Despre un Don

Nu sunt fan Cervantes. Nici macar adaptarea pentru Hallmark nu m-a induplecat. Imi pare ca omenirea ar fi meritat, poate, un nebun mai frumos, mai prolific decat Don-ul sau cu nume usor de pronuntat, dar greu de citit. Quixote. Sunt acolo doua litere extraterestre pentru limba romana. Q de la paduque? Sau poate X de la Xambal. Da, stiu si eu ca toata lumea fix, si tix, si mix, si prolix, si fitilix. Din fericire pentru initiat Quixote se citeste Chihote. Don Chichote de la Mancia. Asa si l-a imaginat stapana-su in timp ce-i desena favoritii, si pe nu-mai-putin memorabilul Sancho. Doar ca Sancho nu e in memoria eterna pentru ca s-ar fi luptat cu morile de vant. Nu el, doar don-ul (si-acum se umfla glanda de ura proletara). Si Sancho, dupa stiinta mea, nu si-a lasat amprenta asupra istoriei sub forma de epitet. Donquixotism. Un cuvant bun de scrabble. Sau de spanzuratoare. Poate totusi mai bun de spanzuratoare.

Am un paragraf dintr-un eseu de-al lui Bertrand Russell pe care il las insa pentru dupa Paste. Tare mi-e teama ca daca as deschide acum cutia Pandorei m-as trezi, la fiecare drum in aer liber, bombardat cu oua rosii, rosii stricate si-alte delicatesuri. Deci da, ma feresc sa insist prea mult intr-o cruciada a “bunului simt” cu accentul pe cruciada, bineinteles, in vremuri in care, ca dintotdeauna, simtul dragostei de Creator se traduce prin urari de bine pe lumea ailalta cu trecere, de obicei, prin mica stramtoare pelvina. Si-atunci am sa scriu cateva ganduri despre de ce orice initiativa de-a creste constiinta credinciosului de rand mi se pare utopica, mai utopica decat viata de pe Marte. Si de ce, pe de alta parte, suntem datori sa murim sperand in aceasta utopie, una care este contingenta direct la propria noastra stare de bine. Din acest paradox, imi doresc, va reiesi exact acel parfum pe care si l-a imaginat Cervantes in timp ce-o calarea, in absentia, pe Rosinante.

Sa incepem cu prima asertiune, anume ca e imposibil sa desparti omul simplu (a se citi sarac, pauper, sarac financiar, primitiv moral si intelectual) de credinta lui. Premisele acestei imposibilitati sunt usor de inculcat. Contemplarea pauperismului este depresogena. Gri-ul vietii fara speranta, intre gura care moare de foame si gura care cere de foame. Pentru mine, pentru tine, indoiala este un lux. Pentru omul sarac, unde ziua de maine este la timpul conditional-optativ, nu poti decat lupta cu certitudini. Si-atunci vine un strain si spune. Din pamant esti, in pamant vei merge! Cu alte cuvinte prima afirmatie este o reflectare plastica a adevarului, desi oarecum cosmetizata. In paranteza fie spus trebuie ca sorgintea etimologica a unei astfel de gnosis ar fi fost cu totul alta daca eram civilizatii acvatice. Doctrinarul, daca vrea sa vanda un donquixotism, trebuie sa plece de la o reflectare destul de fidela a realitatii. Realitatea, insa, se termina intr-un witzelsucht, un banc, un calambur care pe nesimtite apoi te prinde caci nu e disconfirmabil deci “cu cat il crezi mai putin cu atat il crezi mai mult”. Viata eterna. Rauri de lapte si miere. Maluri inverzite, si satisfacerea tuturor poftelor…spirituale (sau carnale, caci in anumite Raiuri abunda femei virgine). Si, mai mult – lucru de altfel surprins magistral de Toparceanu in Minunile Sfantului Sisoe – exista o memorie, tocita, a trecutului astfel incat sa poti sa faci o diferentiere intre pita uscata de acasa si painica celesta, mult mai alba, mai pufoasa si mai buna.

Ce-ar zice pauperul daca as veni eu, insa, Piaza Dracului inca ne-mentionat in poveste si i-as spune asa: creierul tau are dopamina. Dopamina e combustibilul placerii. Fara dopamina, n-ai stii diferenta dintre lapte si miere, sau dintre mancare si pamant. L-as lua, drept dovada, de mana si l-as duce pe un pavilion de schizofreni unde isi duc zilele vechi neuroleptizati, parasiti de Dumnezeul monoaminelor. Dopamina da placere. O stie si ultimul cocainoman. O stiu si eu, in timp ce-mi beau cafeaua, o stii si tu, in timp ce dai la sapa. Suntem crescuti pe aceasta muche a conditionarii. Si-apoi i-as zice care e diferenta dintre tine care visezi la Viata eterna si-o vaca rumegand in timp ce viseaza la pasuni intinse lucerna? Pentru dopamina din creierul tau, absolut nici una. Putintel inainte sa inceapa actul, in anticiparea recompensei, creierul descarca masiv hormon al placerii. Ce s-a aflat recent, adica acum vreo 3 ani, e ca pana sa vina recompensa dopamina deja s-a epuizat. Raiul promis e doar o versiune caricaturala, nascuta din foame, a prezentului inconjurator. Raiul e creat pe pofta omului pentru ca e o proiectie fantastica a acesteia. Si nici macar nu e un Rai al ascensiunii, sau unul Lucrativ, ci strict limitat la suflet, si placerile acestuia. Si, in mod ciudat, pentru saracul ancorat in carnal, si in foame, si in visceral, tocmai asta reprezinta click-ul de la care incepe indoctrinarea. Preocuparea pentru suflet. Fericiti cei saraci cu duhul – alta fraza discriminatorie; presupune ca exista cel putin un personaj “bogat cu duhul”, daca nu cumva mai multi, si-atunci fara prea multa zabava ai putea sa fii de acord ca e o fraza anti-clasa. Si-al doilea paradox.

Ca sa ajungi in Rai nu trebuie sa fii “bogat cu duhul”. O astfel de bogatie o acumulezi ulterior, prin osmoza, in sanul lui Avram. Ba, mai mult, daca esti bogat cu duhul si n-ai uitat povestea cu sarpele si merele padurete ai sanse bune sa iei trenul in directia cealalta. Intra in scena Iadul, zis si Infern, sau Purgatoriu.

Iadul nu e un “Paradis a l’envers“. Un Rai de-a’ndoarselea. Un Anti-rai asa cum stupesc babele in sani cand vorbesc de Antichrist (stiut printre prieteni si ca Nero, imparatul Romei). Raiul si toate formele ontogenetice ale acestuia sunt un distilat al rautatii cosmice. Si nu, raiul nu e antropomorf caci din start contine o absurditate. Or saracul, sarac cum e el, a incercat macar o data sa bage mana in foc. Si nu i-a mers. Are o versiune aperceptiva, hetero-fenomenologica despre foc. Se cheama “arsh! ma doare!”. Focul mistuie totul. Focul te catapulteaza urgent pe lumea cealalta, purificator or ba. Daca vrei o dovada palpabila cu privire la “din pamant venim, in pamant ne ducem” nu trebuie decat sa-ti dai foc si vei primi cenusa. Exegetul ar petrece aici ceva timp sa clarifice semnificatia initiativa a povestii cu pamantul, anume rolul Focului purificator in aparitia omului, Flacara creatiei si-alte povesti. Saracul insa e sarac in primul rand cu Duhul si nu are un nivel evoluat de abstractizare. Iad egal paine, lapte si miere. Iad egal foc, “arsh, ma doare” si, culmea, sunt mort dar nu mor ba ma mai si doare suficient incat sa urlu la unison cu toate celalalte suflete pacatoase intr-un vacarm la care nu ma pot adapta, pana la sfarsitul Lumii cand o sa coboare Ingerii si apoi Apocalipsa si-apoi o sa fim cu totii reuniti in Rai. Moment la care locatarii netrecuti prin Gheena vor avea multe de impartit cu apostatii mirosind inca a costita afumata despre proprietatile benefice ale flacarii nu-foarte-violet.

Cat de repede ajungi in Iad? Mai repede decat sa il imparti pe silabe. Trebuie sa ajungi usor in Iad, si foarte greu in Rai. Altfel ce farmec ar avea? Saracul cu duhul calca in strachini la fiecare pas. Scuipa, injura, se scarpina la prohab, ragaie, isi bate nevasta, isi suduie copilul, fura de la vecin, dobitoc cum e isi indobitoceste si animalul si, a la limite, il contrazice si pe Russell si versiunea lui burgheza despre “bunatate morala”. Cu cat faci pasii inapoi catre o Comuna Primitiva realizezi, de fapt, ce perversitate geniala are orice sistem religios in a catapulta omul pe Calea cea Dreapta caci mai “jos” pe scala filogeniei intelectuale sta un Univers al ablatiei morale. Aia nu, aia nu, aia nu. Tabula rasa, vax albina. Sarantocul are sanse maxime sa pacatuiasca, deci e prim candidat la o eternitate in focurile Gheenei. Dar, stai, vine repede un menestrel cu o salvare.

Se numeste pocainta.

Pocainta in schimb nu e un gest tocmai gratuit. Pocainta e ca atunci cand te inscrii intr-un partid, nu doar ca te obligi ca de acum inainte respecti punctele cardinale ale binelui moral asa cum figureaza ele in “materialul de aparitie” al Gruparii cu pricina, ci te obligi si ca porti insemnele partidului, si ca faci voluntariat pentru partid atunci cand se pune problema “alegerilor” (la propriu si la figurat) dar, mai mult decat orice, ca vei impartasi Cuvantul, intr-o forma sau alta, altor saraci cu duhul.

Este un veritabil targ Faustian. Nu e un referendum democratic de genul “da, deci in Iad aveti urmatoarele privilegii/ avantaje/ discount-uri, dar uitati, avem si aceasta oferta greu de Refuzat, Rai, 5 stele, pachet complet, all inclusive, cu spa, sauna, si masaj la picioare”. Nu. Rai = bine, Iad = rau. Simplu, ca pentru prosti. Ca pentru saracii cu duhul care cica mostenesc Imparatia Cerurilor.

Don Quixote se lupta cu morile de vant pentru ca nu mai exista giganti pe aceasta lume. Eroarea de judecata face ca, in mintea lui Don Quixote, acesti giganti sa fi “existat candva” si simpla lor forma, in imaginatia lui, sa devina o dovada a posteriori pentru un timp cand gigantul era real. Orice Dumnezeu reflectat apare, aidoma, intr-un creuzet al mintii omului in care nu Intrebarea isca un Creator, ci Intrebarea a fost iscata de un Creator deloc diferit de Vineri al lui Robinson. Restul e doar ce poate naste selectia naturala a unui taifun de idei.

GD

16 thoughts on “Despre un Don

  1. fixul cu virginele din raiul islamic l-ai putea “fixa” prin urmatoarea metoda – cam dificil in Bucuresti, dar cand ai sa treci prin Constanta te duc eu la o moschee: stand de vorba cu un imam. Imamul e un fel de preot musulman, cam impropriu spus preot pentru ca musulmanii nu au “mijlocitor” intre ei si Dumnezeu, fiecare e direct raspunzator; dar sa nu ma pierd in amanunte. Iar imamul o sa-ti explice cu exactitate la ce se refera treaba asta cu virginele. Majoritatea au receptat-o cum le-a fost mai la indemana, drept un magnet carnal care sa te faca sa-ti doresti sa ajungi mai repede pe lumea ailalta. Dar nu e nici pe departe asa.

    Asadar, fara suparare, iti propun Start – Turn Off Computer – Cauta moschee – Plimbare pe jos – Stat de vorba cu imam – Inapoi acasa – Computer On – Scrii aici ce ti-a spus.

    Mult mai langa sursa e bunul nostru tractorist care ar putea face acelasi lucru dar nu stiu cat se descurca in limba turca.

  2. te vad iarasi in confuzie draga G, despre cei saraci cu duhul😀

    Uite un citat din Sfantul Nicolae Velimirovici cu explicatia data unui student care întreabă cine sunt cei săraci cu duhul:

    “Fericiţi cei săraci cu duhul”. Pe tine te descumpăneşte acest lucru. Descumpănirea ta vine din faptul că încurci debilitatea mintală a oamenilor slab dezvoltaţi cu sărăcia pe care o laudă Hristos. Sărăcia duhovnicească, altfel spus frângerea inimii, este o însuşire a celor mai bune minţi pe care le-a avut lumea. Este conştiinţa nimicniciei proprii înaintea măririi lui Dumnezeu, conştiinţa murdăriei proprii înaintea curăţiei lui Dumnezeu, conştiinţa deplinei atârnări proprii de nemărginita putere a Domnului.

    Sărac cu duhul este cel care, precum apostolul Pavel, poate să spună: eu de nimic nu ştiu, fără numai de Hristos!

    Sărăcia cu duhul este antipodul desăvârşit al trufiei şi laudei de sine. De prosteasca, foarte prosteasca trufie şi de pierzătoarea laudă de sine a vrut Hristos să ne păzească atunci când i-a lăudat pe cei săraci cu duhul.”

  3. Sandu,

    Ne aflam fundamental pe paliere diferite, si am fost de acord in trecut ca nu suntem de acord. Optiunea mea este de a ramane un liber ganditor, pe cat posibil, si optez pentru un darwinism universal, si un Univers darwinian, fara cauza, fara prim miscator, fara apostoli si sfinti. Gasesc ca este minunat ca tu aprofundezi relatia ta cu Dumnezeu, si e laudabil ca nu o faci de-o maniera obtuza si inchistata, sistematizata. Iarta-ma daca ce scriu eu aduce in vreun fel impietate asupra sistemului tau de valori, sau de credinte, nu pretind ca scriu din interiorul lui ci consecvent la reperele mele de valori. Daca nu a fost clar alte dati, am sa o spun si astazi, si aici, nu ma intereseaza arderea bisericilor si debutul vreunei vanatori de vrajitoare.

    In masura in care tu ai o placere sa citesti ceea ce scriu, apreciez acest timp pe care tu ti-l iei de la alte lecturi poate mai relevante pentru tine.

    GD

  4. Ma bucur ca reusim iar sa cadem de acord ca nu suntem de acord😀
    Placerea initiala cu care iti citeam scrierile nu s-a diminuat, s-a transformat – de fapt s-a mai adaugat ceva la ea: un sentiment de ingrijorare. Asta ma face sa ma intorc asupra textelor tale in defavoarea lecturilor mele😀

    Spus pe sleau: te voi corecta de cate ori am sa pot pentru ca vad ca pasesti cu prea multa nonsalanta pe terenul acesta, atat de iertator, al credintei. Daca ai fi fost chimist si ai fi facut atatea gafe cate faci cand vorbesti despre biserica, probabil ai fi aruncat laboratorul in aer din prima zi😀

    Am avantajul, pe care ti-l ofer, de a fi cu un pas inainte, adica am trecut pe la Darwin si l-am inteles, apoi l-am pus pe raftul cuvenit, alaturi de toti ceilalti ganditori geniali ai omenirii si am trecut mai departe pentru a admira intreaba biblioteca a lui Dumnezeu. Te invit si pe tine sa te dai un pas in spate pentru a vedea imaginea de ansamblu.

  5. Sandu, astept de la inceputul disputei dintre noi ca tu sa vii si sa oferi acea experienta corectiva de care vorbesti. Proferezi un avantaj pe care tu il ai, sigur nu ti-ar fi greu sa fii marinimos si sa impartasesti din castigul tau cultural. Avand in vedere ca ai trecut pe la Darwin si l-ai inteles, cu siguranta ca exista si o critica asupra lui pe care ti-ai insusit-o, dar pe care niciodata nu o marturisesti. Eu unul as intoarce cu egal interes pasiunea ta, si iti promit ca as citi cu grija cuvintele tale, pun mai mult pret pe ele decat pe ale Sfantului Nicolae Velimirovici. Am sincere dubii cu privire la felul in care a ajuns la slujba domniei sale, sigur nu prin liber concurs.

    GD

  6. veriga lipsa a lui Darwin e chiar… veriga lipsa! Dar va fi gasita de savantii britanici, sa nu ne temem, brainiacii – cat imi place sa-i iau la misto, nu ma mai satur!😀😀
    N-am ce critica altceva si nici nu ma simt confortabil sa dezbat de dragul dezbaterii; omul a facut o treaba excelenta, logica, la mintea cocosului pentru noi, de geniu pentru generatia sa.

    Matematica: o multime este inclusa in alta multime. Adica 1, 2 si 3 fac parte din multimea numerelor intregi. Asta inseamna ca IN AFARA de 1,2 si 3 exista si un 4 si un 5 samd. Acum vii tu si a) ori nu stii ca in afara de 1,2,3 mai sunt si alte numere pentru ca pana aici ai ajuns cu materia, ori nu vrei sa vezi mai departe pentru ca ti-e suficient si te simti bine in lumea (multimea) ta. Pe de alta parte, toate inexactitatile pe care le “proferezi” – ca sa-ti folosesc cuvantul proferat😀 ma duc cu gandul ca ‘simti’ ca exista si un 4 si un 5 si chiar mai multe DAR confortul pe care ti-l da propria multime te face sa fii exagerat de virulent. Ca si cum ai sta in casa si ai striga tot timpul: hotilor, daca vreti sa intrati sa stiti ca e vai de voi! Dar afara nu e niciun hot.

    Darwin e inclus in multimea mai mare, la randul lui e creatia lui Dumnezeu. El a descris foarte bine cum functioneaza lumea vietuitoarelor. Nu am nimic impotriva lui, supravietuieste si-si transmite genele mai departe cel mai puternic. La fel se intampla si cu oamenii: omul religios e mai puternic, face copii si astfel religia se raspandeste. Omul celalalt, desteptul, pune prezervativ si astfel ii ramane mai mult timp de googalit. Il gasesti la M.A.Q.😀

  7. sandu, sint complet de acord cu tine ca poti comenta si interveni (nu neaparat aprobativ) la ceea ce scrie mutsunake. nimeni nu-ti contesta dreptul asta, din moment ce, de la inceput, noi am convenit ca blogul sa ramina deschis oricui. probabil ca ai observat ca noi scriem numai de placere si nu urmarim nici un scop material sau ideologic.

    fara placere, insa, am sa ma refer la ingrijorarea crescinda pe care tu spui ca o traiesti atunci cind citesti scrierile “neortodoxe” ale lui mutsunake: iti marturisesc faptul ca si eu am simtit aceeasi ingrijorare cind am remarcat vadita ta migratie inspre supranatural, dar probabil ai observat faptul ca nu mi-am manifestat-o, ci am cautat sa te inteleg fara sa te provoc, mentinind dialogul pe fagasul normal, chiar daca multe lucruri m-au zgiriat pe retina datorita filtrului mental prin care iti interpretam spusele. tu trebuie sa intelegi un lucru: aici nu spune nimeni ca tu gresesti crezind in Dumnezeu, in ingeri, in strigoi, in demoni si toata suita care vine automat in momentul in care devii credincios; tu nu trebuie sa interpretezi absolut orice afirmatie de-a noastra cu tenta (anti)religioasa ca un atac la confesia sau persoana ta, crede-ne, avem lucruri mult mai bune de facut decit sa ne stirnim putinii cititori. ceea ce scriem noi aici reprezinta numai vederile noastre fara bias, si fara a lasa loc interpretarilor (lucru care, trebuie sa recunosti, nu poate fi sustinut de nici o religie de pe lumea asta).

    am o intrebare: de ce nu scrii si tu? esti membru al acestui blog, fa-ti cunoscuta opinia si prin alte texte decit comentarii. tu te multumesti numai sa reactionezi; de ce nu actionezi? stop whispering, start shouting! ne-ar bucura sa aflam ceea ce gindesti tu despre lume sau despre orice subiect care ti se pare tie demn de impartasit. crede-ne, te vom citi cu interes si, daca va fi cazul, nu vom ezita sa punem vederile tale in discutie. dar iti spun de pe acum: o vom face fara a manifesta ingrijorare fata de persoana ta, pentru ca, si asta este un lucru la care noi tinem foarte mult, libertatea de expresie trebuie sa fie catalizatorul principal al unui schimb de idei.

    ce zici?

  8. ok, am sa scriu, uite, imi aleg ca tematica medicina, specializarea psihiatrie, n-o fi cine stie ce greutate pentru un inginer, ce zici?😀
    Si cand m-o comenta mutsunake sa vezi ce ma atac!😀

  9. Sandu, poti sa scrii despre psihiatrie daca asta te preocupa; m-as bucura daca ai scrie insa mai bine despre ce inseamna pentru tine credinta, si care e cosmogonia la care subscrii, presupunand ca exista una. Pana la urma suntem egali sub soare, si cine stie, poate ai chiar dreptate si-atunci chiar ar merita sa impartasesti.

    G.

  10. sandu, articolul cu pricina nu este decit o demascare (binevenita, zic eu) a unui gest extremist, lucru care a declansat, cum era si normal, manifestari extremiste de ambele parti. ca parinte, mie mi se pare inacceptabil ca niste copii (printre care ar putea fi chiar al meu) sa fie supusi unui asemenea proces de spalare a creierelor. cind va deveni adult, va avea posibilitatea sa aleaga singur drumul pe care vrea sa-l urmeze, dar pina atunci voi fi foarte extremist cu oricine incearca sa mi-l inspaiminte cu povesti despre supranatural, pedepse divine si alte bazaconii similare. si sa-i mai dea si note pentru cit de frica-i este… una e sa-i sadesti mintea cu semintele din care vor inflori cunostinte care-i vor fi de folos in viata si profesie si alta este sa te joci cu spaimele (de multe ori neimpartasite) care salasuiesc in orice minte de copil. un copil este ca un burete, absoarbe si stocheaza orice; o explicatie data in doi peri sau fara suport real sau moral poate deveni usor o temelie pe care un copil isi construieste o anumita logica.

  11. Pe vremea noastra erau zmei si baba cotoroanta. Nu cred ca mi-au daunat povestile respective desi personajele sunt la fel de supranaturale.
    Apoi as vrea sa te intreb daca ai asistat la vreo ora de religie. Nimeni nu sperie copiii acolo. Sunt invatati ca raul duce la rau si binele e rasplatit. Cand incepe sa se predea religia deja copiii stiu din folclorul de curtea scolii mult mai multe prostii. Plus ca e optionala.
    Pana la aparitia unor ore de, cum sa le zicem, educatie morala, religia e mai mult decat necesara.
    Repet sfatul dat lui mutsu: faceti-va timp si mergeti la o manastire, timp sa vorbiti cu un teolog, un preot, mergeti si asistati la o ora de religie sau intrebati un copil ce a invatat in ziua respectiva la religie. Dar nu pe orice loaza.

  12. zmei exista, am inaltat eu destui. la fel si babe cotoroante, fosta mea soacra este cel mai bun exemplu. astept alte argumente. cit despre mersul la manastire si discutii cu calugari, preoti si teologi… o sa avem poate ocazia sa discutam in particular despre asta.

  13. asa cum Superman il face praf oricand pe Spiderman, io cred ca Talpa Iadului o bate pe Muma Padurii + Baba Cloanta Cotoroanta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s