Sub imperiul crucii roze

La cabinetul unui medic psihiatru.
Se deschide usa si intra un barbat, in patru labe, cu ceva in gura.
Psihiatrul:
– Vai! Cine a venit la noi? O pisicuta?
Barbatul se taraie pana in coltul cabinetului. Doctorul il urmareste.
– Un catelus?
Barbatul trece cu mana pe langa perete si se taraie in celalalt colt.
Doctorul nu renunta:
– Ah! Cred ca e un arici! Nu? ……. O broasca testoasa?
Barbatul scoate un cablu din gura si zice:

– Auziti? Ma lasati si pe mine sa va trag internetul sau nu…?!

Intr-un fel chiar ma bucur. Ma bucur ca din toata aventura civica a alegerilor prezidentiale ne-am ales doar cu o sursa inepuizabila de bancuri; ca ajung sa vad la televizor, discutand cu o morga foarte serioasa, doi jurnalisti si-un general de armata (!!!!) despre atacul infoenergetic si gadget-urile psihotronice, si ce se intampla cu a treishpea zodie, si cum job-ul de presedinte al unei tari presupune, in esenta, sa te antrenezi in spirale timp de cativa ani buni ca sa poti sa rezisti apoi, ca Jean Claude van Damme, in lupta din acest veritabil Sport Sangeros care e politica. Ma bucur ca presa, pentru un moment, si-a luat aceasta vacanta de la ratiune si de la inversunare si trateaza, cu acelasi repertoire si aceste cacofonii de gandire. Sa fie oare atinsi de aceeasi perplexitate a psihoticului in faza de prodrom, cand s-a prins de Crucea Roza dar inca se mai indoieste? Mintea omului nu e un produs infailibil, si propria-i slabiciune este tocmai aceea ca e pregatita sa imbratiseze explicatia alternativa daca aceasta se anina in sistemul lui de valori, cumva.

Scriam, mai demult, despre experimentul privind identificarea celulelor maligne (canceroase) de catre indivizi fara nici un fel de pregatire medicala. Daca-mi aduc bine aminte, au pus subiecti in incaperi alaturate, cu aceleasi poze in fata. In varianta #1 de experiment, unuia i se dadea feed-back pozitiv (adica daca ai nimerit, bulina verde, daca n-ai nimerit, bulina rosie). Celuilalt i se dadea exact pe dos (ai nimerit,bulina rosie, n-ai nimerit, bulina verde). Dupa sa zicem 30 de run-uri, in mod predictibil, si unul si celalalt ajunsesera sa discrimineze corespunzator celule maligne. Apoi au facut schimb (switch). Cel care primea feed-back pozitiv a inceput sa primeasca fix pe dos, respectiv viceversa. Dupa alte 30 de run-uri, predictibil, cel care “se prinsese” bine a continuat sa faca mai bine decat cel care, initial, fusese indus in eroare si primise feed-back fix pe dos. In ultima faza, si cea mai ingenioasa, a experimentului, si-aici e nevoie de un pic de atentie pentru ca strategia e inaparenta, subiectul care primise initial feed-back bun, corect, a inceput sa primeasca invers-ul erorii de feed-back de la colegul sau, intors acum la randu-i la varianta initiala. Deci dubla conditionare negativa.

Ce s-a constatat? Primo tempo, ca subiectul initial conditionat pozitiv a facut mai bine pana la capat in a reusi sa discrimineze intre albe, si negre, sa zicem, chiar daca n-avea alt criteriu decat propria-i teorie, incropita, despre ce diferentiaza celule canceroase decat normale. La final, avea o idee simpla, clara, coerenta, despre cum ajunsese sa faca diferenta. In procesul sau de gandire, potrivit experientei personale, primii pasi au contat in aceea ca l-au pus pe un drum concordant la teoria lui intiiala. Dincolo, subiectul initial conditionat negativ a performat mai prost pana la final. Ce e interesant, si de-aici incepe nebunia frumusetii experimentului, e ca la final cel care a facut mai prost avea o teorie mult mai complicata, mai alambicata despre cum discrimina intre celule canceroase si celule normale. Mai mult, cand au fost pusi in aceeasi camera si fiecare si-a prezentat teoria, cel care raspunsese mai bine i-a dat dreptate celui cu teoria alambicata. Subliniez acest fapt pentru ca reflecta tendinta la eroare de gandire a omului in genere. Avem o tendinta, o eroare ecologica de proiectare, in care suntem contaminabili cu idei delirante, neverificabile prin caracterul lor de-o maniera experientiala dar care, cu cat asimileaza mai bine o iluzie de realitate cu atat se pot plia mai bine pe propriul nostru sistem de valori.

Sa zicem ca am candidat la presedintie. Si-am pierdut. Si la acest mare moment de haos din viata mea, vine seful meu de campanie si-mi spune ca nu sunt eu acela, ci un altul care a pierdut (defensa #1); si-acela nu era om, era infra-om, obiectul de ping-pong al unui supra-om (defensa #2) care s-a uitat urat la mine, si-o fi zis si Tatal Nostru de-andoarselea, si gata. M-am pierdut. Nu e greu pentru mine care deja cred in Doamne Doamne, si-n Maica Domnului, si-n Divina si Imaculata Conceptie, si tot ce se poate ca si-a bagat dracul coada pe undeva.

Nu e nimic surprinzator in asta. Un prost arunca cu o piatra in apa. Dar, surpriza.

Alti 100 sar dupa ea sa o scoata.

Ce cauta presa in aceasta poveste? Din gluma in gluma, si bineinteles ca oricare ar fi luat acum la bani marunti ar admite ca nu, domnule, noi am scris tocmai pentru ca e hilar, e absurd, e incredibil, e de rasul curcilor, si un copil mic ar pricepe mai binet etc., si totusi toata presa scrie. Se iau reactii de la astrologi si cititori in bobi. Masinaria parapsihologiei in Romania duduie acum din toti pistonii. Omul de rand isi scuipa in san si-si priveste incredul realitatea pe fereastra. Noroiul tot acolo e. Saracia tot acolo e. Disperarea tot acolo e. Si tocmai acum besmeticii astia si-au gasit, si unii si ceilalti, sa joace un ritzi-pitzi (cu scuzele de rigoare Doamnei Iacob Ridzi pentru asonanta) demn de Copernicus si Galileo.

Absurdul nu cunoaste limite, se pare. Toti acesti impostori, si prostanacii care-i asculta, sunt demni de Marcuta. Iar in vreme ce ei cotcodacesc unii la altii, si mananca banul public, si-si astern buca pe pielea unei limuzine capitaliste, acest Ospiciu de care vorbesc, primul mare spital de psihiatrie din Romania, zace in paragina. Ce mai ramane, sa invocam fantoma lui Ceausescu la sedinte de spiritism? Sa peregrinam, cu totii, la diverse locatii investite energetic din aceasta tara si sa ne prosternam pe liniile campului magnetic? Cati dintre adeptii acestor monstruozitati cunosc ce este aceea “energie” in primul rand? Suna frumos, suna poetic, ignoranta e o hrana pentru fantezia asasina a maselor.

Lasa-s-ar intunericul peste mintile tuturor acestor oameni, imi spun. Si cine vrea sa-i urmeze duca-se invartindu-se. Maine poimaine o sa se apuce de sacrificii animale in Piata Victoriei in numele Zeului Banana.

G.

Advertisements

2 thoughts on “Sub imperiul crucii roze

  1. Pai, amice si dumnata si eu am cazut deja in capcana: matale ai scris un articol despre o aberatie si eu l-am citit…

    Totusi, o observatie: rozacruce nu are treaba cu aberatiile in discutie. Absolut deloc.

    Oricum, nivelul la care s-a discutat despre “flacara violet” ma face sa ma infior insa de altceva: presupunind ca subiectul era unul de oameni normali la cap, modul in care se discuta, vocabularul, rationamentele etc. denota intirziere mintala si incultura din partea celor implicati – in frunte cu Geoana.

    Altfel spus, se poate vorbi si inteligent despre prostii de acest fel. dar nu a fost cazul….

  2. Parol, ai perfecta dreptate! Exista momente in care, logic, nebunia ca aberatie la norma e absolut inevitabila. Cat despre titlu, initial ma gandisem sa incep cu un preambul din Michel Zevaco. Dar m-am razgandit. 🙂

    G.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s