Civilizatii

Romania. O tara. Romania este o tara. In aceasta tara traiesc. Oameni. In aceasta traiesc oameni. La rand. La randu-mi. La randu-mi sunt om. Roman. Un roman este un om care s-a nascut in Romania. Unii romani aleg sa nu traiasca in Romania. Aleg sa traiasca in alta parte. Altii aleg sa stea. Altii n-au de ales, aici sau aiurea. Cine are de ales este, prin apozitie aritmetica, superior celui fara optiuni. Se cheama grade de libertate. Pentru romanii nascuti, crescuti in Romania, asocierea dintre libertate si grade e sinistra. Grade si cadre. Si-atunci libertatea n-are grad, or o ai, or n-o ai. Iacata deci ca in aceasta gandire dihotomica, in aceasta defensa oarecum primitiva, in acest splitting istoric pe care stam din nou de vreo doua decenii (dar nu pentru prima oara in existenta noastra ca identitate de grup)  libertatea, ca atribut, are calitati implicit absolutiste. A fi liber e un demers care, la romani, a depasit proportiile orizontului lui Hemingway care spunea ca nu capatul, ci drumul pana acolo conteaza. Luptam, luptam, luptam si castigam pentru acest Sange Regal (SangReal/ San Graal/ Sfant Graal) care mutatis mutandis va alinia planetele complexului nostru de inferioritate. Sbaterea, ca sa folosesc o fonemica mai veche, de-a genera principii similare Revolutiei franceze (“libertate, egalitate, fraternitate”) este, paradoxal, ce ne-a adus pervers un secol de egalitarianism poporanist si-apoi comunism feroce, iar fraterni n-am stiut niciodata a fi dupa Horia si Closca. Deci libertate. Din nou libertate. Mereu libertate.

Si intre timp mizerie, si dobitocenie, flacara rosie si flamura roz-bonbon, socialistul democrat si crestinismul de stanga, Prostanacul si Gogomanul, si liberalii care (se) plang dupa pensie. Toti, pana la ultimul, dar mai ales supusii ideilor lor, ce le bavardeaza ulterior cu convingerea unui Apostol, invoca originea, si vectorul, actiilor dansilor prin dorinta de a ascede la “civilizatie”. Unde se gaseste libertate. O libertate sexy, desnuda. O libertate cu proportii perfecte, languroasa. O libertate cu decolteu adanc, cu tocuri stiletto, o libertate fara boli transmisibile, dorita de toti, avuta de fiecare si totusi virgina, si imaculata in acelasi timp.

Sinonimia nu e atat de absurda. Esti liber? Esti civilizat. Ce te mai impiedica, acum ca au cazut toate piedicile si opresia abjecta a tiraniei ti-a cazut de pe umeri, sa te empancipezi? Uite, nu mai sunt lecturi interzise, citesti ce vrei, mananci ce vrei, vorbesti ce vrei, daca vrei sex, cumperi sex, daca vrei droguri, ai droguri. Dusa e doctrina de partid, duse sunt duminicile fara sot in drum spre Mangalia. Rogu-te, injura pe drumu-ti spre libertate pe toti, de la administratorul de la bloc, la muncitorul de la REBU care nu ti-a luat gunoiul de dimineata din spatele blocului, si nu uita, in timp ce dai muzica mai tare la semafor, in timp ce dai din coate ca sa prinzi un loc in fata la floricele la Mall (o alta inventie capabila a prolifera doar in stare de libertate), sa suspini, printre canini, de ce nu te-a nascut Maica Precista intr-o tara (mai) civilizata.

Nu stii cat de obosit sunt de cuvantul asta. Ti l-as sterge din vocabular sau l-as pune la propreala pana cand nu restabilim o ordine a simtului ordonat, si-a ordinii simtului. Nici macar n-am sa-i zic bun, ii spuneam unui coleg de la Vienna ieri ca am stiut ca am sa fiu un psihiatru okay in ziua in care m-am prins ca n-am sanse sa fiu Messiah. Cum ai aflat, m-a intrebat? I-am zis ca oricat am vrut nu mi-a iesit sa-mi las nici plete, nici barba. Si-atunci, pentru ca nu sunt Messiah, sunt cateva lucruri pe care n-ai sa le auzi de la mine, la cabinet, pe strada, sau acasa. Primul, si cel mai important lucru, e ca eu nu cred ca fericiti sunt cei saraci cu duhul. In practica mea personala aceasta saracie se traduce nu doar in ignoranta, ci intr-o viata chinuita in care singurul respiro e vremea moastelor, si-a parastaselor, a moliftelor si-a colivei. Cu putina sansa saracia de duh se termina repede si-apoi poti sa te bucuri in rai de lapte si miere, ca pe lumea aceasta n-o sa primesti nici macar cana cu apa. Al doilea lucru, in ordinea numerelor de pe tricouri, e ca samariteanismul propovaduit, ca si inmultirea painilor si-a vinului, si-a pestilor si-a altor elemente cu calitati nutritive sunt cel mult antitetice la civilizatie. Da, in mijlocul savanei, sau a desertului Sinai, sau imprejurul Marii moarte, bunatatea si altruismul brutale, primitive, centrate pe Vatra Satului erau varful de emancipare al unei societati mult mai romantice decat in prezent. Actualmente, profilul omului civilizat, cel catre care tinde opinca anului 2010, este una cu momente regretabile de altruism, dar care – mai mult decat orice – este un prost egoist. Socialmente, si culturalmente, am ajuns (ca rasa) ca sa fim cel mult niste teribili obsesiv-compulsivi care sunt pe aceeasi treapta evolutionara cu harciogul, veverita si castorul. Tot punem la o parte diverse, nici macar nu poti zice ca cine are mai multe nuci are mai multe sanse sa se reproduca. Duse sunt asocierile discrete intre avere, pozitionare sociala, numarul de testicule si dimensiunea soldurilor femeii cumparate contra sumei modice de douazeci de oi, trei berbecuti si-o junca intsarcata. Au ramas doar atavisme. Dar pentru Ciocoiul vechi, care inca n-a urcat pana intr-acolo incat sa vada ce-a avut, ce n-a pierdut, musai sa rescrie ordinea, ordinele, si apoi sa urle, de la Prora, “Sunt regele lumii”.

Cine vrea sa traim intr-o Romanie mai civilizata, mana sus. Bun. Acum mirositi-va in aceste auspicii axilele. Se pare ca feromonii feminini degajati in pre-jour-ul ovulatiei atrag barbatii indiferent de dezodorizantul folosit. Reciproca nu este valabila pentru ca barbatii nu ovuleaza. Logic. Dar uite un secret al parvenirii, si-al iscusintei mai bune de-a trece neobservat tu, meltean, baiet de la tara, muncitor cu sapa. Spala-te. Imbraca-te. Scoate-ti tarana de sub unghii. Si-apoi fa drumul de care-mi zicea o pacienta de-a mea astazi, incepe prin a fi cititor laic si sfarseste prin a deveni unul religios. Asta inseamna ca la inceput citesti mult si prost, la sfarsit putin si bine. Si astfel viitorul tau arata minunat, numai bine termini treaba cat esti tanar si te poti bucura de batranete cand chiar nu trebuie sa mai faci nimic. Si prin batranete nu ma refer la perioada aia care incepe dupa ce-ai implinit 30 de ani.

Oh, si, daca nu-ti vine, te rog nu te civiliza. Mi-esti drag, mi-esti pitoresc, mi-esti bun acolo unde esti. Crede-ma, nu ai sa gasesti fericire venind si tu la pomul laudat; la noi se scriu letopisdetzuri, si se proslaveste statuia de dragul pozitiei (si nu pozitia de dragul statuii).

G.

9 thoughts on “Civilizatii

  1. mici comentarii (Alexandre, Maria Ta! ce comentariu scuuuuuurt ai bagat frateee! M-ai omorat! 😀 😀 )

    – referitor la “Cu putina sansa saracia de duh se termina repede si-apoi poti sa te bucuri in rai” – aritmetic, viata asta e muuult mai scurta decat cealalta.

    – despre cei saraci cu duhul – as fi curios daca ai o statistica personala a celor ce-ti poposesc pe canapea, cate clase are fiecare? Cine e mai vulnerabil, prostu’ sau desteptu’? O proportie mg xanax per facultati absolvite ar fi iar interesant de publicat.

    – harciogul, veverita si castorul – daca ar sti sa citeasca si ar vedea cu cine-i compari, te-ar fugari! 😀

    – de batranete e destul de greu sa te bucuri cand incepi sa te trezesti dimineata si-ti trosnesc toate oasele in cap. Mai bine apucam cat putem pana in 30 de ani. 😀 Iar civilizatia eu o vad prin a apuca fara sa hamaiesc, fara sa plescaiesc. Civilizat.
    brb

  2. Sandule, saracia cu duhul are doua interpretari posibile si radical opuse: una civilizata si una civila. Daca ne referim la asta din urma, apai fericirea celor saraci cu duhul se traduce prin xanax. Un studiu destinat a cauta corelatii intre doza de xanax si numarul de facultati absolvite e nerelevant, pentru ca azi toata lumea face facultati. Cauta deci corelatii între doza de xanax si numarul de facultati mintale. Comentariul meu nu era scurt, doar comprimat cu uinzipul pentru ca ma asteptam sa dezvolte careva tema. Pe urma am ceva gramezi de lucru în momentul asta, dar am sa revin.

  3. nu vreau sa incep un sir de comentarii pe teme teologice, cred ca se poate gugali usor ce inseamna sarac cu duhul in interpretarea bisericii crestin-ortodoxe (la care sper ca se refera mutsunake).

  4. Cu mutsunake discutia nu se poarta pe tarâm teologal ci ideologic. Am sa încerc eu sa demonstrez de ce, dar poate în uichiend, ca acum am mult de lucru.

  5. bun, deci afirmatiile teologice se combat ideologic iar cele ideologice nu se combat 😀 Am inteles. Cerceteaza, dar nu crede! Beton. 😀

  6. Mare dregator Sandu, giudecătoriu al asuprelelor mele şi drept sămăluitoriu. Da-mi ragaz şi stâlpul voroavii nefărâmat vii afla.

  7. Ia-ti cat ragaz ai nevoie, Maria ta! Ca nu dau turcii.
    Eu mi-am pus pantalonii maro, just in case. Binecuvanteaza!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s