Epica – Design Your Universe (2009) Review

A trecut ceva vreme de cand n-am mai scris recenzii de muzica. E o placere oarecum vinovata de-a mea, cu atat mai mult cu cat nu sunt unul dintre aceia care asculta muzica neaparat accesibila, “optimista”, “up-beat” sau din solfegiul Sandie Bell. Inevitabil sunt un pasionat al zonei power-progressive-symph-goth, cu radacini in NBWOHM (New British Wave of Heavy Metal). Asta inseamna ca am mult de ales, ultimii 10 ani au vazut o explozie literala catre mainstream a unor formatii care stiu sa inglobeze multiple straturi armonice astfel incat atrag un public divers, si nu neaparat educat muzical. Dar cu atat mai mult o minima literatie iti aduce satisfactie, mai ales cand standardele au ajuns intr-atat de sus.

In avant propos, trebuie adus aici un omagiu celor de la Therion fara de care acest post-pionierat n-ar fi avut loc. Mai mult, sunt ei aceia care, probabil, au promovat cel mai bine metal-ul cu orchestra in spate, si combinatia mezzo-soprano cu metal/ goth vocal masculin. Evident, stilul a fost indelung diversificat si, in prezent, seamana doar pasager cu stilul practicat cu (dormanzii) megatherioni suedezi. Peste aceasta baza fiecare band a adaugat influente folk si nu-tech proprii zonei lor geografice, astfel ca ai metal suedez (foarte puternic, Evergrey e un nume care vine rapid in minte), apoi norvegian (recent-descoperitii de la Circus Maximus), finlandez (vezi Nightwish, Sonata, Finntroll, Thunderstone…), si-apoi cel italian, grecesc si lista foarte lunga poate continua. In Olanda, varful de afis a fost tinut multi ani de cei de la After Forever al caror stil personal(izat) le-a adus o bine-si-indelungata recunoastere. Cu tristete, oamenii si-au pus arcusul in cui deja aproape de un an dupa un album self-titled excelent. Au zis sa se retraga in culmea gloriei.

Si pentru ca ceilalti “olandezi zburatori” de la Within Temptation au scos un “black album” incredibil, cu o orchestratie inmarmuritoare pentru conditii live, cel putin din punctul meu de vedere galeata cu excelenta s-a umplut. Acolo. Nu cred ca o astfel de performanta ar mai putea fi atinsa, dar egalata probabil ca da. Intra in scena Epica.

Epica sunt verisorii After Forever cu care impart filiatie comuna, asa cum WT se “are bine” cu Delain. Sunt o familie largita a carei istorie nu-si are rostul aici. Pana la cel de-al treilea album erau o prezenta oarecum obscura in peisaj (desi cunoscatorii erau deja amorezati de ei si stilul neobisnuit de impostatie al lui Simone Simmons) care a explodat, la propriu, cu “The Divine Conspiracy”, album care pe buna dreptate merita titlul de “cel mai bun al anului 2007”. Fools of Damnation, printre altele, si-a atras si-o mica fatwa pentru faptul ca imprumuta acorduri ale muezzin-ului in intro. Asta ca sa vezi marketing de brand!

Cu Design your Universe, Epica cauta sa calareasca succesul deja avut cu TDC. Intre cele doua au scos si-un LP live, “The Classical Conspiracy”, in care documenteaza (la concurenta cu Therion), experienta avuta cu full-orchestra la Miskolc, in Ungaria. Trebuie spus ca de aranjamentele de “pian si orchestra” s-a ocupat Oli Palotai, claparul de la Kamelot si partenerul in viata de zi cu zi al lui Simone (care, apropos, are un band senzational pe numele lui Sons of Seasons, vorbim de el alta data). Totul a iesit traznet, astfel ca pe Design Your Universe Epica se simt mult mai la largul lor cu aranjamente adeseori bacanalice, impresionante prin bogatia de sunet si ritm. E o desfatare care nu e totusi la indemana, tocmai pentru ca ai de-a face cu un efort de excelenta, nu de “productie de serie”. Notabila e in primul rand vocea lui Simons, care suna foarte bine in pofida faptului ca era sa si-o piarda iremediabil in aceasta vara datorita unei infectii cu MRSA. Notabila e si productia de sunet, maestrul Sascha Paeth ramane un veritabil wizz-kid al mixajului pe care aici il lasa mai “organic” decat pe TDC, basii aluneca mai bine in double-bass in timp ce aranjamentul orchestral isi gaseste bine locul in “spatiul” pe care ti-l ofera compozitia Epica. Temele nu sunt cu nimic diferite de ce exista pe piata, anume razboi, pace, libertate, “mesaje incarcate social” de fel. Nu e nimic rau in asta, ma gandesc, pana la urma dintotdeauna muzica buna a fost un vehicul moral si nicidecum impotriva-i. Pe de alta parte ramane disonanta intre alegoreea sociala si impachetarea ei polara, gen “beauty and the beast”. Paleta cromatica a emotiilor pe care un leviathan precum Epica le poate conjura e putin mai restransa pe DYU, dar la nici un moment colaborarea lor nu dezamageste. Pe Martyr of the Free World, unul dintre momentele apoplectice ale albumului, resimti energia inmagazinata la Miskolc. Baietii vor trash, vor speed, vor sa arate ca raman un metal-band si nu simpli menestreli medievali. E un nou “Fools of Damnation” care cu siguranta va atrage critici pozitive pretutindeni. Sau asculta intro-ul la “Kingdom of Heaven – A New Age Dawns”, nu poti decat sa stai si sa aplauzi ingeniozitatea olandezilor care parca mai ieri faceau vocalize la Manastire. Cinste lor.

Un album excelent. Excelent de bun.

G.

3 thoughts on “Epica – Design Your Universe (2009) Review

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.