Parabola caderii. Micul Hercule.

Iata in urmatoarele, spusa pe scurt si cu erorile inerente transmiterii pe cale orala, povestea micului Hercule. A fost odata ca niciodata, ca daca n-ar fi nu s-ar povesti, Zeus. Zeus suferea de-o boala care in zilele noastre s-ar fi tratat cu medicamente, atata doar ca in acele vremuri, dinainte de Esculap, populatia Olimpului suferea de-un teribil ignoramus. Vezi doamne, toate se trageau de la Gaia unde se trimiteau si unii, si altii, ori de cate ori aveau cate o diferenta de opinie (vezi si urarea traditionala prin Balcani ramasa inca de pe-atunci “luate-ar Fiscul”). Lui Zeus ii placeau femeile pamantene. Poate prea mult. Unde mai pui ca avea si trecere, barba alba, ochi albastri, asa cum ne-a ramas el in picturile de pe cartile lui Alexandru Mitru. Din dragostea lui c-o pamanteana dusa de nas in mod miselesc s-a nascut la termen, treikileoptsute si Apgar 10 (adica a tipat viguros) micul Hercule. Hera, nevasta lui Zeus, aflase deja de biciznica sarcina si-a incercat prin toate chipurile sa-l avorteze prematur pe susnumitul, dar n-a fost chip. Zeus era cu Hercule si-n fapta, si-n simtiri. Dar pe cand Hercule avea doar doi ani (sic!) Hera trimise doi serpisori, pui de naparca, sa-l muste pe Hercule de buca si astfel sa isi gaseasca mastera razbunarea. Se stie insa, nu-i asa, ca micul Hercule inca de mic demonstra abilitati neobisnuite de prehensiune, dexteritate si coordonare vizuo-spatiala, astfel incat ii insfaca pe taratori si-i transforma intr-un frumos goblen bob-de-orez. Si-a vazut Zeus ca este bine.

Si-a crescut micul Hercule si s-a facut mare. Acum i se zicea marele Hercule, dupa care s-a facut si serial la Pro TV. Doua sezoane mai tarziu ajunsesera deja la era spatiala si erau pe-o nava, Andromeda parca, sau era doar Kevin Sorbo? Marele Hercule s-a casatorit si-a facut si doi copii, doar ca intr-un acces de nebunie, bag seama ca tot la Gaia il trimisese muma-sa vitrega, i-a sugrumat pe acestia confundandu-i cu niste caprite. Si-a plans mult voinicul de s-au cutremurat zidurile cetatii Tebei, si si-a luat asupra-i sa-si rascumpere pacatul. Si cum mergea el asa pe-un razor de cucuruz iaca se face ca drumul se rupea in doua. Si-i apare Soarta in fata, sub forma unei batrane stirbe, pline de zbarcituri, care de care mai zbarcita. Si-i zice eh, voinice, ce zici, stanga sau dreapta? La care Hercule fuse cuprins de-o dilema existentiala ca la vremea respectiva nu se nascuse Aristotel sa-i explice ca se poate si-a treia cale, adica joc pe loc. Si intreaba Hercule pe baba Soarta, ia zi bunicutso daca o iau la stanga ce ma asteapta? Pai ce sa te astepte marete Hercule, numai lucruri bune. Bani, femei, cata apa si miere poa’ sa duca burta ta, satisfactie nebanuita la locul de munca, doar ca ai sa fi un Neica Nimeni. Ts, isi supse Hercule maseaua, asta suna foarte tentant dar parca totusi as vrea sa stiu ce e si pe celalalt drum. Sigur ca da, zambi a mere padurete Baba, daca o iei la dreapta te-asteapta mari incercari, ai sa fi in pericol de moarte la tot pasul ba o sa mai si mori in chinuri la sfarsitul povestii, doar ca vei ramane pomenit din neam in neam. Si la clasa a IV-a? Si la clasa a IV-a. Si la orele de Educatie civica? Da. Si-o sa-mi faca statuie conforma cu realitatea biologica? Sigur. Marmura? De prima calitate. Dar eu nu sunt chiar asa de muschiulos. Se rezolva in Photoshop, ofta Baba Soarta, nu te uiti la mine cum arat si daca ma vezi in Calendarul Anual zici ca sunt Zana Zanelor. Pai nu esti? Tocmai!

Zis si facut, eroul nostru deja indoctrinat – colac peste pupaza – si de la un Oracel (o specie rara de brotac) cum ca Stanga va fi mare intr-o zi dar va decade in propria-i tarana, isi lua inima in dinti si pasi pe drumul catre Dreapta.

Urmara lupte sangeroase. Hercule deveni un personaj indragit de tot poporul mai ales ca lucra in folosul comunitatii. I-a scapat pe oameni de diferite creaturi netrebnice cum ar fi Mistretul din localitatea cu acelasi nume sau Pasarile din Lemnos. Pasarile din Lemnos indeosebi ii pusera probleme caci trageau cu sageti formate din penele tartitei intr-adevar oribile la aratare dar mai ales otravite. Noroc ca, antrenat in arta pacaliciului de Hermes, marele Hercule isi procurase de la turci o piele de Leu impenetrabila. Dupa care se ascundea curajos.

I s-a dus buhul, pest tot era facut Cetatean de Onoare si i se ofereau cheile cetatii. Acum pana si Hera, mama vitrega, nu prea mai avea a ce carcoti dar tot i-a copt-o. Eroul nostru, de tot tinea Dreapta de cand cu Soarta, ajunse la un rau. Nevasta lui de-al doilea, orbita de minciunile Masterei, l-a pacalici pe pacalici si s-a imbracat Hercule intr-o haina cu sange de centaur de i-a ars carnea pe el. Si-a murit in chinuri groaznice, asa cum i-a fost prevestit. Si-a ajuns in Ceruri si sade de-a dreapta Tatalui, ridicat in grad de semizeu (in retragere). Si-a mai participat apoi la razboaiele Titanilor despre care nu prea se vorbeste, era undeva prin Tara lui Paki si Afgani

….

Ti-a cazut guvernul, parinte Zeus?

G.