Zambet la poarta palatului

Mai intai si-ntai, la poarta, iese omul cu ochi verzi. Iscoditor, mijeste pleoapa dreapta catre soare-rasare si-apoi fuge repede inapoi, in spatele usii de fier forjat. Cadoul cel mai de pret al libertatii este libertatea, daca vrei musai si neaparat, sa inalti ziduri inalte, inalte, peste care sa nu treaca nici pasarea ceriului. Neanuntata. Odata la cativa ani, se aduna mult popor, cu mic cu mare, sa aleaga pe cine trimit conducator sa-l inchida in turnul de fildes. Se-arunca toti, bine spilcuiti in costumasele lor de serbare. Pe mine! Pe mine! Alegeti-ma pe mine! Merit, zau, sunt un om capabil, un strasnic barbat, mie nu-mi atarna doar frumos, ma scol si dimineata, promit, merg la treaba, repar yale la usi, vizoare la invizoace, am sa fac si strazi, si canale, vreti bani? Luati bani, banii curg garla, banii vin rau, ii crestem noi in spatele casei, avem un copacel cu bani, da, e bonsai ce-i drept dar face bani frumosi, si verzi, si galbeni, si albastri, cum bani albastri? Da, promitem, bani albastri si acaju si mahon. Poporul, netrebnica adunare, protesteaza dar nu s-ar indemna altul sa iasa in fata, pe principiul ia faceti-mi mai fartati loc, io cel mai dovedit in lupta, sa iasa asa un Shimshon Ha Gibor (zis pe la noi pe meleaguri si Samson) sa zguduie coloanele templului de filistini, si cel mai tare dintre tari sa ne fie conducator, si toti sa se plece in faima sa si-a pletelor sale unduioase. Asadar sa o terminam o data cu aceasta reverie a sefului de trib si sa ne intoarcem la sortuletele noastre, oameni mici la stat, din gena picnica a lui Stefan “cel-suficient-de-complexat-de-inaltimea-i-ca-si-domnul-Boc” cel Mare (ulterior si Sfant caci orice tsanc stie ca daca bagi suficienti bani in biserica posteritatea iti va atribui cum ca stiai sa faci si minuni). Un gand-dupa-gand zice ca, de asemeni, George Becali va ajunge, in 200 de ani, “cel Mare si Sfant”. Razboinicul luminii. U ha! Sa pastram un moment de reculegere.

Neintamplator ma tot invart in jurul cuvantului “sortulet”. Sortuletul nu e un simplu shurtz mai mic, shurtz-ul insusi reprezentant o panza cu-o sfoara care se leaga imprejurul mijlocului, si pe care de obicei se aduna mizerie, pamant, reziduuri, sedimente, floconi, flocoane floconitze. Sortuletul era, cui nu stie, uniforma noastra primordiala, cea intru care ne imbracam atunci cand intram in prima comunitate sociala multilateral dezvoltata. Ea precede chiar Oktombreii de care povesteste Vasile Ernu, sortuletele sunt spermiile din care se nasc Oktombreii. Mici, albastra, pline de volanase. Si revad, privind acum la distinsii nostri, o natie in infinita agitatie browniana, in care fermierii se joaca in shurtz de-a minerii si presedintele nostru, ridicaaaati aaAAARRRm! se joaca de-a Ion Iliescu in vara lui 1993 din spatele unei portavoce rosii imparting niste bani virtuali, bani de hartie si pe hartie, in timp ce din culise se sopteste obsesional “Noi vrem respect!”

Gabriel Liiceanu, va aduceti aminte, douazeci de ani a invocat lichele, se declara obosit si infrant. L-au dovedit acesti vecinici, pariul lui pe Shimshon s-a dus in prapadii, pe Shimshon nu doar ca l-a tuns Dalilah dar i-a cazut si parul sub forma de suvitza, si-o data cu ea i s-a dus si bruma de bun simtz pe care ti-o da senzatia penibila de piloerectie cand mai spui cate-o blestematie. Piloerectia e-un cenzor, ia uitati-va la toti fostii nostri leaderi cum, dupa ce le trece stress-ul, le creste si parul la loc. Nu-i o minune? Sau poate-si schimba doar frizer-ul. O fi vreun frizer la Stapanire care te cheleste ca sa-ti piara reflexele? Domnule Liiceanu, noi va intelegem. Si oboseala. Si infrangerea. Ca si dumneavoastra, noi zambim la poarta palatului, ne raportam la rascoale, revolutii, vizualizam si proiectam inafara doar agresiune, violenta, jocul dur al abandonului, adio-mama, nu-ma-uita, te-urasc-nu-ma-parasi, si-asa mai departe.

Plutim intr-o magma a decerebrarii culturale, ne uitam la o istorie a siluirii si-a dramei fara sa cautam, vreodata, sa reconciliem trauma cu expresia ei din ziua de azi. Intrinsec, nu suntem un popor mai bun, or mai rau, decat altii. Nu avem un traiect distinct in comparatie cu alte natii. Avem, ca si altii, idei de marire, si de unicitate, a vanei noastre seculare pentru ca in vremuri de restriste asta ne-a tinut (ca si pe altii), laolalta ca grup. Demnitatea noastra e una surogata, insa, pentru ca intre noi adeseori nu tranzactionam nici demnitate, nici cu demnitate. Bunul simt, acel lucru pe care-l oferi in existenta ta curenta, se intalneste rareori pentru ca, in revansa, adeseori consumam bun simt, asteptam bun simt, insistam oneros ca “ni se cuvine” bun simt, de la vladica la opinca. In secundar, cel ce ingurgiteaza cu nesat bun-simtul comunitatii sale nu primeste un cenzor de libertate superioara ci, paradoxal, si tipic pentru multe tari ex-comuniste, devine leader de opinie si-apoi leader de grup. Sleahta nesimtitilor, asa cum sunt ei perceputi, ajunge sa consume nu doar resursele tarii (tarisoarei noastre), dar in primul rand bagajul finit, greu regenerabil, de coezivitate sociala in micro-comunitati si satelitii lor.

Si da, dintr-un anumit punct de vedere m-as ralia cu onoratul nostru presedinte care sugereaza tarii sa nu se mai uite la televizor. Si da, si eu as inchide ochii. M-as lasa in voia valului, m-as inconjura cu ignoranta, m-as lasa furisat, si furat, si luati, duceti-va in pustii, eventual treceti granita, luati banii si bogatia si ce vreti voi si la revedere, mi-a facut placere cum am indurat si limbrici, si oxiuri de-a lungul vietii. Veti fi fost oxiurii mei. Va rog, plecati la fundul altcuiva. Macar o data, pentru un rar moment, sa-si vada fiecare de viata lui imprejuru-mi, si sa mai lase Poarta Palatului, si omul cu ochi verzi. Iscoditor, mijeste pleoapa dreapta catre soare-rasare si-apoi fuge repede inapoi, in spatele usii de fier forjat.

G.

Advertisements

One thought on “Zambet la poarta palatului

  1. da, sa plece cu banii nostri furati, sa se duca unde a intarcat mutu iapa, sa ne lase in pace, jefuiti dar rasufland linistiti, saraci dar eliberati… si apoi sa inspiram cu chef de viata, cu optimism, cu energia dupa care tanjim de atat amar de ani si sa ne uitam in jur dupa unul care ar fi cel mai bun dintre cei ramasi sa ne conduca…si sa-l alegem, sa adormim apoi protejati, sa ne trezim furati, inselati, sa ne revoltam si sa-i spunem sa plece cu banii nostri furati, sa se duca unde a intarcat mutu iapa, sa ne lase in pace, jefuiti dar rasufland linistiti, saraci dar eliberati… si apoi sa inspiram cu chef de viata, cu optimism, cu energia dupa care tanjim de atat amar de ani si sa ne uitam in jur dupa unul care ar fi cel mai bun dintre cei ramasi sa ne conduca…si sa-l alegem, sa adormim apoi protejati, sa ne trezim furati, inselati, sa ne revoltam si sa-i spunem sa plece cu banii nostri furati, sa se duca unde a intarcat mutu iapa, sa ne lase in pace, jefuiti dar rasufland linistiti, saraci dar eliberati… si apoi sa inspiram cu chef de viata, cu optimism, cu energia dupa care tanjim de atat amar de ani si sa ne uitam in jur dupa unul care ar fi cel mai bun dintre cei ramasi sa ne conduca…si sa-l alegem, sa adormim apoi protejati, sa ne trezim furati, inselati, sa ne revoltam si sa-i spunem sa plece cu banii nostri furati, sa se duca unde a intarcat mutu iapa, sa ne lase in pace, jefuiti dar rasufland linistiti, saraci dar eliberati… si apoi sa inspiram cu chef de viata, cu optimism, cu energia dupa care tanjim de atat amar de ani si sa ne uitam in jur dupa unul care ar fi cel mai bun dintre cei ramasi sa ne conduca…si sa-l alegem, sa adormim apoi protejati, sa ne trezim furati, inselati, sa ne revoltam si sa-i spunem sa plece cu banii nostri furati, sa se duca unde a intarcat mutu iapa, sa ne lase in pace, jefuiti dar rasufland linistiti, saraci dar eliberati… si apoi sa inspiram cu chef de viata, cu optimism, cu energia dupa care tanjim de atat amar de ani si sa ne uitam in jur dupa unul care ar fi cel mai bun dintre cei ramasi sa ne conduca…si sa-l alegem, sa adormim apoi protejati, sa ne trezim furati, inselati, sa ne revoltam si sa-i spunem sa plece cu banii nostri furati, sa se duca unde a intarcat mutu iapa, sa ne lase in pace, jefuiti dar rasufland linistiti, saraci dar eliberati… si apoi sa inspiram cu chef de viata, cu optimism, cu energia dupa care tanjim de atat amar de ani si sa ne uitam in jur dupa unul care ar fi cel mai bun dintre cei ramasi sa ne conduca…si sa-l alegem, sa adormim apoi protejati, sa ne trezim furati, inselati, sa ne revoltam si sa-i spunem… sa-i spunem… sa-i spunem… sa-i spunem… sa-i spunem… sa-i spunem… sa-i spunem…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s