Spor? La treaba!

Si statul zise: “noi, statul, avem zece galbeni. Si-ti dam si tie un banut, si tie unul, iar lui, pentru ca are mots, ii dam doi banuti. Raman restul de galbeni pe care sa-i gospodarim impreuna, si de ne-om permite intr-o zi tie am sa-ti dau doi banuti, lui doi, iar aluia cu mots ii dam patru banuti”. Nimic mai simplu, cel putin in aparenta. Statul e un administrator de scara care stie ca galbenii, pana la urma, urmeaza un circuit al valorii in natura; sufera o agricultura a lor chiar daca nu cresc in copac. Cum sameni, asa culegi, eu atata am inteles la economie chiar daca nu m-au preocupat Keynes, sau Marx, sau Nash, sau ce stiu eu cine. Eu am priceput, si pricep, ca dau niste bani, din munca mea, sub forma de dari, unele care sunt acolo pentru “drepturile” mele, dar altele care sunt contributia mea la “fondul de rulment” al scarii. Dau bani la tara. Dau bani la tarani. Dau bani la stat.

Statul e format din oameni care muncesc intru dansul. Ei, si unul dintre ei sigur s-a gandit ca Doamne, faina-i munca mea, si nu sunt nici groaznic de rau platit chiar daca fac o treaba silnica. Ce ma fac eu ca tara ma obliga sa plec, 20 de zile lucratoare pe an, in concediu? Eu nu stiu ce-i acela. De-as putea, m-as marita cu munca mea, munca mea tot imi da de mancare si ea, ca doar tot banu’ cela-l dau pe pita, munca mea ma iubeste tot la fel de mult si cel putin nu tipa la mine, si nu-mi cere treburi scarbavnice care macar de-ar mai da cateva kilograme jos ca toate stau pe ea ca pe capitsa da ea nu, si nu, si i-am zis sa nu mai faca ciorba aia cu ou ca am pietre la bila! Si mai vrea si la mare, la munte, la bai la Govora, la mama’sa la Zalau si la prietenii de la Sascut cu care a stat ea in camin la nefamilisti. Concediu, auzi! Cui ii trebuie?

Ei, si omul cu pricina ma gandesc ca s-a plans la sefi, si le-a spus cu obida ca pe el il omoara statul, nu lucratul, si ca cel mai greu pentru productivitatea lui e sa-si ia libere, ca el niciodata nu s-a intors din concediu odihnit, iar asta se reflecta in scaderea calitatii muncii lui. Nu mai tine stampila cum trebuie. Nu mai completeaza cartonasele alea minuscule din linie in linie, subtire ca firul de par. Din nou si din nou ii apar brobonele de sudoare la activitati penibile, gen stinsul mucului (de tigara) in scrumiera de pe birou. I-a mai zis si doctorul ca are astenie la ficat, care mai e si gras pe de-asupra. Si nevasta tot ii pune ou in ciorba, desi el i-a zis

Statul, in infinita-i intelepciune, prin reprezentantii sai locali alesi prin vot liber exprimat si secret nevoie mare, n-a stat mult pe ganduri si i-a propus lui Petre Petre o solutie care sa-i mai indulceasca amarul. Mai Petre Petre, prietenul nostru si votant de frunte, nu vrei tu un spor de refacere dupa concediu? Si spor, atentie, cu atat mai mare cu cat esti mai mult plecat. Caci noi stim ca tu suferi, si ca nevastata-i grasa ca purcoiul, si nu suferi drumul la Sascut, si-apoi mai Petre Petre noi avem bani.

Petre Petre avu, totusi, indoieli atat de natura dialectica dar si materialiste. Nu i se parea tocmai drept ca tocmai lui sa i se ofere atare spor. Acum doi ani a fost la Mare, la Mamaia, si-a vazut puhoaie de oameni in concediu, tot la fel si ei, si sigur toti aveau neveste care puneau ou in ciorba ca burta lor asa sugera, revarsata peste slipul spido albastru siclam pe care-l arborau in bataia vantului, un pic zangalit cu crema de plaja l’Oreal de-aia de se lasa in apa ca uleiul de peste. Ce-ar zice Parintele daca i s-ar spovedi? Dar Doamne Doamne? Unde sta Religia in tema Sporului de ziua a Saptea? In fond, de ce nu? De ce nu in ziua a  8-a, cum ar veni, ar primi inzecit ca doar ce greu i-a fost sa stea, sa rabde, in timp ce Universul numa’bine ce se intamplase si mai erau atatea de produs intr-ansul.

Si-apoi toata lumea stie cate greutati ai sa mergi in vacanta, in primul rand ca n-ai cu ce, in al doilea rand ca n-ai cu cine, in al treilea rand ca sa zicem chiar daca ai cu ce si-ai cu cine n-ai unde decat daca pleci din tara. Or sa pleci din tara e greu, ai remuscari, si-apoi tat taranul stie ca in Ungaria nu se vorbeste romaneste, si pana in Italia te mananca uratul cu prego si piacere. Deci o noua sursa de stress. Ziua plecarii de concediu de exemplu pentru Petre Petre este, de cand se stie, un cui la sicriu pe care-l savureaza cu constienta ca nu mai are chiar atat de multe de batut. Papornite, geamantane, pungi pungute pungulite, schimburi papuci slapi chiloti sosete tricouri maieu cu gaurele treling Naic colectie personale table cu zaruri de sidef luate de la turci sapca palarie de plaja cutii mici de margarina Becel de tinut seminte in ele pix de integrame si completat la loz in plic pe drumul de la plaja ochelari de soare Guci. Trebuie sa ne oprim in Carfur, trebuie sa ne oprim sa cumparam carnaciori Debretzin, trage pe dreapa ca mi-e greata, fac pipi, mi-e lene, mi-e somn, ma plicti, ia uite-l si pe boul ala, de ce mergi asa de repede, de ce mergi asa de incet, nu te uiti la tine mergi ca pisatu’ boului, huo tarane bine ca ti-a luat ma-ta Merzan, n-ai loc pe sosea hai treci acu daca tot faci cu fleshu de pe Dealu Negru, lasa ca ne vedem noi pe autostrada tarane. E greu pentru Petre Petre. Nervii nu mai sunt ce erau pe vremuri. Lui ii placea inainte. Cu sot, fara sot, Navodari, 1 Mai, nudism, stat cu prajitura la soare, mai o spirala, mai un Maglavit, concediile pe vremea Impuscatului erau lux, parfum, cremutsa. Sau poate de unde era el mai tanar, tot in administratia sateasca lucra, doar ca atunci nu-i zicea asa, ii zicea Ceape si Semea si de-alde-de-astea. Era si-atunci greu, ca Statul nu-l iubea, de fapt, nu-i valida sentimentele. Asta a auzit-o de curand la un seminar de tehnici de comunicare, cica daca vine clientu‘ la tine furios si te-ameninta ca te da in judecata tu sa-i zici “va inteleg, si eu m-as da in judecata in locul dumneavoastra”. Cica dezamorseaza situatia exploziva. Petre Petre evita situatiile explozive. De exemplu stie ca daca ar observa ca ciorba cu ou nu face bine la pietrele lui la bila pe un ton mai vehement s-ar putea sa nu-i fie validate sentimentele si-atunci le valideaza el in loc si zice “te inteleg, si eu in locul tau mi-as face ciorba cu ou”. Mai ales in concediu. Ei, atunci, pe vremuri, statul nu vroia nimic de la tine decat sa ai origini sanatoase. Om sanatos in corp sanatos. Maculatura. Castane. Douashpatru ianuarie. Doaushshase ianuarie. Unu mai muncitoresc. Douashtrei august. Trei culori cunosc pe lume. Partidul, Ceausescu, Romania. Era simplu. Predictibil. De fapt si de drept chiar iti luai concediu. Te duceai la Cap Aurora. Beai un spritz la Melody, ascultai Savoy si Dan Spataru la teatrul de Vara. Festival. Estival…

Spor la treaba

G.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s