Despre doctori, bani, si Biciul lui Dumnezeu

Intr-o lume ideala… Asa imi incep de multe ori invitatiile la buna ratiune intre cei patru pereti ai muncii mele, adica invit partenerul de dialog sa dam la o parte toate contingentele cand vorbim de dorintele lor. Prin contingente ma refer, azi, la tot ceea ce inseamna “Romania” si traiul aici. Ar trebui sa poti sa “te porti ca romanii cand esti in Roma”, dar nicaieri nu scrie sa “gandesti ca romanii cand esti in Roma”, o distinctie deloc lesne de facut dar musai pentru actul de schimbare la timpul desirativ. Ganditul, ca fapt, ca act, ca ocupatie liberala, trebuie sa ramana inafara conjuncturii din care se trage, altfel nu se mai cheama gandit, se cheama subtitrare. Asadar hai sa ne gandim ce se intampla, asa cum se descriu mai jos, intr-o…

Intr-o lume ideala, deci, se da urmatoarea problema: ai – la scala aproximativa- 100 de spitale in care lucreaza 10 medici, si viermuie alti 10 de rezidenti, care primesc 5 lei pentru munca lor, impreuna. Medicii “realizati”, specialisti primari sefi de lucrari conferentiari profesori universitari doctori, spaguiesc vreo 1000 de lei pe langa (unii dintre ei) sau castiga cam 500 din practica privata, bani pe care ii primesc de la oameni care contribuie si la CAS, lunar, cam cu 1 leu (din nou, la scala), oameni printre care se inscriu si ei cu salariile lor de 5 lei, de la buget. A se observa, deci, ca piata serviciilor de sanatate absoarbe, la acest moment, in 2010, un raport de 200 la 1, in medie, per serviciu medical. Restul sunt bani – ce frumos termen – “nefiscalizati”, pe care ca si in cazul meditatiilor amaratilor celorlalti de profesori acest stat nu-i vizeaza, ca nu-l intereseaza.

Intra in scena Biciul lui Dumnezeu care, bine ancorat in propunerile de reforma ale domnului Paveliu cu care ne-am mai intersectat in vietile noastre virtuale, si tot pe tema coplatei, concura la avansarea unei decizii prin care ar urma ca serviciile medicale sa fie restructurate intr-un regim de “una mie, una tie, una lui Sfantu’Ilie”. Proportional, daca actul medical costa 1 leu, coplata ar urma sa fie de 2 bani. Initial am fost foarte indignat, dupa care am discutat cu colegi din Franta si-am aflat ca si acolo, in tara lui Sarko si camarila, tot de doi bani esti consultat, la propriu bineinteles. Doi plus alti 30 care se deduc fiscal din contributia ta la stat. Interesant, n’est pas? La noi lipseste partea a doua.

Cui i-ar folosi acesti doi bani pe care domnul Atilla (la cravache de Dieu) ii solicita aceluiasi contribuabil care se inghesuie la agheasma pentru care plateste, din nou prin comparatie ca doar e apa sfintita care face bine si ca prisnitsa pentru durerile de spinare, 5 bani? Medic sau apa sfintita? Medic, ca e mai ieftin. Cu siguranta cei doi bani per contribuabil nu servesc medicului din doua motive, unul pentru ca si-a format o practica noduroasa, spaguitoare in spital acolo unde nu e practica privata sau spalata in privat, la preturi 100% liber alese. Al doilea pentru ca doi bani e prea putin sa faca vreo diferenta.

Explicatia mi s-a parut fulminanta. Cei doi bani, si toata cuponeria, si intregul proces sus-numit este pentru a ameliora controlul asupra serviciilor medicale decontate, si-asta pentru ca in aceasta poveste medicul este hotul care trebuie prins si tras la raspundere. Medicul bandit. Medicul maleficarum. Medicul, dupa toate infamiile suferite in paragrafele anterioare, este acum pus in lats pentru ca cei doi bani sunt proverbialul “cui al lui Pepelea”. Tu, carevasazica, badie, platesti pentru corpul de control al domnului ministru care s-a decis ca gata, ii pune cu botul pe labe pe acesti nenorociti care maltrateaza pacientii prin spitale. Aceasta fiind buna dansului intelegere, in timp ce isi muta angajatii de sus in jos la Ministerul de resort, si remaniaza in buna gama Do major (cu inflexiuni anglofone) lansata de bucalatul Videanu la sfarsitul anului trecut. Vai noua in ziua cand sanatatea incape pe mana unui bisnitsar cu marmura, si-apoi e trecuta la un jurist!

Observatiile domnului Atilla sunt bune insa, pe alocuri, anume ca prea putini contribuabili sustin prea multi beneficiari, si ca acesti beneficiari nu pot fi taiati, asa, pe la colturi, si nici nu poti sa-i trimiti la casa ca sunt majoritatea elevi, studenti sau pensionari. Avem prea multi tineri, si prea multi batrani. Prea putini proletari, prea putini oameni ai muncii, ca au plecat saracii in tarile calde sa culeaga promoroaca; si inca vor pleca. Fiecare om in putere care pleaca isi ia cu el contributia aferenta la asigurarea de sanatate pentru mama-sa, si tata-su; ce-i drept ajunge, apoi, de-acolo, sa le poata da bani pentru servicii de sanatate care inainte ii erau inaccesibile intr-o lume a halatului alb cu buzunar adanc. Dar pentru ca acum isi permite, nu-l va trimite la Stat, ci la privat. Paradox peste paradox. Si-atunci de ce sa nu reformezi radical sistemul si sa pastrezi doar minimul necesar in pachetul de servicii de sanatate, iar restul chiar sa capete un tarif normal, superficial, fiscalizat, in care medicul sa-si poata trai statutul cum se cuvine, i.e. sa fie platit bine, dar sa functioneze intr-un stat de drept?

Stam si ne plangem de mila, gretos, ca “noi medicii avem salarii proaste in Romania”. Ieri am cunoscut un medic care castiga, din practica lui, 80000 de RON pe luna. Sau 20000 de Euro. Pe luna. Bine, el e un caz singular, media practicii la acest moment variaza foarte mult, undeva intre un 500 pe luna, minus cheltuieli, si 40 de mii de Euro. Bani care partial trec printr-un sistem impozitar pentru ca sunt trecuti la capitolul “business”, dar care de pe versantul contribuabilului nu sunt fiscalizati. Contribuabilul de exemplu nu poate face nimic ca, la sfarsitul anului, asa cum s-ar cuveni sa fie “coplata” asta, el sa isi deduca o anumita cantitate din impozit pentru cheltuieli medicale, daca au avut loc. Nu, el merge un pic “cu nasul” acum, ca ce-i in mana nu-i minciuna, si mai bine continuam o civilizatie a revoltei de clasa si-a urii de aproape, si-a paranoiei fata de profesionist, un profesionist care macar numeric are mai multi ani de scoala decat ministrul de-l conduce, profesionist care l-a nascut pe domnul Atilla si care i-a facut vaccinurile, si probabil i-a si recomandat o greutate optima la care sa aibe risc minim de diabet si boli cardiovasculare. Chiar e nevoie, domnule ministru, de aceasta palma pe obrazul medicului? Mi-aduc aminte cand eram in anul III de facultate, la spitalul Panduri, la profesorul Nanea si la Pompiliu Popescu (de care aud astazi ca isi traieste ultimele zile in mizerie, intr-un sanatoriu), intr-o buna zi un pacient ingrozitor de icteric, foarte gras, imens, imputit, muribund, l-a scuipat in gura pe unul dintre medicii specialisti in timp ce acesta-l consulta, pe motiv ca da-te’n ma-ta de doctor, sunteti toti niste felceri. Am avut si am colegi fugariti pe culoare de spital, am avut recent colega injunghiata de un betivan psihotic intr-un ambulator aproape de Palat. Anul trecut un medic a fost omorit pe motiv ca nu daduse o reteta. Noi nu vrem sa fim in razboi cu pacientii nostri, dat fiind ca unii depindem de ceilalti. A-i arunca pe toti cu harzobul pe formularul E112 in celalalte tari UE nu face decat sa adanceasca problema, caci daca nu ai clienti pentru un serviciu de specialitate X, acel serviciu isi va pierde expertii, care migreaza, si-apoi mai multi oameni parcurg drumul anterior pentru ca “nu se poate la noi in tara”. Teoretic nimic n-ar trebui sa fie inaccesibil in Romania cu exceptia unor rarissime operatii experimentale. Practic intreg aparatus-ul dumneavoastra alimenteaza un exod de clientela medicala in detrimentul sistemului pe care-l pastoriti.

Nu ma simt umilit ca sunt medic, ba chiar dimpotriva. Aidoma am multi colegi care in viata de zi cu zi isi imbratiseaza meseria, si efortul de-a trai decent de pe urma ei. Altii sunt ingrozitor de blazati, anesteziati la cele dimprejur, si rautaciosi. Intre ei, si cu pacientii lor. Spitalele arata ca niste haznale pentru ca au clienti de multe ori murdari, ignoranti, bestializati si pentru care un medic n-ar trebui sa faca un Tutorial privind folosirea corecta a pastei de dinti, a sapunului sau a hartiei igienice. Si medicul n-ar trebui sa spele pe jos la locul de munca.Totul ar decurge un pic mai bine daca, de la parter la mansarda, participantii la actul medical ar cauta sa coopereze si nu sa se umileasca reciproc; nu e un concurs de aptitudini, si nici un spectacol grotesc al virilitatii diverselor categorii sociale.

Zilele trecute am vizitat unul dintre mentorii mei. Poate sincer, poate ba, mi-a raspuns ca nu are solutii la intrebarile mele, si ca nu vede nici o scapare. Nu exista speranta. Glumind, i-am sugerat ca nu traim Divina Comedie a lui Dante, si nici nu ne pregatim sa coborim in Infern. Privirea lui, in revansa, imi spunea, “ba da”. I-am raspuns ca eu nu am luxul de a dispera. Noi, medicii acestei tari, nu ar trebui sa avem luxul de-a dispera. Nu cand ne pregatim sa deschidem un abdomen, sa inchidem o plaga taiata intepata, nu cand vine vorba de viata, nu cand vine vorba de moarte. Nu cand tratam. Eu, la mine in cabinet, sunt medic. Punct. Nu e problema nimanui ce porcarii imi face mie statul dar pentru ora cu pricina sunt medic. Treaba Colegiului, a Ministerului, si-a Administratiei, nu e sa se bage in actul medical, ci sa-i asigure un standard, si sa gireze acest standard, sa-l garanteze, si sa-l ocroteasca. Mi-este sila de masuri coercitive in masura in care nu vor atinge decat un punct deja nevralgic al omului de sanatate batjocorit de toti opincarii care s-au perindat prin ograda noastra, devenita un nou Auschwitz unde trebuie sa asiguram o mortalitate X la o ratie de mancare Y.

GD

2 thoughts on “Despre doctori, bani, si Biciul lui Dumnezeu

  1. in caz ca nu stiai: sistemul de sanatate actual nu isi mai permite nici sa efectueze vaccinurile obligatorii din carnetul de sanatate al copilului. faza naspa e ca nici aia de la clinicile private nu il pot suplini.
    maghiarizati tara, va rog. incepand cu harcov.

  2. nu asta e solutia, trebuie spanzurati hotii din sistemul de sanatate! Se fura pe RUPTE! Nu e o licitatie care sa fie facuta pe bune! Banul public e comoara cea mai ravnita acum si a fost din toate timpurile.
    Daca as gasi o solutie sa nu mai platesc asigurare medicala ar fi super. Sunt in stare sa ma gospodaresc singur, as pune banii lunar intr-un cont si cand ar fi nevoie sunt sigur ca as avea chiar prea multi ca sa-mi platesc orice interventie medicala.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s