De lapidare

Lapis. Piatra. Lapidare. A arunca piatra. “Cine e fara de pacat sa arunce primul cu piatra”. Iisus. Allah, Mohammed. Crestinism. Islam. Hadith. Sharia. Ei sunt rai. Noi suntem buni. Ce barbari, cum pot sa-si omoare femeile adultere cu pietre? Soraya M. Cititi cartea. Sau mai bine vedeti filmul. Efectele vizuale sunt graitoare. Nu strica niciodata sa ti se (mai) faca (o data) rusine ca esti om, prinde bine sa-ti aduci aminte, indiferent de originile tale sau de lupta ta pentru bunatate, sau bun-simt, ca la o adica si mainile tale vor fi ridicat cel putin un bolovan de-a lungul vietii tale. Si mai devreme, sau mai tarziu, ai sange pe maini.

Dar sa nu ridici piatra pentru ca la randu-ti esti privit “pacatos”? Uite un gand cu adevarat tulburator mai ales ca in 99% din cazuri procesul de intentie subiacent e acela ca ai putea fi chiar tu, in alta lume, un alt timp, o alta Soraya. Si in Biblie, Noul Testament, exista un moment Kodak in care o femeie adultera urma sa fie omorita cu pietre, si-apoi vine Rabbuni si spune vorbele ramase ulterior profetice. Am sa gandesc astazi, aici, cu “voce tare” asupra anti-lapidarii, si-am sa gandesc lapidarea in termeni de “de ce cu pietre, de ce nu cu foc, sau cu decapitare”. In fond si la urma urmei moartea rituala reprezinta o epopee morala in care “binele” si “raul” nu sunt altceva decat tuse groase pe o realitate mult mai adanca, a dreptatii percepute prin exemplu. Executia in sine vine ca o concluzie a unei legi care e legitimata o data in plus ba, mai mult, capata proportii redundante, reduplicative, aperceptive. Cine a vazut o lapidare se va gandi, poate, de doua ori inainte sa preacurveasca. Cine si-a pierdut o mana ca era hot va avea dubii daca merita sa si-o piarda si pe a doua etc. Sa-mi fie cu iertare daca cumva, prin asta, pare ca in vreun fel ader la astfel de solutii. Nu sunt pentru pedeapsa cu moartea. Discriminarea femeilor imi ridica parul pe spinare, intr-o astfel de lume eu nu m-as fi nascut dat fiind ca mama si matusa-mea au fost primele iesite “din sat” la scoli la Bucuresti. Iar lapidarea ca forma de pedeapsa imi pare o abominatie. Nu stiu insa de ce gandesc asa. Caut pe cat posibil neutru sa gasesc motive in culturi alternative, si la distanta unele de altele, unde discriminarea este faptica, femeile oprimate, lapidarea posibila si in 2010 AD, si in 2010 BC.

Cu siguranta intr-o lume moderna, progresista, cu “dragoste de aproape” acel stai, nu da cu bolovanul, empatizeaza, si tu le ai pe ale tale, va declansa un moment dubitativ, poate are dreptate, sa nu ne lasam dusi de val, si mai ales sa nu ridicam bolovanul. Sa nu judecam daca nu vrem sa fim judecati. Sa nu condamnam. Sa nu hulim impotriva aproapelui, noi n-am mers in galosii lui, poate daca eram ca el faceam si noi aceleasi greseli, poate ca are dreptul la o a doua sansa, poate ca se caieste. Poate ca nu e chiar un om atat de rau in adancul sufletului lui.

Cea mai grea problema este notiunea de pacat, si greseala. Aici risc din start o descalificare a oricarui argument ulterior caci in elucidarea notiunii de pacat il includ si pe al meu si-atunci, pe cale de consecinta, exista si la mine un raport la “pacat” personal pe care il iau drept martor. Fara a avea o notiune ego-morfa, personalizata, ancorata empiric, despre “pacat” esti condamnat la aderarea de urgenta la un sistem de imprumut. La persoana I pacatul reprezinta o abatere de tip “incercare si eroare”. La persoana a II e o abatere de la calea ce buna. De unde stiu eu care este “calea cea buna”? Si de unde stii tu? Sau, si poate cel mai important, de unde stie el? Cu siguranta omnipotenta impune, aristocratic, si omniscienta, si-atunci invariabil “calea cea buna” devine calea lui cea buna. Semi-potenta, sau potenta pana la un punct finit, rupe canonul obligativitatii ca “binele” absolut este reprezentarea unui “bun” absolut, implicit. Asta presupune ca in acest Univers, pe acest Pamant, in acest colt de galaxie, exista un “bine” care circula, si este remanent datorita si multumita prezumtiei unui Prim Miscator. Este in fapt, si de drept, prima axioma de la care pleaca orice exercitiu de reprezentare a Divinului. La acest bine, pe care sa ni-l imaginam ca un tramvai, cautam cu totii sa calatorim mai mult sau mai putin cu bilet. A crede intr-un Proferator de bine e imposibil fara sa crezi in Proferator. Facerea de bine reprezinta o validare a Paragonului primar. Ciudat insa, exista o eroare implicita, un paradox cuantic pana la urma, caci nu vom fi pastrat niciodata memoria primului om care s-a ars bagand mana in foc. Nu stim cum il cheama. Si cu siguranta nu-i atribuim calitati mitologice. N-a ramas in memorie deci s-a stins. Cu siguranta si el e un Dumnezeu uitat, ca multi altii. Lista exemplelor poate continua, in fapt si de drept in 90% din timpul nostru pe Pamant, in vietile noastre, deciziile “bune” n-au calitate morala ci intervin intr-o rutina de ergonomie sociala si personala. E bine sa te imbraci cald cand afara e frig. E bine sa verifici focul si gazele inainte de-a pleca in concediu s.a.m.d. Acest “bine” deriva dintr-o calitate unica a lobului nostru frontal, si comuna pana la un punct cu alte mamifere, de-a anticipa consecintele faptelor noastre. Ce stabileste “binele” sau “raul” devine, pe cale de consecinta, un corolar direct al unei actiuni anticipate si satisfacerea unei nevoi. Satisfacerea unei nevoi, de la nivel instinctual pana la cel cognitiv si metacognitiv, sufera constrangerile legii lui Darwin. Marul nu este “bun” pentru ca este rosu. Rosu inseamna copt. Copt inseamna bun pentru tine. Deci marul este rosu pentru ca este bun. Si-atunci, daca intelegi acest raport de putere, poti sa desparti binele de Primul Miscator, si de nevoia de dogma. Pericolul insa de-abia de aici incepe.

Privitor la lapidarea femeilor adultere cu siguranta orice om cu “bun” simt va avea o reactie de aversiune imediata daca face trimitere la natura lui umana, la binele qualic din el. Este ceea ce o buna parte din filosofiile disidente vor afirma, ca in om rezida un bine cu aceleasi calitati magnetice ca si polii pamantului, si nu poate fi de inspiratie divina. Binele este un “post-product”, la fel cum dieta bogata in banane este buna pentru cimpanzeu, la fel cum infanticidul este bun pentru reproducerea leilor. Din pacate nimeni n-a demonstrat de exemplu ca, la om, uciderea cu pietre a femeii creste rata de ovulatie a celorlalte femei din comunitate care, iata, vor naste apoi mai multi copii. Si-atunci? Soraya ii intreaba pe lapidatorii ei bine, bine, dar de ce imi faceti asta? (altfel spus, unde e binele in asta). Raspunsul este simplu: “e legea lui Allah”. Punct. Aici ai putea sa te opresti si sa iti faci bagajul din discutie. Daca e lege, e bine. Daca marul e rosu, e bun. Nu ai calitatea de a judeca dat fiind ca si tu, de exemplu, crestin sau evreu sau divinator al lui Pocahontas Zmeul, faci la fel, adica executi o serie de miscari pe tabla de sah cosmica a vietii tale in virtutea unui Reprezentant. E interesant, totusi, de observat ca nicaieri in Coran nu apare un dictum al lui Allah prin care Creatorul sa incapaciteze femeile adultere prin bolovaneala. Legea lui e a lui Allah, ci e sharia care e un fel de lege a lui Allah. Utilitarianul s-ar opri sa contempleze “binele” pentru un grup de oameni care sunt gata sa sacrifice o femeie care a umblat cu mai mult de un barbat, odata stabilit sacramentul casatoriei. E tabu. Tabu la fel cum umblatul cu mama ta, sau cu sora sau fratele tau, sau cu ruda ta de gradul I, sunt tot tabu. E tabu, si nu de inspiratie Divina. Acelasi Dumnezeu care, putativ, a poruncit 10 sau 20 sau 100 de injonctiuni pentru om (nu fura, nu omori, nu ravni la magarul frateluii tau) le-a incurajat, cu enorma generozitate, tuturor celorlalte forme de viata. Traim, fatalmente, in mijlocul unei naturi perverse care se ocupa chiar acum, in timp ce tu citesti, cu un debaclu infinit de homosexualitate, ambiguitate sexuala, promiscuitate, oportunism, travesti, consangvinizare, emergenta si extinctie, si-asta in vazul lumii si-al firii. Nu se poate sa creezi un Univers in care totul adera unui ciclu vital, al nasterii, evolutiei, climax-ului si peri-climax-ului, si-al mortii, dar la om sa te opresti si sa zici stop. Tabu. “Nu” e bine. Ba, mai mult, presupunand ca omul are calitate de pastor al Turmei ar trebui sa se scandalizeze pana la ictus privitor la toate aceste turbulente dimprejuru-i, de la falicitatea gimnospermelor pana la substratul din mierea albinelor. Si n-o face. Si pentru ca nu o face inseamna ca suntem incapabili de acel “bine” de inspiratie asa-zis divina. Suntem in schimb perfect capabili de-acel “bine” aplicat noua, rasei umane, toate 6 miliarde de suflete, un bine care e comensal, memetic, la specia noastra si nicicare alta. Penicilina buna pentru noi e mortala pentru streptococ. In replica, binele streptococului sau al plasmodiului de da malaria nu pot fi discriminate ca fiind cumva “de rang minor”. E stricta utopie Zen. Intr-o reclama la servetele un calugar se fereste sa calce pe-un gandac, il ia cu grija, si-l depune pe veranda de la templu si-apoi zambeste fericit. Binele cosmic a fost respectat. Apoi stranuta. Ia un servetel din cutia de pe masa, isi sufla nasul, si-apoi fade to black, si-apoi un urlet. Pe cutia de servetele scria “germ killers” (bactericide).

Mai stiti de crucificarea de la manastirea Tanacu? Romania, 2005. La doua milenii, aproximativ, de la mutatul dracilor in turma de Porci din povestea cu acelasi nume. Povesteste Maica Arcaleanu:

Chiar fratele ei a insistat sa ramana la manastire, ca sa ne rugam pentru ea. Pentru a o putea duce la preot, in biserica, am legat-o de o cruce cu lanturi la maini si la picioare, peste prosoape. I-am trecut lanturile peste brau si am unit zalele cu niste lacatele mici pe care le-am gasit in magazie. Tot timpul slujbei am legat-o la gura cu leucoplast, pentru ca tipa incontinuu

Persoana cu pricina nu era posedata. Avea schizofrenie, fusese tratata de schizofrenie, renuntase la tratament in perioada de Post pentru ca a crezut ca “asa este bine”. Cine i-a spus ei ca este bine? Tu? Eu? Nu. Nici macar nu putem da vina pe Biblie sau pe Iisus. Putem da vina tot pe un fel de sharia, interpretarea literala a unei dogme care circumscrie cautarea binelui ca proces intr-o beatitudine a “gata, am aflat binele, si-acum il practic cu orice risc”.

Ce ne separa ireversibil de orice alta primata este aceasta abilitate de a organiza un sistem de nevoi pre-procesuale, redundante, care urmeaza apoi a se propaga de la generatie la alta, de la individ la individ, ce-i drept profitabile pentru comunitate, dar in cele din urma, si fara urma de arbitraj, bolnave. Religia este un morb. Mortal. Dar asta nu descalifica religia, si orice rastalmacire a unei atare afirmatii e departe de linia pe care o aleg aici. Lapidarea femeii in sharia, circumcizia clitoridiana la unele femei din Africa sau preputiala in iudaism si islam, trimiterea vaduvei sa arda pe rug in la fel de infamul suttee, exorcizarile din crestinism si notiunea de Pacat, fie el originar sau secundar, pentru care se poate arde in Iad pana la sfarsitul lumii, conceptul de Diavol sau shetani sau sheitan, si-asa mai departe, sunt “bune” in relativismul einsteinian al propriei dogme. Aici e de fapt linia foarte alunecoasa a darwinismului social, pentru care am fost acuzat de neofascism si admirator al eugeniei. Nimic mai departe de mine, trebuie sa fii bolnav sa faci o astfel de inferenta. Dar ca o comunitate sa renunte la practicile ei nu e doar o functie de revelatie, asa cum au practicat-o misionarii din Africa de exemplu. Epidemia de HIV nu s-a stins doar pentru ca Vaticanul a insistat pentru abstinenta in loc de medicamente si prezervative. In Congo si Rwanda nu s-a oprit genocidul dintre hutu si tutsi doar pentru ca proaspat-convertitii hutu au primit pamanturile aristocratiei tutsi, acei nobili care la primul census belgian au fost definiti ca avand “minim 10 vaci si nas lung“. Si-aici trebuie spus. Nu e nimic mai periculos pe acest pamant decat intrepatrunderea de tip “intelligent design” dintre evolutionism si creationism. De-aia spun ca dupa Darwin nu exista nimic, si orice e “reinventat” dupa Darwin e condamnat sa fie detrimental. Darwin a vorbit de evolutie prin selectie naturala. Leibniz a vorbit de cum noi suntem povestea de succes a tuturor acelora dinaintea noastra care au favorizat transmiterea genelor pe care le purtam, drept care suntem, indubitabil, supravietuitori in “cea mai buna dintre lumi”. Pe de alta parte prezenta unora, sau altora, pe o anume linie de filiatie nu confera drept genic asupra celuilalt asa cum au sugerat eugenistii inceputului de secol XX (si, mult inaintea lor, spartanii) decat daca oferi un Stalp, un Prim Miscator, un Proferator, un Creator. Doar asa apare un Bine care divide, care incita, care ofera legitimitate si lege crimei, si segregarii nu doar pe baza rasiala, ci culturala, regimentara, si in cele din urma identitara de grup. Tu, ca musulman, nu omori un evreu ci omori un om. Tu, crestin, nu mergi in Iraq sa lupti contra terorismului musulman ci impotriva irakienilor. Coliziunea sistemelor de credinta e un derivat inevitabil care, din pacate, chiar daca preteaza la pasiuni uneori istovitoare nu va fi unul veritabil, autentic, de “dialog intre egali”. Si-asta pentru ca ne folosim de-o realitate, anume ca suntem inegali, si extrapolam asta in inegalitate de drepturi si de sanse. Efortul lui Thomas Payne, si-apoi Jefferson (un ateu feroce) de-a lasa mostenire o Constitutie prin care se garanteaza dreptul la “viata si urmarirea fericirii” au fost, in cele din urma, sugrumate sub o America din ce in ce mai ecleziasta, la paritate cu Wahabitii Arabiei Saudite. Ce spun e ca lapidarea, la nivel simbolic, exista si nu doar in povestea Sorayei M, nu doar in Iran, nu doar in Islam. Exista ubicuu, acolo unde acest demers de cautare, de devenire, de ridicare a fruntii omului din tarana care zice-se ca l-ar fi fatat, este abandonat in favoarea unui Adevar gasit, si acceptat. In numele acceptarii neconditionate a acestui adevar, in numele proferarii lui, in numele executarii  lui cu titlu absolut, nu exista decat perspectiva unei eventuale apostazii, care cheama la lapidare.

G

19 thoughts on “De lapidare

  1. “De unde stiu eu care este “calea cea buna”? Si de unde stii tu?”

    Foarte pe scurt, calea cea buna ne-a aratat-o Hristos: “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!” Traducerea mea este: ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. Aici apare o prapastie intre teorie si practica. Toti stim cum e bine dar, in viata de zi cu zi ‘nu ne iese’. Mi-e putin foame, indur. Mi-e foame si mai tare, ma milogesc la altii. Mi-e foame rau, incep sa fac compromisuri de genul fur putin de la asta ca oricum el are si nu se cunoaste. Mi-e foame rau de tot, dau in cap si-i iau mancarea. Si dupa cum citeam in alt articol, bagi dopamina in neuron si-l inveti cu placerea; si azi asa, maine asa, nu mai stii sa faci diferenta intre foame si foamea de placere. Si ajungi sa dai in cap pentru ca n-ai yacht.

    In practica e mult mai greu si de aia doar putini crestini ajung la ‘performanta’ de a reusi sa se poarte asa cum trebuie in toate cazurile – atunci cand iti fierbe sangele, de exemplu, si vrei sa-i arati tu lui! La asta nu se ajunge decat prin practica. Mersul regulat la biserica, aprofundarea invataturilor lui Hristos, rugaciunea. Un sportiv mare nu ajunge in top fara antrenament. Treaba asta o intalnim la TOATE religiile.

    N-am citit inca tot articolul, continui si revin.

  2. “exorcizarile din crestinism” – revin cu sfatul de a nu mai face confuzie intre crestinismul ortodox si cel romano-catolic. In ortodoxie nu se fac exorcizari, sunt doar niste molifte care se citesc. Biserica romano-catolica a folosit din plin exorcizarile, mai ales pe vremea inchizitiei, cand s-a observat ca multi nu vroiau sa “scoata loveaua” si nu-i puteai omora direct sa le iei banu’, trebuia gasit un motiv intemeiat😀 Repet, nu este cazul bisericii ortodoxe. Si voi repeta asta de fiecare data cand vad ca faci o tocanita de varza din asta, draga G.😀
    Cat despre excese, se fac peste tot, vezi cazul Tanacu pe care vad ca-l folosesti destul de des in a dovedi… ceva. Ce ar fi sa judec eu psihiatria dupa practicile de acum x ani? Or fi bune socurile electrice, nu ma pricep, sper ca s-a gasit o alternativa la ele.😀

    “Zbor deasupra unui cuib de cuci” – un film impresionant. Dar eu sunt avizat si stiu ca lobotomia nu mai e o practica in zilele noastre. Tu esti avizat si stii oare ca practicile inchizitiei s-au terminat?

  3. “dreptul la viata garantat prin Constitutie” – aici cred ca se despart drumurile. Putem face o societate buna cu forta, prin legi, sau lucrand la fiecare om in parte. Prima varianta au incercat-o comunistii. O vor incerca si mondialistii. Sa vedem ce iese. Cred ca lucrarea pe care o face ortodoxia in particular, religiile in general, de a lucra fiecare om in parte spre a-l imbunatati spre imbunatatirea generatiilor viitoare, e calea cea buna.

    Lumea civilizata, din cate vad, cam pierde lupta. Lectiile de morala din scoli nu fac fatza ispitelor din cluburi. Vai, cat de frumos este, ca turist, sa vizitezi o tara civilizata! Pace, siguranta, curatenie. Asigurate de politie prin amenzi piperate. Dar sa intram sa vizitam casa omului, intimitatea lui, sa dormim langa omul civilizat cu forta, avem curaj?

  4. e “molitfe”, sandu, nu “molifte”. te referi la molitfele sf. vasile, probabil. am asistat la citirea lor, la o anumita manastire in sudul dobrogei, unei fetite spasmofiliace. spre rusinea mea, recunosc faptul ca m-am abtinut cu greu sa nu rid de atita prostie; spectatorii la eveniment stateau ingenuncheati si se rugau de parca voiau sa devieze vreun meteorit chitit pe manastire, iar preotul ridica tonul citirii si marea frecventa crucilor pe care le facea in aer la fiecare zbatere sau inclestare a gurii fetitei. la recomandarea unui prieten de-al meu, medic (care profeseaza in medgidia si care venise impreuna cu mine), dupa slujba, mama fetitei (o tiganca ignoranta, dar cu frica lui Dumnezeu vezi bine) s-a induplecat s-o duca si la “doctorul” din sat (la sat “medicul” e “doctor”), care a linistit-o imediat cu o fiola cu calciu gluconic. de neinteles pentru mine a ramas faptul ca tiganca a ignorat complet faptul ca, trei zile pe saptamina, exista un medic la dispensarul din sat si, dupa doua zile de convulsii, a decis si-a dus fetita taman la preot, ca sa izgoneasca duhurile rele care se cuibarisera in ea. jalnic.

  5. apropo de exorcizari: exorcizari se fac si in biserica crestin-ortodoxa, dar pe ascuns si contra cost, fara dezlegare de la arhiepiscop sau mitropolit. cunosc personal un preot-calugar care a fost mutat disciplinar la alta manastire din cauza asta.

  6. culmea, chiar io am fost exorcizat, cind am botezat fiul unui var; a trebuit sa ma lepad de satana de 3 ori la rind, a fost al dracu’ de persistent.🙂

  7. sandu, daca in ortodoxie nu se fac exorcizari, ce parere ai despre asta: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarion_Argatu?

    nu numai ca a facut sute de exorcizari, dar i s-a mai ridicat si statuie! asta apropo de “sa nu-ti faci chip cioplit”…

    nu te supara, mie, toata “smereala” si “pocainta” clerului imi stirnesc un zimbet, hai sa-i zicem, ingaduitor (am trecut de faza cind ma enervam). nu exista un exemplu mai bun de “umblat cu doua masuri” ca in mediul bisericesc. niste paraziti ai societatii, care se hranesc cu prostia sau nepasarea enoriasilor.

  8. Nu e vorba de cine are dreptate, eu incerc sa-i corectez anumite confuzii lui mutsu asa cum si tu mi-ai corectat ‘moliftele’. Cand am eu dreptate, am eu, cand ai tu, ai tu, si asa mai departe.

    Despre cler, ‘parazitii’ care-ti sunt asa de dragi: biserica Domnului e facuta cu oameni pacatosi. Se spune ca exista un iad al preotilor unde e smoala si mai neagra decat negrul RGB 0,0,0 si focul e si mai tare decat in iadul unde vom juca noi table. Fiecare plateste pentru pacatele sale si preotii nu fac exceptie. Mai avem de asteptat pana cand camerele video de pe autostrazi te vor si fulgera cu EMP ca sa nu mai gonesti ca zanatecul. Abia ala va fi un Dumnezeu omnipotent, de care vei avea frica si vei deveni un om corect, asa cum isi doreste mutsu. Fara liber arbitru, desigur.

    Preotii gresesc mult mai rau si mai des decat mirenii (inca un cuvant nou, notati va rog: mirean) pentru ca la ei si tentatia e mult mai mare. La fel cum un chirurg baga botul de la doua zerouri de euroi in sus iar un medic de familie se multumeste doar cu un pachet de cafea. Peste tot exista si buni si rai. Dar oare medicina este invalidata de doctorii spagari sau de unul ca Ciomu (apropo de Tanacu)? Invataturile lui Hristos se devalorizeaza daca ne sunt transmise de un preot parazit? Nici gand! Am auzit un exemplu frumos: un vin bun il bei de oriunde, si din cupa aurita si din ulcica de lut. Vinul conteaza.

    Cat despre dialog, ce sa zic, daca te strangi cu prietenii la o berica si vrei sa iasa scandal, aduci vorba despre politica sau religie. Aici la noi mai sunt cateva zile pana la Paste asa ca mai bine v-as spune sarbatori fericite si sa va dea Dumnezeu sanatate si credinta!

  9. Iata si un caz in care am avut amandoi dreptate😀

    MOLÍFTĂ s.f. v. molitvă.
    Sursa: DEX ’98
    molíftă (molífte), s.f. – Slujbă, serviciu religios celebrat în afara slujbelor obișnuite. – Var. (înv.) molivtă, molitfă.

  10. cel din ’98 e ultimul DEX aparut. Probabil in urmatoarea versiune va mai exista si varianta de “molyfte”, poate chiar cu umlaut.

    te fascineaza?😀 e doar o incercare de a intra in rezonanta cu G.

    uite ce m-a fascinat pe mine astazi. Mi-a zis cineva: vezi, crestinismul e singura religie in care Dumnezeu si-a sacrificat copilul pentru a da un exemplu pana unde ar trebui sa mergem cu jertfa in apararea valorilor. In toate celelalte religii Dumnezeu iti comanda si te judeca dar nu se sacrifica pentru tine.

  11. tzeapa! dumnezeu stia de dinainte ca isus n-o sa moara, era doar os Domnesc, deci unde e jertfa? numai in ochii credulilor. cred ca se simte cam ca David Copperfield dupa un show: “bai gicule, ce i-am prostit”🙂

  12. sandu, conform extrapolarii tale, preotul Ilarion Argatu este un fel de Ciomu al stiintei stiintelor. stau strimb si ma intreb drept (dupa mintea mea): atunci de ce l-or fi canonizat?
     
    apropo de “confuziile” lui mutsunache: traiesc si eu aceleasi “confuzii” (observi ghilimelele) si pot sa afirm cu mina pe inima ca nimic din ceea ce aud de la credinciosi nu reuseste “sa ma scoata la liman”. sint un caz disperat?
     
    e sublima conceptia aia de liber arbitru pe care o invocati voi: dumnezeu te lasa sa faci ce vrei, nu-ti spune ce trebuie sa faci. dar e intristator de incompleta, nimeni nu spune si urmarea: dupa ce te-ai decis sa-L urmezi, trebuie sa te supui canoanelor bisericesti (am folosit majuscula L pentru a fi clara referinta, nu din evlavie). canoane care fac din tine un robotel pre-programat, care vorbeste si gindeste spusele si scrierile altora (recunoscuti din start si fara comentarii drept posesori de har), un robotel-model de comportament si gindire (sa trecem, cum spui tu, peste exceptii; clerul, ca si medicina, are la baza numai pacatosi), un robotel care nu-si pune si nu pune intrebari deranjante (doar e explicat totul in carti) si-si stie dinainte drumul (stii tu, dungile alea de vopsea magnetica de prin fabrici si uzine). biserica proclama ca n-are nimic impotriva stiintei (ma bucura faptul ca se auto-situeaza inca in afara ei – sic!). ceea ce ma deranjeaza la culme este ca declara cu emfaza ca o sustine si incurajeaza, oferind in acelasi timp alternative cel putin hilare oricarei teorii stiintifice (demonstrate!) si impuind capetele copiilor (pe baza nepasarii noastre criminale) cu tot felul de basme si aiureli, unele chiar mai halucinante decit ale lui ispirescu pe crack sau ale lui mitrea pe steroizi.
     
    bre, io robotel n-am fost nicicind si daca a fost o groapa-n drum numai experienta mea si bunul meu simt m-au facut sa o ocolesc. tu nu poti afirma ca drumul cel bun este cel strajuit de credinta, pentru ca vin eu, ateul/necredinciosul/pacatosul/ghiaurul, si-ti spun: “uite, drumul meu este cel putin la fel de bun ca si al tau”. apoi pot adauga: “poate chiar mai bun”. daca tu continui sa negi, iti voi raspunde: “convinge-ma de contrariul, pe baza credintei mele de capatii, logica, la fel cum vrei sa ma convingi pe pe baza credintei tale de capatii, credinta. arata-mi ca ceea ce spui tu este universal acceptabil si aplicabil, indiferent de ocaua cu care o masuram, c-o fi a mea, c-o fi a ta”. nu poti face asta.
     
    stii care e asemanarea dintre noi? la fel cum tu nu-mi poti demonstra ca drumul tau este cel bun, tot asa, nici eu nu-ti pot demonstra faptul ca drumul meu este cel bun. iar deosebirea? eu nu caut sa-ti demonstrez asta; pentru ca ce demonstratie mai buna decit faptul ca tu nu-mi poti demonstra contrariul?

  13. lol dude, esti tare!😀
    propun sa ne oprim aici cu discutia asta cu iz de pubertate si sa asteptam sa vedem cine are dreptate. Ca nu mai e mult, doua treimi s-au cam dus.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s