SuperSlim: o slabiciune. De moarte.

In fiecare an, la final, aduni regrete si bucurii despre oamenii pe care i-ai intalnit pe drum. Cu unii vei fi urcat un munte de unde se respira mai bine viitorul. Cu altii vei fi ramas un timp intr-o statie, asteptand un tren. Pe altii i-ai pierdut. A fost anul lor. S-au dus. Mai devreme sau mai tarziu, asa cum orice creanga seaca de seva, asa si omul intrat printre usile cu cruci va fi iesit cu picioarele inainte. Sunt poate cinic? Dar ca sa ramai optimist iti trebuie nu unul ci doua picioare bine infipte in pamant, si-un realism asupra fragilitatii vietii. In fapt viata, o spune Stephen Jay Gould, e pe-o muche de cutit cosmica. Cu atat mai mult ar trebui sa te bucuri de privilegiul ca tu, dintre toate agregatele de carbon din univers, experimentezi acest grad unic de libertate. Libertatea alegerilor tale, si auto-determinismul lor.

Povestile oamenilor care traiesc in pofida sortii sunt minunate. In alta era li s-ar fi spus miracole. Acum poate multi dintre noi, medicii, am defila cu pene in jurul capului si-am fuma diverse ierburi aromatice ca sa sarbatorim cu zeii, caci zeii ne-au dat minte si forta divina prin varful degetelor. Vremea samanilor insa a trecut.

Povestea oamenilor care mor, insa, de-abia de aici incepe.

La noi, povestea mortii e una care elicita – surprinzator pentru unii – coeziune sociala. Fac o paranteza, un avant propos si poate si-o explicatie asupra fenomenului, dupa ce-au murit in chinuri groaznice un numar de conationali de pe urma gripei porcine romanul verde care se uita la televizor a luat-o cu asalt la Matei Bals sa se vaccineze. Ceea ce e in sine o ghidusie a ethos-ului popular. A murit Ghita? A murit Dumitru? Sa mergem, maica, sa ne vaccinam, au murit destui. Si in fapt, si de drept, exista o masa critica de morti oriunde in lumea asta dupa care se stabileste calapodul constiintei publice. Constiinta care, in fapt si de drept, nu doar ca era nesimtita anterior, sau ignoranta. Constiinta publica, de fapt, incita la aceste morti printr-o angajare activa in eludarea faptelor, si-a argumentelor empirice, pentru ceea ce se numeste “pericol semnificativ”. Mai ales la noi, dar nu numai, notiunea de “preventie primara” sau secundara sunt parfumuri exotice. Inchid paranteza.

Mi-a fost dat, in 2009, sa ma ocup de un caz trist asupra caruia nu voi adasta mult. Suficient sa spun ca doua zile inainte de Craciun am primit un mesaj ca pacienta mea a murit. A urmat o garda a mea, chiar in ziua de Craciun, cu EKG-uri multe printre urari de “La Multi Ani!” in care, spre usurarea noastra a tuturor, nu s-a mai prapadit nimeni. Amandoua si-au frecat ghearele de interiorul meu, si cuget de-atunci care ar fi forma de vindicare a acelei femei, anonima si careia ii doresc sa ramana anonima, ale carei decizii au omorit-o atat de timpuriu suspectez cu multa tarie datorita unei greseli…omenesti pana la urma.

Am discutat cu colegi pe tema acestui caz inca din perioada respectiva. Am privit inapoi la literatura de specialitate. Datele converg. Nu vorbim doar de-un fenomen arbitrar. Si-apoi in dimineata asta citesc la Eugen (n.a.: dr. Hriscu) pe blog de alta minunatie, o alta Marie cu aceeasi palarie la fel de asasina. Si-atunci e momentul sa punem aceste lucruri cap la cap, pentru ca poate, doar poate, atingem o masa critica dincolo de care “consumatorii” acestor produse vor fi sensibilizati in a spune “nu” consumului si sa caute ajutorul de care sigur vor avea nevoie.

Ce este SuperSlim? Prietenul nostru google returneaza 2 milioane de pagini care contin cuvantul cheie. Majoritatea sunt locuri de unde il poti procura. Trebuie sa traiasca si Google din ceva, pana la urma. Interesant e ca, asa cum stau lucrurile, Google promoveaza traficul de droguri, nu e fascinant? Am sa explic de ce. SuperSlim sunt suplimente nutritive al caror efect spectaculos e ca asista scaderea in greutate, in special a femeilor. Or Evul nostru e unul procrustean, in care sanii prea mici si soldurile prea mari, alta date apreciate, au devenit ciuma reproducerii la om. Fereasca sfantul sa n-ai sani mari si solduri mici, ca ai sa ramai nu doar virgina, dar si nesatisfacuta. Si-atunci, in beata divinatie a Idolului, din ce in ce mai multe femei apeleaza, dupa ce isi macelaresc dieta zilnica, la pastile, ceaiuri, prafuri, cocktail-uri de slabit. Evident, exista cerere pe piata intr-o lume de obeji, si obeje (sic!). Nu stiu, saracele, ce e in ele, probabil tot un fel de cafea sau ceai negru/ verde (daca sunt chinezesti), cert e ca – si-aici apare argumentul suprem de autoritate – “multe femei iau pastile si sunt okay, chiar in regule, ba au mai si slabit!”.

Evident, n-am vazut pana acum nici un studiu care sa demonstreze ca pastilele de slabit chiar slabesc pe cineva. In fapt, pentru SuperSlim in speta nu exista nici un studiu! Si totusi, ce e in acest medicament minune?

Seminte de rodii.

Da, ati auzit bine. Seminte de rodii, sau pomegranat, sau fructul pasiunii. In ele s-ar afla secretul. Sau nu? Din pacate pentru consumatori, in acele obiecte mici, nucoase, nu se afla nici un compus chimic care sa justifice, aici sau pe vreo alta planeta, scaderea in greutate.  E ce te-ai astepta sa existe in niste seminte ordinare, terpene, flavonoizi, minuni vegetale care cel mult ajuta cu tranzitul intestinal si, daca mananci cateva kilograme, iti “subtiaza sangele”. In rest nimic. Si-atunci, sa fie altceva?

Intra in scena nuca minunata din indepartata China. Redau aici fragmentul pe care il mentionam si in discutia de acum cateva luni cu colegii mei:

“Am reusit sa obtin un blister cu capsule si un “prospect” unde este mentionata structura. Discutia ar merita poate un capitol complet separat, aici doar cateva coordonate.SuperSlim sunt produse, potrivit cutiei, in HongKong si sunt comercializate ca fiind “non-adictive” si “naturale”. Produsul activ este nuca de Koncing. O cautare mai aprofundata online arata, totusi, ca in chineza, KongXing este denumirea data (tot) semintelor de rodie care, altfel, n-au catusi de putin proprietati lipidolitice – desi sunt vandute si in US, si Europa. Mai des, totusi,  formulele dietare contin MaHuang sau Ephedra sinica. Unul dintre compusii activi ai plantei, efedrina, e un simpatomimetic folosit si ca precursor al amfetaminei (bold adaugat ulterior). In 2000, Haller si Benowitz au prezentat o meta-analiza a evenimentelor adverse ca urmare a folosirii de suplimente nutritive pentru slabit care contin alcaloizi de efedra.” (octombrie 2009)

Ei, si ce mare branza? – m-ar intreba o buna prietena de-a mea, mamica unei Bubuline care, o spun fara umbra de subiectivism ca e poate cea mai frumoasa fetita din lume si-are doar 5 ani – eu iau de 2 saptamani si n-am nimic! Si ca mine sunt altele.

Ceva, cand am primit acest caz, nu se lega, mai ales ca pacienta mea venea din vestul tarii. Eu sunt un relativ avid consumator de stiri, imi place sa raman informat. Si mi-am adus aminte ca in Jurnalul National, la un moment dat, aparuse un figment de stire peste care s-a trecut destul de repede. Am mai gasit-o parca in Gandul si-atat. Stirea spunea asa:

Slăbim cu …amfetamine / Pastila Superslim a fost retrasă de pe piaţă! (14 iunie 2009)

“Controalele inspectorilor sanitar-veterinari şi ai Autorităţii de Sănătate Publică Timiş au demarat după ce instituţiile au primit o notificare din partea Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, prin care se semnala faptul că un anume lot de capsule pentru slăbit conţine un derivat de amfetamină, care, în mod normal, se administrează sub control medical”

Ca de obicei, jurnalistii din Romania nu fac diferenta intre ce-i acela un “derivat” si un “precursor”. Orisicum, e remarcabil ca acest supliment nutritiv care continua sa faca furori in Romania de mai bine de 8 luni a fost interzis, si-asta pentru ca elementul activ, prin lege, e un compus ilicit. Pe website-ul romanesc importatorul se lauda chiar (!) cu un portofoliu de 20 de mii de clienti care – tot ce se poate – au slabit din prima luna 5 – 10 kg! Ce-ati zice sa mancati fursecuri cu cocaina? Sau faimoasele “brownies” cu marijuana? E cam acelasi lucru. In fapt, ce contineau acele comprimate de Superslim e efedrina, compus care in Statele Unite si Canada inca de acum 9 ani a fost interzis datorita faptului ca, lucru remarcat de Haller si colegii, are un mare risc vital. Astfel, din analiza lor rezulta ca din totalul evenimentelor adverse raportate (n = 140 pe intervalul a 2 ani),  moartea a rezultat in 7% din cazuri (n = 10 persoane); aproape jumatate au avut un efect advers cardiovascular (47%) in speta hipertensiune severa, palpitatii, tahicardie; mai grav, 7% au facut un accident vascular si 5% crize convulsive. Doar jumatate dintre aceste cazuri au evoluat spre remisiune de pe urma simptomelor. Autorii concluzioneaza ca:

[…] datorita severitatii evenimentelor adverse revizuite aici si, in particular, ocurenta unora care au dus la dizabilitate permanenta si moarte, concluzionam ca suplimentele nutritive care contin alcaloizi de ephedra (n.a.: de tipul SuperSlim) presupun un grad de risc semnificativ pentru anumiti consumatori.

Incotro? Pe cine sa crezi? La cine sa mergi? Doar n-o sa te apuci, acum, sa faci o analiza toxicologica la toate minunile pe care le-ai cumparat de la Farmacie sau de la Plafar sa vezi daca nu cumva cineva ti-a pus droguri in ele. Unde mai pui ca nici medicul de rand nu e foarte literat in asa ceva, dat fiind ca multi primesc “stimulente” de la aceste companii, mai scrii o reteta, mai primesti un ban, totul facut foarte discret. Nu a fost cazul pacientei mele, la ea in fapt n-a stiut nimeni ca ea lua astfel de pastile. Cand s-a aflat era deja prea tarziu, s-a dovedit intr-un final. Si moartea ei a fost una deloc usoara.

Astfel ca anul acesta, 2010, este unul in care intentionez, public, sa le cer colegilor mei psihiatri sa analizam chestiunea consumului de suplimente nutritive mai in detaliu. O analiza ca a lui Haller e obligatorie in Romania, una care sa conduca la un moratoriu privind regimul acestor substante in Farmacii.

G.

Advertisements

17 thoughts on “SuperSlim: o slabiciune. De moarte.

  1. Si cu gând sa-si ia mireasa, ca un fir de papadie, numai bun de rupt in diiiiinti…
    Ce i-o fi venit, dom’le, pâna si Fat-Frumosului nostru neaos sa cada, in zorii mileniului al douasunulea, in patima limfaticelor silfide – femei snur la moda si la mare cautare, la care singura gaura la curea e fix dupa catarama (var. pafta), fin’ca talia face doar înconjurul coloanei vertebtale ? Stiam ca mitul « subtirelului, tras prin inel » era doar apanajul lui, mândrului berbant, si-l vedeam fericit la bratul trupesei consoarte, grasa si prin urmare frumoasa. Si eventual devreme acasa. Il vedeam curtând asiduu steatopige, fertile si mamoase Venere paleolitice. Il vedeam strabatând cu alti flacai petitori drumul (de costisa) de la Hamangia la Willendorf in cautarea opulentei, generoasei, fecundei si reconfortantei Venus-jumatati, chezasie a unei descendente numeroase, ferice sa inghita cu nesat, atârnata la sfârc, intregi Cai Lactee pe minut din sâni care nu vor fi cunoscut nicicând criza laptelui. Insasi Hera va fi crapat de invidie. Si-acum (nii, la el !) vrea si el o subtirica, trasa prin… margica (n-am gasit alta rima, dar nici nu sunt departe de adevar). Hm… Interpretând a posteriori cu o « sober second look » cautatura neoliticului nostru gânditor national stând pe vine cu tâmplele cuprinse în palme lânga voluptuoasa sa consoarta tolanita lasciv, parca n-am mai gasi aceeasi sclipire galesa… Ignobilul, infidelul, va fi cogitând deja, afanisit, la alt « idéal de beauté » ? Anticii elini si apoi romanii urmau sa-i sublimeze simturile cu desavârsitele proportii ale corpului atletic, evul mediu urma sa-i schimbe iarasi normele frumusetii (ah ! ISO va leatu quattrocento – cinquecento) îmbiindu-l cu nimfeta cu sâni mititei, talie de viespe si pântece rotunjor. Pe firul vremilor, barocul si renasterea îl vor arunca in bratele rubicondelor gratii rubensiene, numai pâna ce burgheza veacului al nouaspelea îi va fi luat la rându-i mintile, cu talia ei ingusta, cu pulpe impunatoare. Fragila, iubitoare si in acelasi timp excelenta procreatoare… Nu-l va fi amagit mult, pentru ca la-nceputul veacului in care ne vom fi nascut si noi, va fi cucerit de zvelta androgina, sportiva, aerisita si oleaca baietoasa ce va fi marcat « les années folles ». Pâna ce ne va fi azvârlit Alberto Giacometti in adoratia creaturilor lui longiline, filiforme, care azi bat – sibilinic dar ezitant – pas de defilare pe podiumurile colectiilor de moda, cu rochii cât degetul de manusa, in care mai si inoata, na-ti-o buna ! De-aci si pâna la « goticele », anorexicele creaturi contemporane nu e decât un pas (a giant step for mankind, dar îndarat), in cadenta cu cel al reducerii virilului nost’ fecior la un androgin, dupa chipul si asemanarea unui ambiguu David Bowie. In ciuda zvâcnirii efemere a planturoaselor creaturi felliniene, fie-le pelicula si cinemateca usoara…
    For the times, they are a’changin’…
    Cultul corpului sau ura împotriva corpului, se intreba Mona Chollet ? Nu stiu sa raspund, dar parca am citit undeva ca Shakespeare zicea ca frumuseta e in ochii spectatorului. E drept, e chiar (din pacate) axiomatic, iar o anume Naomi Wolf, citata de Mme. Chollet, spunea ca fixatia culturala a subtirimii femeilor nu e expresia frumusetii feminine (în sine, n.n.), ci a obedientei feminine. De buna seama vizavi de « contimporanele » canoane ale frumusetii, decretate de poponauti creatori de mode efemere, zugravite in tabloide si amplificate fidel si natâng de turme de « macho man » grobieni si râtani, la care se va fi convertit si Fat-Frumos al nostru, harnic prozelit si cu libidoul la puterea a enspea in fata « must have »-urilor cu care e hranit virtual… Dama în chestiune (Naomi Wolf) e o exponenta de vaza a feminismului (Zoe, fii barbata !), si oricât n-as suporta eu sufragetele astea extremiste, « chiennes de garde » (întrebati-ma de ce, si o sa va raspund), trebuie sa marturisesc ca aste doua citate se cam articuleaza… Altfel spus, oferta fasoneaza cererea. Si vitavercea, afurisit de cerc vicios ! Spunea Tutea : « Corpul este conceput, se naste, creste, strabatând vârstele, prin asimilarea substantelor din ambianta, se îmbolnaveste, îmbatrâneste si moare. Moare prin extinctie naturala, prin boala, prin viciu, prin accident si prin sinucidere. Totul este straniu si enigmatic. Termenii : destin, hazard si timpul eficace sunt potriviti aici, priviti la scara umana. Cronos participa la jocul vietii si al mortii si distruge, iar Zeus pastreaza, muminând ordonator. Omil de stiinta modern a inlocuit miturile cu legi ale naturii ». Si aici vin eu, domnule (cu umilinta) si adaug un corolar : iar omul nestiutor (dar modern) a înlocuit legile naturii cu sminteli contra naturii, care premediteaza si precipita prin viciul sau zevzec, mereu nestisfacut, atât destinul, hazardul cât si timpul eficace (sorocul, n.n.) in bratele unei triste finalitati « avant l’heure ». Biet om… pauvr’homme ! Anorexicele ne datoreaza in mare parte noua, barbatilor, nelinistea lor metafizica (cum sa traduc altfel acel « mal être » frantuzesc ?), iar goana lor maladiva catre Holy Grail-ul frumusetii, inteles prin prisma unei societati aiurite sufera de o disonanta cognitiva de care ne facem vinovati, noi cu împaunatul nostru cromozom igrec… Din pricina cui, daca nu a noastra, isi vor fi umplut apoi sânii, fesele, gambele cu silicoane care nu vor rotunji decât conturile bancare ale chirurgilor « estetici » ? Vor mai fi insa (trag nadejde) printre noi, Feti mai frumosi sau mai hâzi, din aceia care le vor spune ca le iubim asa cum sânt, lasate de la Dumnezeu, si ca nu vrem decât dragostea lor ?
    Be natural, act naturally !

  2. Apreciez articolul insa imi displace infierarea drogurilor. Este doar o manevra de atragere a simpatiei populare fiindca sincer nu-mi pot imagina ca autorul considera drogurile “rele”. Nu-mi imaginez fiindca e inteligent si psihiatru, adica un om care prescrie droguri in fiecare zi. Drogurile sunt doar substante care iti pot face bine sau rau, daca e sa vorbim in termenii astia, dupa cum le folosesti.

  3. off-topic:
    Valeu, a tunat si v-a adunat!
    Am o dorinta din ce in ce mai arzatoare: sa stau cu voi doi la o bere sa vad daca inteleg ceva din ce vorbiti.:D:D:D

    on-topic:
    degeaba, barbatilor le place femeia snur cu bidoane, care zice altceva e poponar sau se teme de nevasta-sa. Punct si piua.
    Femeilor care cititi aici! Fetelor care veti deveni femei! Ascultati ce va spune aici baiatu’: NU NE PLAC GRASELE! Nu ne plac nici macar grasunele. Ne plac alea numa’ bune! Adica snur, cur potrivit si bidoane. Daca nu reusiti sa aveti asemenea dotari pe linie genetica puteti sa va dati si peste cap ca noi nu punem botu’. Singura sansa e sa aveti avere. Mare. Deci as lua o grasana, care imediat cum zice ‘da’ incepe sa se ingrase si mai mult, doar daca ar veni cu bani frate, bani! Tzac-pac, ma’ntelegi?

    Banc pentru copiii peste 18 ani: cum reusesti sa afli unde are pasarica o grasana? O rogi sa faca pipi si mergi pe firul apei.

    Revenind la subiect: puneti mana si mai dati-va fundul jos din Matize sau ce alte masini de unica folosinta aveti. De unde incepe necazul? De la car dealer: vreau o masina mai mica, sa pot parca usor. Sa o poti parca, daca se poate, chiar langa scaunul de la birou, grasano! Sa nu cumva sa o parchezi la trei strazi distanta ca iti cad suncile! Si te vede lumea mergand pe jos si zice ca esti calica! Pai pe vremea cand ma uitam io dupa fete era de ajuns sa stai la fereastra 10 minute si vedeai si nasoale si frumoase si super-frumoase si de toate. Acum, alea cu staif nu mai merg pe jos. Poti sa stai cu orele pe trotuar si nu mai trece nicio muiere peste 30 de ani mai de doamne-ajuta! Toate-s in masini.
    Notati aici reteta de slabit: miscare, miscare, miscare!

  4. Domnule sau doamna “H”, cu tot respectul cuvenit, asupra caruia sper sa planeze macar o prezumtie de reciprocitate.
    Articolul contine un buchet destul de bine asortat de mesaje si nu e destinat stigmatizarii tratamentului medicamentos “per se” (al obezitatii). In ceea ce priveste medicamentele de slabit, ca taie foamea (anorexigene), sau ca sunt tinute sa “arda” grasimile ori caloriile, sau orisice virtuti abracadabrante ar mai avea (trâmbitate cu patos de laboratoarele care le produc), multe chestii sunt de spus.

    Unu: obezitatea, o stie orice doftor practicant (ca face psihiatrie, medicina muncii, cardiologie sau medicina de familie), e un factor de risc mare si lat pentru boli cardiovasculare. Si nu numai mediul, ci orice om cu un dram de bun-simt. In articol e vorba de obezitatea lui Haplea – cea a bagatului la mat in nestire – si nu de cea din alte cauze (genetice, endocrine, etc), care recunoaste tratamente specifice.

    Doi: inainte de a trage cu medicamente, este si mai logica si mai inteleapta si mai eficace prevenirea, adica profilaxia. Primara, adica educarea omului catre o alimentatie rationala si un regim de viata sanatos, in genere. Bun, sa zicem ca nu merge si vine ventripotentul la doctor ca nu mai gaseste curea pe masura si nu mai poate nici sa-si incheie sireturile. Aici, rolul PRIMORDIAL îl are regimul, cu ajutorul nutritionistilor, al dieteticienilor, al aderarii pacientului… (ceea ce inseamna si profilaxie secundara: boala e acolo, trebuie prevenite complicatiile).

    Trei: au fost nenumarate situatii, de-a lungul secolelor, când un anume tratament anuntat ca miracol a facut mai mult rau decât afectiunea pe care era tinut sa o oblojeasca. Din mai multe cauze. Am sa revin.

    Patru: Medicamentele de slabit, cu precadere anorexigenele au aparut ca o moda (periculoasa) intr-o societate “moderna” lenesa si manipulata spre hapuri, buline si nasturi care dispenseaza de orice alt efort. A prescrie din start un asemenea medicament FARA A FACE IN PREALABIL TOATA MUNCA DE BAZA (pacient si doctor in relatia lor cu doua sesnuri) e si facil si periculos. Omul modern, “consumatorul de sanatate” cum se zice (ipocrit) mai nou, ia pastile una-doua pentru te miri ce: ca e prost dispus, ca vrea sa-si onoreze consoarta, ca e angoasat, ca vrea sa doarma, ca e gras… Nici un doctor cu deontologia nepatata nu infiereaza medicamentele, dar pâna la ele poate e altceva de facut.

    Cinci, anorexigenele au alungit de-a lungul anilor lista medicamentelor retrase de pe piata dupa groaznice efecte secundare. Va pot da si eu, la rându-mi, alte exemple: Isomeride (Fr) ori Redux (USA) – nu intru in detalii de principiu activ. Milioane de prescriptii dar sute de mii de efecte secundare: valvulopatii (cardiace, se intelege), hipertensiune pulmonara (ajungând pâna la nevoia de transplant pulmonar, in cazurile cele mai fericite in care pacientii nu au decedat). Alte numeroase substante au vost si ele retrase din farmacopee, cum e cel mentionat in articol. E o lunga litanie indigesta de leacuri periculoase.

    Sase: intersele pecuniare ale marilor concernuri farmaceutice nu pot fi ocultate. Despre buna-lor credinta am putea fi indreptatiti sa ne punem niste intrebari nevinovate, din când in când. Orice medicament, pâna sa ajunga in farmacopee, trebuie sa treca printre furcile caudine ale experimentarii, cu cel putin patru faze mari si late, de la animal s pâna la voluntarul sanatos ori la bolnav. Studiile astea pot fi facute mai bine sau mai putin bine. Cifrele sunt cifre (iar medicii nu trateaza cifre, ci pacienti). Si pot fi interpretate diferit. Bref, câteodata chiar dupa teste mai mult sau mai putin temeinice ne trezim ca – a posteriori – un medicament sau altul e fie ineficace, fie prost tolerat, fie periculos…

    Sapte: din pacate, recomandarile autoritatilor sanatatii din diferite tari sunt diferite, ceea ce face ca un medicament poate sa fie interzis intr-o tara sau inca permis intr-alta (ceea ce e putin uluitor). Orisice medic care face o reteta ar trebui sa tina cont de chestia asta si cel putin in numele principiului precautiei (sau al juramântului depus, in speta de a nu face rau, mai intâi de toate), ar trebui sa caute alt medicament.

    Opt; traim intr-un ev globalizat, in care se pot cumpara prin internet jdemii de medicamente – fie interzise in tara , fie pentru care pacientul nu poate sa aiba reteta, pentru ca n-are de ce sa i se prescrie asa ceva. Atitudine cât se poate de periculoasa.

    Noua: folclorul popular apreciaza calitatea unui medic bun dupa numarul de medicamente prescrise. Aaaa, ce doctor bun am…. ia uite câte medicamente am. Ceea ce-mi face parul maciuca.

    Sper ca am fost destul de clar.

    A bon entendeur, salut !!!

  5. multumesc, marele sef sandu are momente cand, arareori ce-i drept, coboara-n jos alunecand pe-o raza/ si blogul acesta, stelar, il lumineaza. 😀

  6. Revin la ce am scris mai sus uitandu-ma la poza asta cu blonda. Pentru studiu va rog sa luati un pix si o foaie de hartie si sa deschideti cartea la: http://forum.citatepedia.ro/v/vedete/Denise+Van+Outen/Denise+Van+Outen+01.jpg.html
    Bun. Acum va voi oferi, dragii mei studenti, un exemplu in opozitie la teoria “nu ne plac grasele”. Va uitati, da? Salivati? Daca salivati, inseamna ca nu stiti cum arata o femeie. Sa va explice mandea: femeile au solduri. Soldurile sunt niste oase plasate in stanga si-n dreapta tintei numite popular si bazin. N-am nimic cu fatuca asta Denise, n-o cunosc, dar unde are ea soldurile? Le-a ascuns? Le suge precum “suge burta”? Degeaba si-a pus ea floricica pe lateral, nu prinde faza. V-o arat ca avertismentul nr. 2: nici asa nu-i bine! Putina sunculita pe manere prinde bine si la ochi si la proprietar si la beneficiar si la toata lumea. Femeia superslim e buna la o prezentare de moda, am inteles ca sunt de preferat sforile pentru ca nu apuca sa traiasca prea mult astfel agentia de fotomodele nu trebuie sa apeleze la disponibilizari. Dar la casa omului… nu stiu ce sa zic… sa o pierzi noaptea ca-ti cade printre saltea si tablia patului si sa nu mai stii a doua zi unde ai pus-o… ziceti si voi. Deci: asa nu!

  7. mi se pare corect! io am facut umpic de caiac-canoe si nitzel monohull f407 si stiu foarte bine ce inseamna sa te dai in barci cu ambele. deci da, la dat in barci femeia cu solduri rulz in fata femeii-sfoara. sa nu mai zic ca atunci cind se intorc cu carena la soare, lucru de neevitat la caiac – cel putin in cazul meu, un f407 arata mult mai sexy.

  8. Taimaut. In pauza la meciul asta al vostru 13-14 tractoristu-Sandu (sau en liniuta en plus unu, nu stiu ce sport e), subscriu la ideea armoniei. Sa fie de toate, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Eu cu navigatul nu le am; nu s-a prins de mine nici când am stat vreo trei ani la mal de ocean. Dar imi inchipui ca un caiac cu o aruncatoare de ciocan redegista e un perfect submarin. Iar femeia-jnur evocata mai sus poate fi buna de parâma. Sandule, ma uimisesi cu manifestul tau inflacarat impotriva femeii-TIR-gabarit depasit (greu de parcat, greu de urnit, greu de oprit) si cu laudarea femeii sub forma de frânghie de usturoi cu doi pepeni. Credeam ca te câstigase si pe tine relativismul subiectiv post-modernist (na, ca dau cu neologizmu) ingustat de grila de decodare a esteticii feminine care este moda. Ziceam: bre, cum poate omu’ asta sa adulmece feromonii de la duduile astea subtiate ca chewing gum-ul tras cu doua deste din gura ? P-orma ti-am citit lectia de anatomie si avertizmentul doi. Aferim !

  9. da, armonie in toate care este!

    vorba lu’ tracto, daca apare balena, se intoarce cu carena si danseaza macarena e de jale. Desi totul se reduce la cat de mult a baut barbatul. In rest, nimic nu mai conteaza, viata fara poezie e pustiu. Aferim!

  10. Balena, pinguin, cartita, tzipar, limbric… ce urmeaza?
    Ce-i mai mica si mai mica decat putza de furnica?/ Intrebarea nu ma sperie, este putza de bacterie!

  11. Sandule, daca nu-mi joaca feste aldzhaimaru’, cre’ca varianta originala era: “Ce-i mai mica si mai mica decât p… (pardon, fofoloanca) de furnica ? Este p… (pardon, cocoselul) de furnica”. Pen’ca a doua încape în prima. Plecaram de la balene (uite ca-l lasaram deoparte pe Argentinosaurus) si prin miniaturizare japoneza, ajunseram la bacterie. Daca vrei, continuam cu virusurile care sunt si mai mici (hait, ca nu se zice virusi). Si mai mic si mai mic decât virusu’al mai pitic e prionul. Numa’ ca la piticotii astia cam nu se prea poate vorbi de estetica feminina. Adica prionii ar fi cum devine ei .. ghei, asa. Ce, ai auzit tu: un prion, o prioanca ? Acu’ zi si tu… In afara de toate astea toate astea, cica – doar cu multa rabdare si un pic de lubrifiant (sau invers) – un elefant poa’sa aiba prietena o musca.

  12. Pingback:   Geografia apararii — andreanum.org

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s