Reteta de gulii explozive.

Am sa va dezvalui, in cele ce urmeaza, felul in care candidatii nostri isi joaca mana la cacealma pentru a deveni presedinte. O fac dezinteresat, pana la urma insasi agitatia intrinseca acestui act electoral contravine ierarhiei constitutionale. Fie care-o fi, pana la urma, oricare dintre ei se va afla tot intr-o republica parlamentara. O “mica adunare nationala” cum remarca sugubat Prima Clocitoare a tarii. Si pentru ca in ultimele trei ocazii in care ne-am facut-o cu mana noastra prima carte era Promisiunea, cu P de la kilogram, si in conditiile in care acum nu prea mai sunt resurse inafara gripei porcine, iata ca scribii musai sa apeleze si la alte stratageme astfel incat sa elicite raspuns in neuronul votantului.

Strategia numarul I este conectarea ilegala la retea. Pentru cine nu intelege acest termen tehnic, conectarea la retea inseamna sa ai un fir, care are o mufa, si care mufa intra intr-un soclu aflat intr-o pozitie oarecare a retelei. Poporul roman are multe zone predispuse la mufe aferente, ca unul care savureaza in egala masura Povestea Porcului si Prostia omeneasca. De Ion Creanga. De ce zic “conectare ilegala”? Pentru ca in mod evident a te racorda oriunde presupune o forma de legamant cu membrii deja inclusi in ciurda sus-numita. Anume contract. Cu anume clauze de daune. Or in aceeasi masura in care vorbim cu gura plina de gombotul lustratiei ar trebui sa vorbim de responsabilitate ante- si post-factum. Altfel e posibil sa apara un Boc si sa se bucure ca un copil ca, iata, in zile in care tai panglica la cei mai scumpi kilometri de autostrada sunt o multumire, si-o implinire, in viata unui politician. Saracan’de el. Vai de ei.

Sa zicem ce prin mecanisme nu departe de acelea care se regasesc pe blocurile noastre seculare, acolo unde se pun si se despun cablurile TV-urilor si internet-urilor , candidatul se gaseste in contiguitate cu poporul sau. Ce “mesaj” are sa-i transmita el?

Varianta numarul I este cu minunile Sfantului Sisoe. Anume sa te tii ce bine are sa ne fie, pentru ca nu-i asa acum ne este rau, si (atentie acum la miscarea din poignee) stim vinovatul. Cu alte cuvinte minunea e ca iacata, un om spune ca stie la cine e responsabilitatea. Bineinteles, la noi, pentru ca l-am votat pe imbecilul ala satanic de-acum aspira la dictatura. Matrasirea actualului presedinte e o lovitura cu manta la electorat, obligat acum sa-si rascumpere greseala, sa faca un act de reparatio si, oarecum in pofida falsei modestii a challenger-ului, sa-l aduca pe acesta in pozitia mult-visata.

Varianta numarul II este trimiterea la o “trauma aleasa”. O “trauma aleasa” vine cu dublu sens , in aceea ca a) e precis alocata in spatiu si timp si definitorie pentru grup si b) asupra ei pluteste o aura de suprarealism. Taierea capului Brancovenilor e una care vine rapid in minte. Sau taierea capului lui Mihai care era si Viteazul. Mai inainte Decebal care-si taie gatul numai sa nu-l contropeasca romanii. S.a.m.d. Candidatul si psihologii ascestuia stiu ca in mintea larga, si lax construita, a electorului se afla depozitata trauma antica a decapitarii conducatorului. Si-atunci mesajul lui e unul de reinvestire a vinei, de identificare cu agresorul, si se propune pe sine a fi noua Secure a dreptatii. Trebuie sa “taiem” raul de la radacina, sa “ardem capetele hidrei”, sa “starpim” diverse. Mai recent, in discutia legata de comunism, Timisoara, etc, merita remarcat ca debutul revolutiei e sinuciderea lui Milea care…si-a tras un glont in cap. De. Capita.

Varianta numarul III este maneaua doctrinara. Mai intai se vorbeste de stanga rosie, apoi de dreapta albastra, se propune o solutie care de principiu sa nu fie “rosie” dar sa aiba un pic de mov. Sa inlaturam privilegiile, sa dam bani la saraci, pomeni, pomeni, pomeni, Toma Alimos, Iancu Jianu, Tudor Vladimirescu, boierime, burghezie, popor, drama proletara, bogatul hapsin, banul muncit, punguta cu doi bani, capital, libera initiativa, prosperitate, viitor luminos. Nu neaparat in aceasta ordine. De fapt, si de drept, Romania nu are electorat liberal proper. Iar liberaliii stiu asta. Pentru ca a) Romania nu prea are intelectuali cu convingeri altele decat cele formate in anii ’80, deci cu un liberalism de perestroika, si b) pentru ca Romania rurala e mai sanatoasa la cap decat cea urbana. Or omul sanatos la cap n-are cum sa fie liberal, cand priveste la vatra satului, la Popa Pripici si la biserica inaltandu-se in soare, la lama plugului si la ravasitul oilor. Insasi transhumanta e o formula marxist leninista pentru cel care a aflat secretul marxism-leninismului. Si-atunci la dracu’ cu capitalismul, sa fie la ei, acolo, banul ochiul dracului ptiu ptiu Satana. Liberalism = stat minim =  conducator mai mic la stat, or noua ne trebuie cu capul mare sa avem ce reteza in uralele multimii. Ne trebuie un stat mare, un stat ca un porc, un stat numai bun de junghiat Ignat. Si iar se apropie sorocul.

Varianta numarul IV, poate cea mai josnica, cu influente pedofiliace, este coarda sensibila a “viitorului copiilor”. Ce-am sa-i spun eu copilului meu in 10, 20 de ani? Trebuia sa ma bag. N-am putut sa stau deoparte. Iata cum, printr-o abila miscare neambutalica un minor ajunge sa fie responsabil de decizii de stat. Privind la el, ca la icoana erotica eminesciana, Parintele se hotaraste ca a venit vremea dreptatii, sfanta Zi a libertatii. Discursul introduce rapid in eroare, caci luati individ cu individ tindem, obligatoriu, sa facem copii pe care sa-i aparam, uneori chiar acesta fiind motivul princeps pentru care-i facem. Tragem din dinti pentru ei, induram munci si trude umilitoare, nu plecam in alta parte, nu ramanem mobili sociali pentru ca un copil te prinde de tarina. Tocmai de-aici incepe dizarmonicul, anume ca daca te-ai gandi un pic prezenta copiilor impune, dimpotriva, la o mai mica initiativa, un mai mic curaj. Tocmai pentru ca oameni aveau copii a facut ca in ’89 pe strazi sa fie copiii parintilor ascunsi, care iata azi regreta pierderea lor. Politicianul vine si exploateaza acest vot, spune uite, stimati imbecili, eu m-am gandit la copilul meu si fac fix pe dos. Deci sunt bun. Votati cu incredere, voi fi lupul pastor la oi in anii care vin. Ce arata deja bogata experienta pe care o avem? Anume ca in deceniile deja trecute primele sacrificate, batjocorite, impietate, violentate, au fost institutiile riverane populatiei tinere. Educatie? Scuipat. Cultura? Scuipat. Justitie? Ptiu. Sanatate? Ptiu. S-au sifonat bani in transporturi, politie, si in economie de dragul finantelor si finante de dragul economiei. Toti, dar absolut toti, au dansat cadrilul ruperii de oase fragede, in lemn verde, calind un front care azi traieste timorat, dezinteresat, in fantasma exilului sau in exilul fantasmei. Sa nu dramatizam insa foarte mult, copiii sunt o specie humanoida destul de rezilienta, au crescut si cresc cu acest cancer pe care probabil il vor asimila pana la nivel simbiotic. Ei iti vor spune ca se poate trai fara cultura, fara istorie, fara dreptate, fara morala, fara etica, doar cu economie de dragul finantelor si finante de dragul economiei. In aritmetica simpla oamenii nostri tineri care tenteaza pentru meseriile damnate sunt damnati la acele meserii, sau sa lanseze baloane pe Luna de la Constanta.

M-am intrebat adeseori de ce ne plac atat de dureros romanii care au “reusit” afara si de ce experienta lor de dezancorare la Romania a fost una dureroasa, umilitoare, marcata de senzatia de esec si de eterna renuntare. Oare chiar atat de mult le-au facut semenii lor? Oare chiar atat de mult au fost calcati pe cap? Sa fi fost oare intr-atat de clara exilarea lor ca aceea a unui chior in tara orbilor? Raspunsul meu, dupa toti acesti ani, si inca iata in formare, este ca totusi nu. Cei care au plecat dintre noi pentru a deveni mai buni pe alte pamanturi au refacut abia apoi drumul inapoi si atribuie punctul de plecare in ceea ce ei aleg acum sa fie “trauma” lor. Au convertit decapitarea de lider in propria lor decapitare de grup si azi o perpetueaza, resping corpul care i-a creat. Au o reactie tip grefa-contra-gazda. Dar daca am reface o mica Romanie, cea in care sa punem toate marile noastre “valori”, toti romanii de isprava, toti aceia catre care ne uitam a fi fiind modele, pariul meu e ca separarea s-ar reproduce, si in curand proletariatul ar izola intelectualii, care intelectuali are cauta exilul, in vreme ce un nou presedinte cu “origini sanatoase” si-ar expune grumazul. Iesirea din acest labirint al lui Pan, imi pare, nu este nici macar una a lustratiei intelectuale, ci una in care luptam pentru reactivarea macar a unei alte traume alese, la un nivel mai profund decat cel in care am schimbat imnul si am taiat emblema de pe steag. Am schimbat blazonul si Tricolorul pe gaura cu “Desteapta-te romane”. Si, te-ai desteptat?

G.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s