Cartile pe care le-am uitat

Oamenii pe care i-am cunoscut. Fetele pe care le-am mangaiat. Visele iscate de ei, valuri care se sparg ca lacrimi la marginea ochilor care astazi se uita, strain, la copertile cartii. Cat am citit? Pe cine am citit? Si cat de vinovat sa ma simt, uneori, cand imi dau seama ca nu am memoria de  a-i tine pe toti mai aproape. In fiecare noapte se perpetueaza masacrul amintirilor mele despre unii, sau altii, fara regula, nediscriminat. Aceste personaje duc o lupta idioata, fara de popas, de a ramane, de a nu se petrece. Victoria lor ultima, pe care toti si-o aduc aminte, probabil cu oarecare satisfactie, este ca s-au impus a fi scrisi pe-o foaie de hartie ba, mai mult, s-au impus a fi replicati, ca virusurile, pe sute, mii, sau uneori sute de mii de copii. Cartile care s-au scris dar mai apoi au fost si citite. Cartile care au schimbat maini, sau buzunare. Cartile care au furat viata unui copil intr-un pod de casa cu o tigla inlocuita, cine stie de cine, cu o bucata de geam asa ca puteam vedea fara lanterna paginile prafuite, cacate de soareci, roase de cari.

E un gest de initiere primul contact contaminant, explorarea copertii inocente stand in miezul prafului precum o vagina fecunda, iar dedesubt totusi e infectia pe viata. Condamnarea la indoieli, si intrebari, retorte despre “bun simt” si diferente intre “bine si rau”, “oportun si neoportun”. Intre tine, si celalalt simbiont al ideilor, nu exista timp ci doar o perioada de incubatie care lasa acea idee, acolo, asteptand ca o samanta panteica sa fie preluata de urmatorul rumegator. Creierele noastre nu se nasc decat cu o regula simpla, de aspirator, de furnicar. Cauta. Cauta. Cauta. In vrem ce furnicarii cauta furnici, care contin diverse protozoare care le invadeaza sistemele nervoase, noi devoram idei inmagazinate in cele mai ciudate forme, de multe ori redundante, saturate; idei noi, idei vechi, idei care ne desteapta si idei care ne tampesc, ne polueaza abilitatea de a ramane deschisi la altele. Putem deveni obsedati de-o idee, ne putem lupta cu ea sau cu amintirea ei. Putem sa ne lasam prada ei si pur si simplu inchidem pravalia, si plecam la plimbare cu aceasta amanta teribila, aceasta calugarita care in cele din urma ne va devora capul dupa acuplare.

Caci toate cartile, daca supravietuiesc suficient de mult, isi vor uita autorul. Si culmea e ca autorul a sperat, in vreme ce mana-i mergea scrijelind simboluri, ca impreuna cu ele va parcurge Paradisul Promis, si ca acel Cuvant patriarh care s-a aflat la inceput ii va ramane partener docil, pana la capatul lumii. Dar Cuvantul e inselator. Si l-a inselat pe om, pe acela care l-a rostit intaiasi oara si asta pentru simplul motiv ca, evoluand comensal intr-o mare hormonala a perpetuarii speciilor, a devenit auto-reflexiv (ce ironic!) la timp pentru a realiza ce festa grosolana ii jucase hazardul. Dintre toate optiunile posibile intr-o natura luxurianta a trebuit sa fie tocmai maimuta.

Traim. Mancam. Muncim. Adunam. Impartim. Ne urmarim drive-ul. Ne satisfacem instinctele. Nu ne separa decat o creanga de moluste, sau de cetacee. Asta, si slujba la altarul Cuvantului. Preocuparea noastra obstinata cu nutrirea lui, cu igiena lui si mai ales cu dezvoltarea lui in veritabile ciupercarii intelectuale (le spunem “scoli”) ne fac sa fim o curiozitate a Universului caci oricand, si azi, si maine, am putea sa ne intoarcem la sistemele de semnalizare simple. Agresivitate. Urlet. Ragait. Cules purici din parul partenerului. Tinut in brate cu ceilalti membri ai turmei cand ploua afara. Nu avem nevoie de cuvant cat el are nevoie de noi. Suntem pasari colibri momiti de un nectar al Florii care de fapt conduce la polenizarea unei vorbe.

Cartile pe care le-am uitat. Nu. Cartile care m-au uitat. Ideile care m-au parasit. Si senzatia ingrozitoare uneori ca fara ele sunt mai putin, mai sec, mai gol. Aceasta teribila dependenta care face sa indeplinesc, dar si voi langa mine, criteriile pentru o veritabila tulburare psihica, o dependenta de “substanta”. Da, am dezvoltat toleranta. Da, cand nu citesc o vreme sufar ceea ce s-ar putea chema sevraj. Am uneori un craving teribil de carte. Da, o buna parte din timpul meu e petrecuta fie in cautarea, procurarea, fie recuperand dupa consumul unei carti, sau realizez ca am nevoie de mai mult pentru a obtine acelasi efect. Da, am citit in momente in care ar fi putut fi periculos pentru sanatatea mea, sau in detrimentul agregarii sociale. Da, am continuat sa citesc chiar daca stiam toate de mai sus. E o boala fara de leac si singura mea strategie de a ramane sanatos, in obiceiurile mele bolnave, e sa minimez sansele ca, intr-o zi sa fiu dovedit de cuvant. Ma feresc de abuzul de cuvant. De intoxicatia de idei. De amestecul necontrolat de cuvinte mai ales unele care “nu se potrivesc cu altele”. Daca ma imbat cu propriile mele idei, incerc sa fie idei bune; pur si simplu am ajuns prea varstnic pentru mahmureala betiilor cu idei tampe. Nu impart instrumentar cu alti dependenti. Vorbesc cu ei despre problemele noastre de consum, dar fiecare cu siringa lui. Noi stim ca ideile fac rau uneori acelora predispusi la a devora. Mai bine ramanem sceptici. Mai bine ne indoim, mai bine vehiculam anti-idei si ne refugiem in absurd tocmai pentru a remarca margina dura dintre cuvant si NE-cuvant. Anti-cuvant. Necuvantul e materia noastra neagra, densa, onctuoasa, noaptea devenirii noastre si pacura constiintei din care ne-am iscat. Din necuvant venim, in necuvant mergem. Ne amestecam genele noastre firave, minuscule incat ar incapea toate pe-un varf de ac, cu acest Leviathan cosmic, unul care n-are nevoie de oxigen pentru a traversa galaxiile, si-unul care cand va ajunge la destinatie, intr-o zi, va fi pastrat, in tusa unei litere – sa zicem Aleph sau Alpha – memoria unui copil care l-a rostit, mirat, la adapostul tiglelor intre care-si facuse loc si-un ciob de geam, intr-o toamna.

G.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s