Geografia apararii

Am sa incerc sa acopar, sub aceasta titulatura, doua domenii care – cred – se afla in contiguitate. Elementul comun, si cel mai mic numitor la care putem ajunge prin deductie logica, este prostia. Dar nu orice fel de prostie. Prostia institutionala. Felul in care ajungi la prostie institutionala nu este, chiar daca poate parea inaparent, usor. Si asta pentru ca ai nevoie de o masa critica de prosti care, in prostia lor, ajung sa se simta intr-atat de amenintati de existenta unui intelect suplimentar lor incat prin intimidare, agresivitate si faradelege, isi aleg prozeliti (daca e posibil) si mai prosti decat ei. Culmea prostiei este aceea in care, in disperare de cauza, diverse structuri ale statului ajung sa apeleze la experti care comit prostia suprema. Aceea de a-a face pe prostii, de-a simula idiotenia perfecta, in vreme ce avatarii acestora sunt, din convingere, netoti.

(LE: datorita sursei neverificate am renuntat la paragraf)

Al doila argument e via Eugen, care se lupta cu morile de vant pentru ce inseamna “substante de consum” in Romania. Salut asta, ca altul care zambeste la imposibilitatea sarcinii si to-ho-ot vorbeste despre sanatate mintala, doar doar s-o destupa vreunul dintre meseriasii nostri neaosi. Ne stim cu Eugen de niste ani, si militantismul lui e rarissim, la fel si obstinatia de a lansa un mesaj coerent, simplu si usor digerabil si pentru copilul de 8 ani. In cea mai recenta aventura, una de care am vorbit tangential prin demersul meu impotriva SuperSlim, atragea(m) atentia asupra mefedronei, vanduta la noi ca “Special Gold”, niste banale saruri de baie care cu putina bunavointa de introduc celor 72 de fecioare. Sa traduc. Special Gold te omoara. Mai astenic, si cu niscaiva greseli de “traducere”, atrageam atentia si saptamana trecuta in Adevarul despre raportul de apropiere intre substantele licite, stimulante, si boala afectiva recte manie, si riscul vital asupra individului. Ei, Eugen a avut noroc cu Evenimentul Zilei si campania lor, sau poate mai degraba invers, astfel ca nivelul de constiinta in tema drogurilor a mai crescut un pic. Zice ministrul Atilla: “Cseke Attila: Avem un grup de lucru, d-le prim-ministru, care lucrează şi suntem pe final. Pe cât posibil venim miercuri cu proiectul de act normativ.”.

Si asta in timp ce continuam sa ne preocupam de dieta acestei tari. Ce mi-e burger, ce mi-e SuperDiet. A fost Nicolaescu si obsesia lui economica, a venit Bazac si obsesia lui rosie, acum e Mister Cseke si lungimea curelei sale. O, tempora.

Nu in cele din urma, aflu la randu-mi in aceasta dimineata ca la noi, in Romania, s-a prasit cel mai bun matematician al lumii. Din Jurnalul national. Si atunci ma infurii cu adevarat si zicu-va eu voua, iata culmea culmilor prostiei.

In ziua in care expresia emininke a valorii o reprezinta doar peformanta in mijlocul adversitatii nu mai suntem demni de dansa. Sa fim si noi, oare, o alta Etiopie in care mai alearga cate un Haile Gebreselassie in timp ce majoritatea populatiei moare pe picioare? Nu imi doresc o mlastina cu trestii inalte din loc in loc, imi doresc o miriste inalta cu multa iarba, si bine asanata de toate smircurile ignorantei. Invocam exceptiile de la regula in virtutea aceleiasi proiectii psihopate, anume ca trebuie ca ramanem un popor special, chiar si in mijlocul acestei incredibile imbecilitati care circumscrie realitatea noastra prezenta. Nu suntem un popor special, iar abaterea noastra de la regula e cretinitatea uluitoare pe care o validam in guvernantii nostri avand ca singura scuza ca “n-avem de unde alege”; in absenta spiritului nostru civic solidar in fata atat a oamenilor cat si intemperiilor. Am trecut de mult de zona “tara arde si babele se piaptana”. Tara s-a ars.

Ca o nota de subsol, e inceput de an si reincep a fi agasat de trimiterile la caritate si toata masa de suferinzi de boli incurabile, incredibile prin gravitatea lor si stupefiante prin solutia pe care o presupun. Incep sa aud din nou de cancere, de leucemii, de sindroame rare, toate care “se trateaza afara” si din care cauza e nevoie de 100, 200, 500 de mii de Euro etc. Ca medic nu pot sa nu ma intreb de ce, cand Andreea Esca de exemplu, isi rupe piciorul, refuza tratamentul in Romania ca sa fie “operata de urgenta” la Viena? Eu stiu raspunsul, colegii mei stiu raspunsul, nu e pentru ca ortopedul roman, sau oncologul roman, sau chirurgul roman, sau psihiatrul roman, nu le pot oferi un standard profesional corespondent. Ci pentru ca aici, in Romania, singura solutie medicala pe care o avem, de multe ori, la dispozitie, e rugaciunea sau aplicarea miraculoasa a mainilor. Sistemul nostru de sanatate “social” a esuat pe banchiza acum multi ani, si nimeni, dar absolut nimeni, pana astazi, 2010, nu a catadicsit sa mute agenda guvernamentala de pe “turism si dezvoltare” pe “sanatate si educatie”.

Parafrazandu-l pe presedinte…”afara ninge”.

Cati oameni vor muri din cauza dumneavoastra, domnule Boc? Cati oameni afla, acum, ca geografia apararii e una care presupune diligenta, si ante-viziune, doua lucruri pentru care iti trebuie, de preferabil, un IQ peste 100?

G.

Advertisements

2 thoughts on “Geografia apararii

  1. Buna dimineata,

    Nu-mi pot reprima reflexul matinal, asa de placut firilor cazute precum mandea, de a-l chisca, moldoveneste, pe dragul nostru mutzunake, semnatarul randurilor de mai sus. Stim cu totii ca asa incepe dragostea si am observat ca, cel putin pe fatza, nu mi-o ia in nume de rau 😀

    Din pacate pentru cei care inca nu si-au baut cafeaua, nu am sa ma exprim direct, prin comentarii rautacioase disimulate in slova mea de aur. Am sa va spun o poveste a carei talc ar fi urmatorul: cu toate ca, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, subsemnatul percepe articolele de mai sus ca reincarnari ale irealitatii tv (e rau, e jale, s-a sfarsit, suntem pierduti) vestea buna e ca bunul mutzunake va ajunge in Rai 😀 Si acum, povestea:

    Cica mos Ion tragea sa moara. Si, simtind el ca se apropie sfarsitul, i-a zis nevestii: du-te fa muiere si cauta lumanarea ca pana aici mi-a fost! Si in timp ce muierea s-a dus, a aparut arhanghelul Mihail. Si mos Ion il intreaba: am murit? Si arhanghelul raspunde: inca nu; doar ca am sa te iau putintel sa stai de vorba cu Dumnezeu ca sa-ti spuna de ce nu o sa ajungi in iad. Pai cum asa, s-a mirat mos Ion. Ca-s plin de pacate, n-am facut in viata mea o fapta buna si toata ziua i-am batut la cap pe altii! Pai fapte bune facem toti, i-a replicat arhanghelul. Tu ai sa ajungi in rai nu pentru faptele bune ci pentru ca ai blestemat demonul.

    Iata ca, dupa cum am inteles din povestioara, nu e de ajuns sa faci insira-te margaritare de fapte bune, mai trebui sa si fii in stare de a blestema demonul, identifica raul, aratat lumii, pus degetul pe rana, spus: asta nu e bine!

  2. stirea cu batalionul trimis in Tahiti e o gluma 😀 – o regula a ziaristicii spune ca sa verifici din mai multe surse… DE INCREDERE… dar aici e un blog 😀 se trece cu vederea, am ras oricum.

    despre sistemul nostru de sanatate, hai sa vedem daca pestele se impute de la boc, pardon cap, sau procesul de imputire incepe de la cap si apoi se continua descentralizat din toate partile: am un prieten, sa-i zicem Z – o sa-i dau si lui sa citeasca, desigur – care a luat rezidentiatul anul trecut. Dupa cum am aflat de la el, tinerii absolventi de medicina ai patriei, dupa ce ies de pe bancile universitare petrec cativa ani in compania doctorilor adevarati pentru a verifica si ei daca teoria se impreuneaza cu practica precum piesa de lego cu piesa de lego. Asa ca tanarul medic in devenire a fost repartizat pe langa un medic de familie, din cate m-am bunghit eu asta fiind un fel de magazie de efecte din spatele frontului daca e sa fac paralela cu un razboi; deci nu te baga in linia 1 din prima, o iei treptat.
    Dupa ce a stat cateva zile pe acolo a fost trimis, spre bucuria sa, acasa, unde si-a si petrecut restul practicii medicale, jucand Solitaire si batandu-se de musca cu cele 8 hartii de 100 roni pe care le ia un rezident de la statul roman care este. Cand l-am intrebat de ce, mi-a spus clar ca doctoru’ al batran n-avea nici cel mai mic chef sa stea un mucea sa-l intrebe aia si aia si mai ales sa fie martor la ia dreptu’, uite dreptu’, poftim dreptu’. Deci experienta se va face ulterior, pe pacienti adevarati, proprii si personali si nu pe ai altuia. Tot anul 2009, tanarul medic a dus-o intr-un dolce farniente, cu o zi prin sectie si restul acasa. Prin ianuarie acu’ a depus juramantul. Intrebarea ar fi daca medicul ala batran, care ar trebui sa-i tina pe puradeii astia aproape si sa-i invete practica medicala, a depus si el juramantul.
    Si uite asa, pestele de la boc se impute dar mai mult ca sigur ca incepe si de pe laturi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s