Soacra, pe patul de moarte catre ginere:
– Sa repari (tuseste indelung, sleita de puteri) pendula aia de pe perete…
– O repar, mama soacra, o repar! Dumneata concentreaza-te acolo!
Soacra, pe patul de moarte catre ginere:
– Sa repari (tuseste indelung, sleita de puteri) pendula aia de pe perete…
– O repar, mama soacra, o repar! Dumneata concentreaza-te acolo!
vezi?! asa imi placi!
sandu, probabil c-o sa ma acuzi de falsa sensibilitate, dar am sa fiu direct: un raspuns logic (dar si cumplit de ironic, lucru care, in virtutea vechii noastre prietenii, ma opreste sa ti-l dau) ar fi: “imi pare rau ca te-am dezamagit in scrierile precedente; n-o sa se mai repete”. si am sa pastrez tacerea fata de tine indiferent de subiect.
raspunsul pe care ti-l dau, insa, este: “m-am scos de un zaharel la faza asta?”
chiar doua cubuletze 😀 😀