din cutie

De citeva saptamini traiesc si muncesc cu capul la cutie. Nu am timp si am marea sansa de a fushari si lucrurile pe care de obicei le faceam ca lumea, documentat, nu neaparat in 10 zile, dar nici in 2 ore. Creativii ii spun think inside the box, cu antonimul dezirabil (desi nu intotdeauna) think outside the box, pe care noi, romanii, il numim cu mai putine litere a fi obiectiv.

Dar pe cit de strinsa sunt eu in micul meu univers concentrational, nu ma pot abtine sa nu vad ca si altii sunt bagati in cutiute si mai mici, cu slabe sanse sa poata scoate macar un deget, daca nu macar o unghie, in afara cutiei. Cind traiesti in interiorul cutiei, lucrurile din afara se vad, daca se vad, doar gratie transparentei peretilor, sau gaurilor facute in ea de tine sau de altii. Daca-s facute de tine deja ai facut pasul spre dezmembrarea cutiei, dar tot nu poti avea acces la marea poza (ad litteram de la big picture) de afara, dar macar te obisnuiesti cu lumina.

In procesul meu de obisnuire a mea cu mine am invatat ca sunt lucruri cu care ma pot obisnui usor, lucruri cu care traiesc greu, dar traiesc, si lucruri pe care mi-e imposibil sa ma imaginez macar facindu-le. Unul dintre primele lucruri cu care a trebuit sa ma infrunt, eu fiind mai agitata de fel si degraba saritoare spre concluzii si etichete, a fost dorinta si mai apoi nevoia de a fi obiectiva. Prietenii mei, familia mea, colegii mei cei mai apropiati sunt foarte greu de privit din afara cutiei, dar am reusit sa fac asta in buna masura. Cel mai greu de privit din afara sunt eu, desigur. Dar ma gindesc deseori la ce am facut si de multe ori imi dau seama de greseala. Daca e sa realizez ca am gresit fata de cineva, acela primeste scuzele mele. Daca e sa fi gresit intr-o situatie, incerc s-o repar, atit cit se mai poate.

Din cind in cind ma mai uit la stiri. Nu ma mai mult de multe luni la talk-show-uri, mai precis dim momentul in care am inteles ca oamenii aia respira la nesfirsit aerul din cutia lor. Nu-i condamn, tara e mare, libertatea asijderea, eu am alte pasiuni si prefer sa le cultiv pe alea. Dar aseara ma uitam la o emisiune din care am aflat ca Andrei Gheorghe, pe care il stiu de cam 10 ani, a accidentat foarte grav o femeie si a fugit de la locul accidentului. Frate, mi-am zis, incredibil. I-am dat omului sms sa-i spun ca se discuta despre el la o emisiune. Norocul lui ca exact cind dadeam eu send s-a auzit vocea lui la telefonul redactiei. Si a fost aproximativ ca-n bancurile rusesti cu filmul erotic suedez Baba o da soldatului, care de fapt era film eroic, sovietic si se numea Balada soldatului: a fost un accident usor, fara victime, pasagera masinii pe care Gheorghe intr-adevar a tamponat-o acuza dureri de cap, dar nu avusese fractura de craniu, Gheorghe n-a fugit de la locul faptei inainte de a da numarul de telefon si a stabili pt a doua zi o intilnire la politie etc. A suflat si-n fiole, am aflat ulterior, care au iesit pe 0, dar a refuzat sa i se ia si singe, motiv pt care i s-a suspendat carnetul.

Acum vreo 2 luni un coleg de-al meu a fost tamponat, in exact aceleasi conditii, de poetul Mircea Dinescu. Colegul a primit nr. de telefon, s-au sunat ulterior, Dinescu (sper) i-a platit reparatia, sau s-a facut pe asigurarea lui, nimeni nu a sunat la presa, pe nimeni n-a interesat subiectul. Ce subiect, vorba lu’ Gheorghe, ca se intimpla sute de astfel de subiecte, mai ales in conditiile astea de afara.

La ce bun sa avem politie atunci? La ce bun sa mai chemi politia, daca te rezolva reporterul de la televiziunea x? Ce rol mai are justitia apoi, daca verdictul e dat dupa o ora de talk show? Si, desigur, de aici putem abera in voie pe orice. Si incep eu.

Cutiuta reporterului e suficient de mare cit sa nu aiba nevoie sa iasa din ea. Sa ma explic: daca ai o fapta in care sunt implicate doua sau mai multe persoane, in cutia ta trebuie sa incapa toate, sa le suni, sa le intrebi, sa faci o schema, sa faci apel la lege si in fine, sa legi povestea, daca e vreuna. Daca cutarica nu raspunde la telefon, risti ca a doua zi dupa ce ai venit cu bomba ala sa-ti demonstreze ca ai gresit. Partea proasta pt. ziarist e ca doare la credibilitate, partea proasta pt. victima e ca nu se mai oboseste nimeni sa-i spele rusinea (vezi cazul Ciomu). Nu e nevoie, zau, sa stim in relatarea cazului cu pricina, si ce culoare de chiloti purta agresorul si nici daca mama sa intretinea relatii sexuale perverse cu laptarul. Asta inseamna sa fii vizionar si creativ si locul tau nu e la stiri, ci la departamentul albastri de pe planeta holiud sau la rubrica chiloti si paratraznet din revistele de aruncat prin metrou cind e frig si umed afara. Creativitatea in scrierea jurnalistica eu zic ca se refera la modul de redare a informatiilor, nu la bibiluri si broderii picante lipite ca guma de mestecat in parul faptei.

Dar sa ne revenim ca avem treaba la cutie. Am vrut doar sa nu simtiti ca v-am abandonat 😀

Advertisements

22 thoughts on “din cutie

  1. mandea a vazut in seara asta meciul dintre Mandruta si Andrei cu arbitru Stoiceasca (intr-o frumoasa rochie maron cu par blond). Mi-a placut ca nu l-a lasat pe Mandruta sa scoata un cuvant desi n-am mai inteles nimic de la jumatate incolo pentru ca vorbeau amandoi urmand principiul: care nu se lasa intrerupt si vorbeste mai tare are dreptate.

    in rest, cred ca femeia si-a dat seama putin mai tarziu ca a lovit-o unu’ cu bani si si-a bagat repede gatul in ghips. Se poarta. Pe de alta parte, Andrei trebuia sa lase politia sa-i ia sange, chiar daca e albastru, tragi un cotnari dupa aia si se reface.

    cu ce am ramas in ceata (si sper sa raman, sa nu fie nevoie sa aflu in trafic): cand ai o intelegere amiabila cu unu’ cu care te-ai tamponat si ala se razgandeste dupa aia, poti pati ce a patit Andrei?

    bine revenishi ‘ti-ar cutia de ras! 😀

  2. un accident se poate intimpla oricui. de aia se si cheama “accident”. nu ma omor dupa andrei gheorghe, dupa cum nici antipatic nu-mi este; este doar un om, cu bunele si relele lui, ca noi toti. in astfel de cazuri, indiferent daca o persoana iti este sau nu simpatica, un singur lucru trebuie sa primeze: exista o lege (chiar daca uneori cu tocmeala), vinovatia trebuie dovedita (repet, vinovatia; nu nevinovatia, ca in unele state islamice sau in evul mediu) si cine este dovedit vinovat trebuie sa plateasca. faptul ca unii jurnalisti stiu mai bine cine este vinovat inca dinainte ca justitia sa se pronunte imi intareste o singura convingere: imbecilitatea si reavointa acelor jurnalisti nu este deloc un accident. aceasta stare de lucruri exista si se perpetueaza pentru ca nu avem un cadru legislativ adecvat privitor la defaimare sau insulta. am spus adecvat pentru ca ma refer la noi, la romani, unde insulta si defaimarea este modus vivendi. daca ar fi si la noi ca prin alte parti, acei jurnalisti s-ar gindi de zece ori inainte sa vorbeasca o data, iar ciumpalaci cu pene PE fund si prune-n gura ca cei de la antene, care confunda in mod grosier libertatea de expresie cu insulta sau chiar injuriile, n-ar mai fi existat. iar romania ar fi fost cu 5 minute mai curata.

  3. nu mai stiu cum este in romania (n-am avut niciodata accident acolo), dar va pot spune cum e aici: in caz de accident fara victime, politia nici nu trebuie chemata; potrivit legii, fiecare conducator auto are un formular in torpedo, formular ce trebuie completat cu datele celor doua masini implicate in accident, cu detalii privitoare la asigurarea fiecaruia si cu date despre accident, printre care si o schita cu modul in care a avut loc accidentul. formularele se semneaza de ambii conducatori auto implicati in accident si merg direct la firma de asigurari a fiecaruia. firmele de asigurari se contacteaza una pe alta, cad de acord si firma celui vinovat emite o hirtie (care merge la un service autorizat), prin care se obliga sa suporte reparatiile. aceeasi firma de asigurari emite si o notificare catre politie, pentru evidenta. treaba dureaza cam 2-3 zile, cu tot cu reparatie (normal, daca este accident mai usor). eu am patit-o o data, chiar vara trecuta: m-a lovit unul din spate pe podul de peste bosfor si mi-a indoit un pic bara de protectie. el a patit-o mai rau, si-a spart un far si radiatorul. am tras pe dreapta, am completat amindoi formularele, le-am semnat, am facut schimb de carti de vizita si de poze (ca am luat si poze cu efectele accidentului), ne-am dat miinile si am plecat fiecare in treaba lui. a doua zi, dupa-amiaza, s-a prezentat un nene de la service-ul de care apartin, a luat masina si in ziua urmatoare, pe la prinz, a adus-o inapoi reparata. simplu, fara batai de cap sau nervi si foarte civilizat.

  4. bine, in turcia youtube-ul este banat si religia nu e subiect de disputa pe bloguri, dar asta nu-i scuza de faptul ca sint peste noi cu virf si indesat cam la toate celelalte capitole. 🙂

  5. si noi am patit in franta o chestie asemanatoare cu un italian. Am completat formularele, ne-am luat cite un exemplar, ajunsi acasa am dus formularele la asigurator, s-au reparat ambele masini, a noastra aici, a italinului la milano si nu ne-am auzit vorbe. Tot ciocnire usoara, tot fara victime (ma rog, in afara de inerenta sperietura si nervi, ca aveam drum lung pina acasa), tot fara politie samd.

    cit despre razgindirea colegului: daca ai semnat hirtia amiabila poti sa te razgindesti de cite ori vrei in 24 de ore, cred. Dar trebuie sa fii roman sau cretin sa te razgindesti dupa ce ai semnat. Numai ca astia de care vorbii eu n-au semnat nimic, au facut doar schimb de telefoane. Deci cred ca e ok sa sa razgindeasca doamna, mai ales ca era in fata casei presei, unde trudesc nenumarati jurnalisti care ar fi putut s-o aduca si pe dinsa pe rampa 😀 Sunt rea, poate e un om bun, dar asa se vede de la mine.
    Cit despre treaba cu singele… a suflat omul in 2 fiole si au iesit pe 0, de ce naiba sa se fi dus si la IML daca nu era beat. Oare pacatele din tinerete ale lui Andrei sa fi avut vreo contributie?

  6. da, Mandruta tragea tare cu chestia de acu’ n ani, de aia s-a enervat Andrei.
    tin minte cum il ascultam pe Andrei la radio cand era in Constanta, anii ’90, mare figura! La TV nu l-am inghitit. Cat conteaza vocea fara imagine. Sau uite aici: noi ne scriem dar mai exista si sunet si apoi imagine. Cate schimbari ar insemna asta pentru noi si despre noi? 😀

    despre ziaristica, ce sa zic… il iei pe “se pare ca” la inaintare si scapi de toate procesele.

  7. tracto, cand spui Turcia te referi la fostul Imperiu Otoman? Pentru ca si fostul Imperiu Britanic este mult peste fostele sale colonii 😀 Nu e firesc? De aia e lipitoarea grasa, ca suge.

  8. ceea ce-a supt turcia din “colonii” s-a intimplat pina acum cam un secol. crezi ca turcia era pe roze dupa caderea otomanilor? absolut totul era pe butuci. faptul ca turcia ne da astazi clasa cam in orice domeniu (in afara de libertinajul cuvintului, normal) tine numai de modul in care au inteles ei, turcii, sa se modernizeze si de efortul depus in sensul asta. or asta este un lucru la care noi nu venim deloc tare din urma. iti spun asta pe cuvintul meu de roman care iubeste romania, care si-a trimis copiii sa studieze in romania si care si-ar dori din inima sa poata lucra in romania. ceea ce-i hilar este ca avem si noi un cuvint de spus in privinta aderarii turciei la ue; unii si-l si trimbiteaza, “NU!”, sus si tare, invocind mentalitatea invechita a unui popor musulman; eu cred ca ar trebui sa pastram tacerea sau sa ne facem ca n-am auzit intrebarea. daca va intra in ue, turcia va deveni imediat un pol al dezvoltarii europene, lasind in urma state cu prezentza veche in ue. turcia are o economie fantastica si, ceea ce este cel mai important, are bani cu ghiotura; oriunde intorci ochii vezi ca se construieste ceva. la astia, o scoala cu 32 de sali de clasa, cu biblioteca proprie – cladire separata, cu teren si sala de sport se da la cheie in 2 luni!

  9. Pe turci i-au scos de pe butuci americanii. Pe noi, rusii 😀
    Turcii n-au prea stat sub ocupatie, noi, in afara de cativa ani de respiro, am fost slugi cand la unul cand la altul cam de pe vremea ‘civilizarii’ romane.
    Astazi suntem piata de desfacere. Multumim pentru fructele turcesti, la noi nu mai cresc.
    Si la noi nu se construieste?! Vila dupa vila! Iar 2 luni e slab record, un supermarket la noi se da la cheie cam asa: intri intr-un butic si cand dai sa iesi te trezesti ca iesi dintr-un Metro. Daca clipesti, pierzi toata faza. 😀
    Deci ce facem, incepem iar subiectul ‘care baga mai tare, un merzan sau o trotineta?’ 😀
    Cand o sa fim lasati sa ne civilizam, o sa ne civilizam. Sa mai asteptam… putin. :D:D:D

  10. …acu’ ca m-ai starnit am sa fac precizarea desi speram sa ramana secreta: cumanii sunt tot turci.

    Putina istorie:

    “„Cumanii negri”, menţionaţi în secolul al XIII-lea, erau probabil amestecaţi cu români din Muntenia, cunoscută în acea vreme sub numele de Cumania.” (wiki)

    [ Acu’ na, imi sopteste cineva ca judetul Arges nu e in Oltenia ci in Muntenia… ca io sarisem ca de aia a retrogradat FC Arges, ca-s escroci cumanii 😀 Unde dai si unde crapa… ]

    “Aşadar, comparând ce a fost la noi cu ce a fost în alte părţi putem spune (şi asta vreau să le bag în cap românaşilor mei de azi): anormal ar fi fost ca primul stat român să fie creat de un moşnean român! Fiindcă nicăieri în lume – nici în istoria Chinei, nici a Indiei, nici a Persiei, nici a Egiptului, nici a Imperiului Roman – când se dărâmă un imperiu şi după sute de ani se naşte pe acelaşi teritoriu un nou stat, acesta niciodată nu este făcut de băştinaşi! Ei sunt, iertaţi-mă de cuvânt, scopiţi. Ei nu mai au vlagă politică. Asta e o lege universală. Când s-a dărâmat primul Imperiu Chinez, el a fost creat din nou de mongoli. În Persia – de parţi, care veneau din afară şi refăceau imperiul persan după 500 de ani. Cine a făcut un prim stat în Franţa? Francii – un trib german! În Marea Britanie? Nu sunt celţii cei care au refăcut statul, sunt anglii, saxonii, danezii, mai târziu normanzii. În Spania sunt vizigoţii, în Italia – longobarzii. Culmea este că peste tot aproape a rămas numele învingătorului, al cuceritorului barbar: Francia de la franci, Anglia de la angli, în Spania – Andaluzia de la vandali, în Italia – Lombardia, de la longobarzi. România, în mod normal, ar fi trebuit să se numească Cumania, dacă cumanii n-ar fi fost alungaţi de mongoli.”

    “[…] românul are o putere de asimilare extraordinară. Aşa că toţi cei – de origine slavă sau de origine cumană – care s-au găsit în mijlocul romanizaţilor au fost asimilaţi. Cum vă explicaţi că toţi aceştia au preluat limba? Au rămas minoritari şi s-au adaptat perfect românilor. Că la un moment dat au fost şefi – asta e altceva. Cnejii au fost stăpâni peste sate, iar muncitorului fără pământ i se spunea rumân. Este o dovadă, dacă vreţi, că băştinaşul nu avea pământ, pentru că slavul devenise proprietar – în anumite regiuni, nu peste tot. Moşnenii de la munte – ei, probabil, că sunt pe undeva de origine daco-romană mai pură.”

    citate din Neagu Djuvara – articolul aici:
    http://www.contrafort.md/2007/156/1323.html

  11. la ce fel de dezvoltare te referi?

    uite una la intamplare: analfabetism.
    Vezi te rog aici:
    http://www.indexmundi.com/map/?v=39

    Pe ce loc e Romania si pe ce loc e Turcia? 😀

    In scoala aia cu 32 de sali de care ziceai (si cu biblioteca proprie) probabil se chiuleste la greu. Iar in biblioteca cred ca ruleaza o plasma cu reclame la detergenti – in loc de carti. 😀

  12. pohta ce-am pohtit 😀

    …in schimb are suprafata mai mare ca Romania. Scor 1-1. Treaca de la mine.

  13. Sefa, deci mie sa stiti ca-mi place de domnu’ Sandu intempestiv (stiu, iar am scapat cutia cu fondul de cuvinte). Poseda o perenitate a principiilor care ma perplexeaza.

  14. si pe mine dl sandu ma incinta in mod deosebit, dinsul posedind acel charm specific celor ramasi vesnic tineri in ceea ce priveste puritatea si limpezimea feeling-urilor dumisale. Ca sa nu mai zic ca am si o pasiune secreta pentru golanii evlaviosi. Eu in sinea-mi il asemui cu Gerard Butler in rolul Attila: sensibil, neras, degraba varsatoriu de singe cumanesc, dar sensibil ca o frezie in pala vintului de la aerul conditionat cind e vorba de iubire, viata si o stacana de vin 😀

    hai sandule, sari mami ca ti-am ridicat basica la filet

  15. si, opi, si tu si golanu alalant, in afara de dom doctor carele este un om integru si pe cale de a deveni si mai si, tot golani de teapa asta imi pareti. Asta asa, for za record.

  16. si fara glas/ eu am ramas
    dragele/dragii mei, magulelile voastre, desi strecurate printre cuvinte cheie pe care cu greu le inteleg (perenitate, butler, frezie) mi-au mangaiat inima care, da! aveti dreptate! oh, cata dreptate! de cate ori nu o vad lacrimand sub armura in care o tin spre a o feri de sabiile miseilor!

    Un simplu organ, ar spune un doctor – nu e cazul lui mutzu, el stie ca inima e salasul spiritului – dar, uite, chiar acum o privesc: a dat pericardu’ la o parte si se uita la Titanic. Di Caprio nu mai poate sa se tina de pluta si se duce ca o frunza, lin, spre fundu’ oceanului. Plange saraca! Inima mea plange! Are glande lacrimogene, ca sa citez din OTV. Deci e capabila de sentimente.

    golan evlavios, perenitate a principiilor – hmmm! Voi nu v-ati dori vreodata/ sa m-apuc sa va injur. Da’ suntem in Postul mare.

    haidi bre ca va iubesc 😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s