Banul public, banul muncit

De cand stiu a numara, si sunt ceva ani de-atunci (caci, nu-i asa, inainte-a sti sa-i numar nu stiam a exista) oamenii, acest eufemism de mucava in care inca-i mai denumim pe ei oameni, si-au aratat preocuparea milostiva pentru ban. Banul meu, banul tau, banii pe care i-am facut si mai ales pe ce-i pe care ii vom face. Banul public, banul privat, de ce nu sunt bani, unde se duc banii? Ce-ati facut cu banii mei, ba ai tai, ba stai ca de fapt sunt ai nostri din nou. Sa ti-i investim, sa ti-i rasplatim, sa ti-i spalam, sa ti-i uscam, te-am uscat de bani. Si-uitea asa ma trezesc dimineata bogat si ma culc sarac in timp ce pe-o raza de trei kilometri doar hulpavu’i mai satul ca gata, “nu-si mai face griji pentru ziua de maine”. Saracul Creanga, multa dreptate avea el in povestea cu prostia omeneasca si drobul de sare.

Dar sa protestam civic. Chiar sunt de acord, inclusiv la persoana I, ca suntem platiti de porc. Nu e banuti. Ca, zice ministeriabilul, nu e de unde. Ca in legea conservarii masei, unde nu da Dumnezeu nu cere. Si-atunci cine va credeti voi? Pe de alta parte apare corul clevetitoarelor, aceste eterne antigone (sau sa le zicem antigoane, sa rimeze cu amazoane) si-incep din nou cotcodac, cotcodac, bai nenica ce se fura. Si-atunci incep sa se vanture cifre laptoase, gen milioane si milioane de euro. Niste oameni, fara fata, si-i insusesc. Si nu sunt banii lor. Nu. Banii aia sunt banii vostri. De-aia sunteti voi saraci. De-aia prestati voi o munca de porc. De-aia traim cu totii incarcati si la propriu, si la figurat, de praf. Pentru ca din cauza lor. E simplu! Gata, s-a rezolvat. Constiinta e curatata, avem Vanish de constiinta, se cheama Hotul Nevazut. Hotul nevazut e statul si camarila sa. Un fel de Toma Alimos si calare si pe jos, trebuie sa recunosc ca prefer sa-mi para neverosimil ca Romania produce atat de mult incat o capusa, doua, sa suga pana la suprasaturare. E chiar amuzant, o suta de milioane doua sute de milioane, sariiiiti! Bine, si dupa aia ce? Banul e ca lichidul de frana, cat timp ramane in instalatie lucreaza pentru propasirea siesi; cand nu mai e in conducta curge, si nu sunt bani. Acesti domni de se vantura la teveu sunt avocatii tezei ca s-a spart conducta. Eu sunt avocatul faptului ca fiecare, in privata lui, are voie sa faca tot ce-l taie capul sa faca bani. Atata timp cat isi pastreaza, cumva, banul in instalatie.

Or asta la o prima vedere pare a fi o tampenie. Aoleu, mafiotii, gusatii, umflatii, vezi inclusiv eu mai deunazi. Da, nu-mi convin nici gusatii nici umflatii ca reprezentanti de stat. In rest, Dumnezeu cu mila, pot sa fie si cu trei picioare si cu patru tsatse, sunt intr-o lume in care avem o singura egalitate, si-aceea inconstanta de se cheama sansa. In fapt unii domni nici macar aceasta nu ne-o dau. In rest totul, absolut totul e construit pe inegalitate, pe discriminare de-o tot combatem noi cu principiu si morala, si pe cooperare intre doua secante de discriminare. Suntem multi, formam biserici, ca sa putem sa crestem confortul in interiorul unor astfel de aglomerari.

Mi-e mila de profesor. Mi se rupe inima de mine insumi. Mi-aduc aminte de sutele de milioane de euro (200 mai exact) care ieseau din sistem, anual, pe meditatiile de le ofera domnii profesori. Ma gandesc ca si la medici merg cam tot atatea milioane in economia aia “gri”. Odata primit, e banul meu. Ala de-l ascund de tine. Tu, statul, suferi de mania persecutiei si iei de unde prinzi, acolo unde-ar trebui sa dai inapoi. E ca si cum acesti copii antisociali ai lumilor apuse, vazuti acum votati si cu increderea prostimii, isi fac de cap chiar cu riscul unui memorial al prostiei in istoria ce-i urmeaza, unde se vor afla in cap de frunte. Ce ne pasa noua, ce ne pasa zece? Nici macar bunastarea nu e un obiectiv personal pe care sa-l urmareasca intr-un mod consistent cat mai degraba vanturarea, deconstruirea si brumei de ordine pe care-o mai regasesc in lumea dimprejur, ramasa perena, oarecum neatinsa. Si daca toate instrumentele orchestrei falseaza, si-au mai ramas doua viole de tin melodia, un premier, sau un ministru, se vor gasi sa impuste instrumentistii. Sau cel putin astfel se intampla in locul public.

Intre timp, ilegalist, discret, Romania traieste. Romania isi vede de treaba. Oameni se trezesc dimineata, discret, anonim, si intr-o buna masura stau si dau socoteala unui for interior abolit de ochiul dracului. Bunatatea nu e materialist-dialectica. Saracia nu exista acolo unde poti intinde o mana salvatoare. Acele acte ubicuitare de bunatate.

G.

Advertisements

3 thoughts on “Banul public, banul muncit

  1. eu, daca ar fi sa arunc un sfat necerut in eter, as zice ca fiecare sa-si vada de banii lui, nu de ai statului (sau ai mogulilor de orice regn). Decit sa dau bani la stat, care au o traiectorie oarecum previzibila, mai bine ii pastrez eu, nu? De ce sa-mi trec eu 5000 de lei pe cartea de munca, ca din ei sa dau jumate la stat? Nu, merci. Daca pot sa dau nimic la stat, asta am sa dau.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s