noapte.
    Povestile cu corabii pe mari sunt muuult mai interesante decit povestile cu pibi, teveauri si sindicate. Eu, daca as fi seful de campanie al dlui Basescu, as inventa o emisiune de spus povesti: care e mai bun la spus povesti interesante, ala sa cistige alegerile. E si asta un vor care confera legitimitate intocmai ca si stampila pusa pe o hirtie numai fiindca e musai sa credem ca nea x e bun de presedinta. Dar macar asa am sti cu siguranta ca e bun la ceva. Si nu uitati, pentru povesti bine spuse exista in egala masura Nobel si Balaceanca ๐Ÿ˜€

  6. pentru ca citesc cu entuziasm de catava vreme blogul matale m-as risca la un top: pentru camasa de forta candideaza detasat mutzunache, e fecund, scrie la fel de usor cum altii respira, am stricat scrollul la mouse ca e lung la vorba da’ nu te poti opri pana la capat….deci el e la salonu’ de periculosi…pe locu’ doi ar veni tractoristu’ dar numai din cauza datorita faptului pentru ca nu e asa de fecund, adica face economie la gloante da’ nici cu el nu mi-e rusine, parca-l simt cand ocheste, isi tine respiratia si bang te trezesti cu ghiuleaua…neiertator, periculos ca un sarpe veninos si asta, merita in acelasi salon… abia p’orma vine base, la mare distanta

  7. scuze, dar n-am mai citit nimic semnat de tine in ultima vreme. Sau e blogul imbarligat sau ma iau eu cu povestile si nu mai citesc cine semneaza. Om batran, deh, obisnuita mea de a cauta sa citesc ceva scris de CINEVA a fost data peste cap de stilul vostru impersonal, nume articol si o semnatura mica undeva la final.
    Mi-as dori ceva gen “Nume articol – Nume autor” pe primul rand.

  8. scuze, ziceam de stilul impersonal de a aranja in pagina web articolele voastre cu un stil personal inconfundabil ๐Ÿ™‚

  9. munca e pentru tractoare (no offence tractoristu’)
    imi pare rau ca trebuie sa muncesti, vezi, daca n-ai invatat… ๐Ÿ˜ฆ
    cred ca ti-au spus si ai tai de atatea ori……..

  10. hihi, am io senzatia ca faza cu greierele mort de la supradoza e bagata doar asa, pentru iz britanic. Io cred ca supravietuieste si e bine mersi.

    cat despre cosas ce ma faci tu pe mine care este, ia de suporta bancul cu cosasul! Pune semnul de Acordul Parintilor pe blog si citeste: Ion cosasul se insoara si, flacau fiind, nu stia ce sa faca in noaptea nuntii (asa cum de altfel nu stie nimeni dintre noi si nici nu va sti precis niciodata). Asa ca Vasile il sfatuieste, fara sa intre din pacate in amanunte, generic, sa-i arate el ca e cosas, ce naiba, om vanjos adica. Si in nopatea fatidica a nuntii, ca altfel nu-i pot spune, sub cerga alba de lana, Ion ii spune Lenutei: Ia baga mana nevasta, nu-i asa ca-i mare? Mareeee, zice Lenuta! Nu-i asa ca-i gros? Groooos, zice Lenuta. Ei vezi, spune Ion, asa se caca un cosas! ๐Ÿ˜€

  11. …dar, tinand cont ca postul incepe cu Presedintele Cacare e normal sa se termine cu cosasul cu cacarea si mai mare, nu? ๐Ÿ˜€ ๐Ÿ˜€

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s