Bocitoarele sanatatii

Una dintre imaginile greu de conjurat ale copilariei mele a fost cea a bocitoarei de profesie. Cum adica, tu baba fericita si altfel nesimtita la durerea mortului, si-a familiei lui, vii si tipi a deznadejde, si canti a jelanie, si-ti faci tot repertoriul de tipete in gama Sol major, si-apoi Sa fie pomeana si bogdaproste, sanatate, drum bun! Dupa care repetitio duminica viitoare. E o meserie ca oricare alta, nu?

Intra in scena expozeului meu, pregatiti de primul paragraf, acei scarbavnici specialisti, doctori si nu numai. Fete cernite. Priviri buhaite. Chelii premature pe frunti incruntate de griji. Nu se poate sa nu devii brusc si dintr-o data serios. E situatia “extemporal” din ciclul primar comunist la scoala. Sunt mai bine de 20 de ani de-atunci. Odata, dar macar odata invatatoarea mea n-a putut sa vina vesela la clasa si sa zica “ia scoateti voi, dragilor, o foaie de hartie sa vedem cat va merge mintea!”. Nu. Trebuia sa fie neanuntat. Trebuia sa fie ca un exercitiu de supravietuire, sa iti testeze nu doar cunostintele dar si continenta sfincteriana. Ca sa inchid paranteza, uneori imi spun ca de-asta sunt atat de multi romani cacaciosi. Ei, si-acesti domni arata ca si cum au picat extemporalul, si-acum se razbuna pe tine.

Temele legate de sanatate sunt recurente, si plictisitoare. Nimic nu merge. Nimic nu functioneaza. Medicii in sus, medicii in jos. Nu sunt bani. Nu sunt medicamente sau medicamentele e scumpe. Ia uita-te cum se duc oamenii aia cu vata luata de la farmacie, ca la spital nu le da nimic. Suferintele si umilintele nasterii in Romania: “In timpul travaliului, gravidele impart bani” (Gandul, mar. 2010). Mizerie. Promiscuitate. Coana Chirita si vaporul cum chiere. In fiecare zi, la vama, iti imaginezi un culoar special pentru masinile cu abtzibild cu cruce rosie si soferi isterici, toti in halatelele lor albe, cum se grabesc sa traga o gura de aer de oriunde, de la Szeged, de la Ruse, numai oxigenul de Carpati sa nu mai fie.

Ca medic, ma simt ofensat. Ca medic, ma simt prost reprezentat. Si nu pentru ca vreunul dintre acesti branzaverdisti n-ar avea analizator sa vada, sau creier sa priceapa, ci pentru ca sunt simpli bagatori de seama, unul nu si-ar sufleca mana sa impinga la batoza asta in vreo directie. Fac ce fac si altii bine: comenteaza. Or sa comentezi nu-i deloc greu, vad si multi colegi de-ai mei care au hartiuta pregatita. Ca aia, ca ailalta, ca umilinta, ca statutul, ca e normal dom’ne sa fim platiti doar atat? Si-o tabara, si cealalta, altfel zis si mortul in sicriu si bocitoarea lui desemnata sunt, la acest moment, patetici, obositori, si neinteresanti. Ce cred oare toti cei cu care imi impart aerul vital, ca sanatatea e greu de infaptuit, sau ca ar presupune un nou Alamo, sau un nou Oppenheimer?

Nicidecum. Ah, pun pariu ca daca acum s-ar propune sa construim o bomba atomica, si-un Megaton imprejuru-i, n-am avea probleme sau scrupule. Cu auto-suficienta insa e mai greu mai ales cand ai, presarati ca bilutele alea colorate ceausiste de le tot uit numele (dar erau bune rau, fir-ar sa fie!), mici functionarasi tembeli, sadici, si educati intr-o singura functie executiva. Sa fure.

Or toti acesti gusati care deplang sistemul de sanatate si la Anna, si la Caiafa, sunt partasi, se fac complice, la o avoocatie a clientelarismului si spiritului discretionar. Degeaba vine acest Bitch al lui Dumnezeu sa mai dea afara (alte) sute de directori de spital cata vreme politica de sanatate publica este una cacofonica de la vladica, pana la opinca. Ma intreb, sincer, cat de greu e sa respecti un set de reguli simple? Dar stai, ca Menumorutul de pe sticla, sau de la minister, sau de la ghiseul finantatorului, vine si-ti cere o solutie solomonica. Nene, n-avem bani si de salarii, si de medicamente, si de sanatate. Hai sictir! Adevarul gol golut este ca orice sistem de sanatate social este cronic subfinantat, motiv pentru care anumite categorii care aveau gratuitate nu mai au, altele continua sa o primeasca etc. Nici macar bunul simt omenesc nu-i impinge pe acesti politruci, comsomolisti ratati, sa faca o diferenta intre handicap si infirmitate, intre nevoile unui paraplegic si-ale unui pensionar altfel sanatos. Varsta, sa ma ierte onoratul auditoriu, nu este o boala desi exista boli asociate varstei. Doar pentru ca s-a plicitist badea Cartsan si ii sade mai bine sa stea la vatra si sa invarta cercul pe ulita, decat sa fie somer, nu inseamna ca si-a gasit prostul la Sanatate. Pensie “pe caz de boala”.

Da, e boala. Se cheama tampenia, sau sadismul, medicului de-a se complace in asa ceva, de-a contribui la asa ceva pentru ca i se rupe, si-a legiutorului sa o permita pentru ca, nu-i asa, si dansului i se rupe. Nu e doar ignoranta, e o nesimtire voluptoasa, purgatorica in care daca tot ne scufundam in rahat, macar sa ne scufundam pana la capat. Nu saracia, ci lipsa imperativelor morale face ca medic, pacient si ministerele lor aferente sa si-o faca de cele mai multe ori cu mana lor si asta pentru ca presupun ca statul, acest tatuc sclerozat, ar trebui sa le fie amandorura chezas.

Ce cauta statul in sanatate? Ah, contributiile obligatorii. O hotie sinistra. Si unii, si ceilalti au dreptul sa reclame faptul ca au dat niste bani care nu se vor regasi vreodata in lista lor de privilegii. De ce nu ma lasa acest stat, de exemplu, sa optez pentru un CAS bazal, modic, da chiar modic in care sa am dreptul doar la consultatia gratuita la medicul de familie si – sa zicem – un barem fix de spitalizare de 30 de mii de Euro iar restul sa fie pe bani? Isi face cineva iluzia ca la acest moment nu circula bani in sistem sub forma de plic? Si nu, nu cred ca o varianta buna e coplata sub forma de bonuri (!!!!!) valorice. Cand chirurgul percepe un tarif de tip flat fee de 500 de Euro operatia, uneori mai mult, alteori mai putin, ce coplata lui Peste Prajit vrei tu sa instilezi? Nenoricirea este ca de cele mai multe ori amaratul ala care da 500 de Euro a platit deja celuilalt mare jecmanuitor, Republica Democrata Romania, CAS toata vietisoara lui de angajat. Ii ramane sa umble apoi besmetic pe strazile patriei si sa admire, resemnat, indicatoarele cu “aici sunt banii dumneavoastra”. Zau, mustacesc uneori ca, in mijlocul acestei lumi kafkiene, intr-o zi am sa vad oameni care sapa, razand manzeste, la baza semnului sperand ca-si vor recupera economiile pierdute.

Fix pe locul doi al listei vin Agentia Nationala a Medicamentului si Casa Nationala de Asigurari. Alte institutii de o mare inspiratie si adevarate gauri negre de sistem in care nu vrei sa stii ce se intampla. Caci daca aflii s-ar putea sa procedezi la a-ti lua pastile din Germania (ceea ce deja se intampla adeseori), sau a-ti face asigurare internationala si-apoi du-te, nene, si te trateaza la unguri (ceea ce Ardealul face). Acesti frati Petreusi mananca bani atat de hulpav ca l-ar face invidios pe marele Drumar al neamului, si nu pentru ca sanatatea e bolnava, sau Romania are atat de multi bolnavi, ci pentru ca aia pe care ii are se asteapta sa fie tratati super-califragilistic, cu minim de bani, uneori chiar mai putin decat si-ar permite.

Romanului de rand i se rupe de sanatatea-i, sau de igiena sa obisnuita, sau de speranta sa de viata. Nu vrea sa traiasca mai mult, sau mai bine. Nici de trait nu-i arde tot timpul, iar ceilalti, care sunt in orice categorie mai putin aceasta, platesc arierate. Tu, eu, si altii, platim copios pentru faptul ca nenea Gheorghe tractoristul a baut toata viata lui, a fumat, a preacurvit, si-acum are toate bolile pamantului in timp ce tu, care ai facut o pneumonie interstitiala, stai sa alergi prin farmacii dupa antibiotic. Este chiar atat de rau. Romania si-a exportat medicii capabili sa creeze o piramida a serviciilor medicale si a ales in schimb ministri brancardiologi, care mai de care mai educati in sanatatea lor, si-a maselor. Ce-ar fi sa ma pui pe mine, de exemplu, ministru la Justitie. Nu-i asa ca as face fata? Dar de domnul Hun ce sa zicem?

Nu mai bociti, zau, Sanatatea. Sunteti penibili. Sunteti ridicoli. Si unii si ceilalti primiti ceea ce, inevitabil, se cuvine chiar daca acel ceva este abuz. Sa ne intelegem, nu circumstantiez abuzul ba dimpotriva, ma indigneaza. Abuzul e condamnabil. Abuzul e rau. Sunt insa 100 de mii de medici in Romania (aproximativ). Cati la suta abuzeaza? Cati la suta sunt Maica Tereza? Si – cel mai important – ce facem pentru restul dintre cele doua extreme? Aia care nu sunt nici-ca-ca, nici-ca-ca. Oamenii care isi fac si treaba, si si-au organizat adaptativ si vietile astfel incat sa poata trai, si trata, cum-se-cuvine. Ce ne facem cu experienta lor? Ii intreaba cineva ceva pe acesti oameni cu dorinta de-a primeni haznaua asta?

Un amic ma intreba, mai mult sau mai putin cu obida, cum a fost posibila povestea lui Arafat si-a SMURD-ului. Pai a fost posibila pentru ca nu Arafat a inventat SMURD-ul. Pur si simplu a aplicat ceea ce deja fusese bine testat in alte parti, cu niste oameni dispusi sa lase mandria in cui si sa invete. Zice vorba din batrani errare humanum est, perseverare diabolicum. Sa gresesti e omeneste, dar sa continui cu greseala…

Ne-am condamnat parintii, si bunicii, la o sanatate de sfarsit de viata absolut odioasa. Le-am tras-o, carevasazica, precum la Rovine si la Podul Inalt, si acum e convenabil sa aratam cu degetul la guvernant. In experienta mea de spital, in experienta mea de viata, omul sfinteste locul pe oriunde merge. Cine face sectiile sa arate de cacat, si la propriu si la figurat? Buna educatie a pasagerilor pe-acolo care include o credinta nestramutata, deliranta, ca cineva trebuie sa adune dupa ei. Vin apoi infirmierele care abia si-au facut manichiura si la randu-le traiesc cu impresia ca munca lor e eminamente intelectuala, apoi asistentele care inca-un pic si-au gatat si-o facultate, si mai pe seara iacata-l si pe domnu’ doctor, dezgustat de propria-i inteligenta superioara, cum ofteaza ca, vai, maicuta, n-avem ce va da. Domnilor, v-ati uitat putin imprejur? Cum o fi la voi acasa daca la munca este in acest hal?

Tot ce-au inteles managerii de spital din capitalism a fost ca daca spelunca noastra trateaza mai multi, ne vin mai multi bani. E asa zisul “troc-pe-serviciu”. Mai multi bani, mai multa limfa de supt pentru sistemul clientelar, nu cel medical. Or eu zic ce-ar fi sa tratati mai putini, mai rar, si mai bine? Spitalele din Bucuresti cel putin merg la 150% de capacitate in zilele bune, zici ca sunt furnale de extinctie si fereasca Sfantul sa raporteze careva, vreodata, mortalitatea iatrogena ca ne-om lasa cu toti de meserie! Ce-i impiedica pe acesti oameni ca, de maine, sa zica domnilor, ne pare rau, noi atat putem trata. Restul? Lista de asteptare, prioritati, “autostrazi de tratament” pentru acele urgente s.a.m.d. Acest colhoz semanatoresc va sfarsi prin a sucomba pentru toata lumea, e un mic detaliu care eludeaza pana si cea mai distinsa bocitoare cu doua facultati, si trei doctorate. Daca Sanatatea crapa in Romania, nu crapa doar pentru spagar, si spaguit, sau pentru intelectual or proletar. Crapa si pentru mine, si pentru mama, si pentru unchi-tu si pentru bunica-sa. Un colaps sanitar in aceasta tara ar fi mai gretos decat cutremurul din Haiti care e atat de popular pe-acest taram al Drobului de Sare. Vezi-te paiul din ochiul lui, dar uite-ta la barna ta.

Acelora care va permiteti va incurajez sa treceti la asigurarile de sanatate private cat de curand, in special acelea care va permit sa aveti servicii medicale in alte tari. Daca puteti, mergeti la clinici private, platiti pe buna dreptate un serviciu dar macar stiti pentru ce platiti. Cu cat scapam mai repede de stat, si de boccianismele ieftine ale Primului Ministru cosas (sau primul cosas Ministru?) cu atat mai bine. Dati bani pe un sapun mai bun, schimbati-va periuta de dinti, folositi deodorant, faceti controale periodice ale starii de sanatate, nu asteptati sa vi se arunce copilul de pe bloc cand va zice de o luna ca vrea sa se omoare sau sta 15 ore la calculator pe zi (si-altceva nu!!), daca vi s-a innegrit o alunita n-o admirati senzual, exista dermatologi pe lumea asta, da, s-a inventat si specialitatea asta. Si-asa mai departe.

Nu plang pentru medicina romaneasca. Plang pentru oamenii care intra pe mana ei. Plang pentru nevinovati, pentru cei care dau, si primesc, respect de la medic. Plang pentru ca inaintea lor au fost 10 imbuibati, nespalati, nevrotopati, revendicativi, cverulenti, nesimtiti de profesie si in timpul liber fosti epocali de aur, care populeaza policlinici, CMI-uri, ambulatorii, camere de garda, precum paduchii unei lumi apocaliptice, asteptand – ca pe vremuri – “sa li se dea”. Ca ei sunt cavaleri ai Muncii.

Linie. Punct. Nu mai exista cavaleri ai muncii. Exista cinste, exista onoare a muncii, exista programare, exista un pret pe serviciu, si pe ora de lucru. Profesia mea e liberala, vrei sa te trateze un comunist traverseaza Prutul, directia Moscova. Pe de alta parte, domnule coleg, aceleasi reguli ti se aplica si dumitale. Zambeste, fii cald, arata ca-ti pasa, nu lasa omul sa te astepte, nu-l duce cu vorba, nu-l umili ca nu l-ai castigat la Pokemon, si fa-ti munca la care te-ai angajat cu excelenta, si la standard. Ah, si daca poti, nu fa munca aia in sila. Pe mine m-a invatat Mama ca daca-i musai, cu placere.

G.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s