Blaze Bayley – Promise and Terror (2010)

Unul dintre primele, si ultimele, argumente, pentru care muzica rock nu va muri niciodata este pentru ca nu poate. In ea raman, ca in pubela universului, cele mai greu de mestecat sentimente umane care, dincolo de agresiunea lor asupra individului, reusesc sa-l modeleze in ceva mai mult decat laptele si mierea Raiului promis. O spun ca adept, o spun ca unul care il apreciaza pe Al Gore dar n-ar putea vreodata sa inteleaga cum a putut sa supravietuiasca langa Tipper Gore si miscarea ei absolut uluitoare impotriva heavy-metal-ului; o astfel de adunare nu poate decat sa-ti demonstreze cum “opusurile se atrag”.

Povestea lui Blaze pleaca tocmai din aceasta nebunie a disimilitudinilor. La fel ca si Paul diAnno (care-si scrie numele cu nerusinarea-i caracteristica in font-uri Maiden si reclama brand-ul original Maiden ca fiind al sau, si numai al sau), nenorocirea brit-ului e ca oricine il vede pe strada, sau il va aborda pentru un interviu, ii cunoaste doar trecutul atasat de talanga monstruoasa a Iron Maiden, numiti si “Biserica lui Ed” de-un editorialist mai zelos. Altii, mai scortosi, si-aduc aminte ca Blaze a cantat si in Wolfsbane, si il mai intreaba si din partea aceea de tinerete.

Atata doar ca Blaze nu mai e nici vocal Maiden, nici vocal Wolfsbane, de aproape un deceniu daca nu mai bine. Si in cele doua cincinale trecute omul a scos 5 albume, unele mai interesante decat altele. Debutul a fost chiar unul surprinzator. Silicon Messiah continua sa fie unul dintre favoritele subsemnatului, imi inspira candoare….si cam nimic mai mult. Mijlocul carierei solo a fost nsa destul de dur pentru Blaze, supranumit de prieteni “Blaze Baldy”si pentru faptul ca si-a pierdut podoaba capilara, inlocuita cu niste mese destul de buclucase, dar si uzufructul ratiunii domniei sale, indeosebi cu droguri si alcool. L-a recuperat azi-defuncta sotie, Debbie, despre care cei interesati de domnia sa stiu ca s-a prapadit la sfarsitul lui 2008, tocmai cand Blaze-mania urma sa cucereasca Europa. Socul a fost electrizant, caci la nici o luna de la decesul acesteia britanicul urca din nou pe scena pentru promovarea albumului sau in noua formula de band “The Man Who would not Die“. DVD-ul rezultat, dar si cartea, sunt o experienta deja suprarealista, pentru ca Blaze a cantat, si-a povestit, ca de ceasul mortii.

Or o astfel de incercare e un “maker/ breaker” pentru un band. Iar pentru formula lui Blaze a fost un mega-maker. Cu P&T am inteles azi, la 15 ani de la venirea lui BB in Maiden, ca presa negativa la adresa lui Blaze a fost de fapt un mod de-al ierta pe Harris pentru anii ’90. Pasiunea lui Blaze de astazi n-are nimic cu Iron Maiden. O spun, si puristii ma vor injura, ca pasiunea de pe albumul Promise and Terror e incomparabila. Niciodata Maiden, dupa Number of The Beast, n-au investit atat de mult intr-un album asa cum Blaze o face, ca si cantautor, dar si producator si leader de band, pe acest LP.

Inovatiile sunt omniprezente pentru un ascultator de heavy-metal care stie sa discearna beat, double-bass, riff si solo. Bermudez et co sunt intr-o forma unica, aproape Zen, in care recicleaza, alaturi de Messiah lor de silicon, greutatile de-a fi parvenit in umbra mortii managerului lor, Debbie. Chitarile sunt apocaliptice, si il inconjoara pe Blaze intr-un veritabil scut de sunet care, la fiecare pas, pare ca previne dezintegrarea lui intr-un etern, si imens, hohot de plans. E de fapt epopeea reprezentarii live a “While You Were Gone” de pe “A Night that Would Not Die“. Ultima parte a P&T e un Requiem asa cum rareori s-a facut in istoria heavy-metal, si care va transcende, cu siguranta, timpul.

Un album teribil. Teribil de bun.

G.

Advertisements

One thought on “Blaze Bayley – Promise and Terror (2010)

  1. Nu cred ca am mai citit vreodata un articol in limba romana atat de argumentat, de profund si de bine articulat despre un album heavy metal. Marturisesc ca nu i-am acordat prea multa atentie acestui Blaze Bailey – pentru mine era doar tipul care a facut candva parte din Maiden si care ajuns la Bucuresti credea ca e in Budapesta. Dar m-ai convins sa ii ascult albumele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s