Cele mai inocente

Iti promit un lucru. In urma-ti, cand te uiti, ai sa descoperi poate cu adevarat o perioada in care nici nu stiai nimic, nici nu-ti pasa de asta, nici ca aveai nevoie nici ca ti-ar fi folosit la ceva. Este cu adevarat o varsta a inocentei, cand intre zidurile invizibile intre care toti traiam tu ai reusit sa recreezi o vale, si-un munte, si-un rau si un rand de aluni, si poate ca mai incolo existau ciuperci si randuri de cartofi, si corcodusi si mere si un pod al casei din aer curat pe care sa poti sa ti-l declari castel. Si-o bulboaca. Neaparat o bulboaca. Iar daca ai catusi de putina imaginatie poti, plecand de la acest crampei pe care il pasesti cu piciorul si-l explorezi cu simturile, sa reconstruiesti o intreaga galaxie din fundul gradinii care sa nu se intersecteze vreodata cu scene de absurd. Si sa ramai acolo, intr-un marsupiu al ordinii realizate.

Cum ar fi lumea de-ar fi un orizont al privirii prin ochi de inocent? Si nu e un lucru pe care sa ti-l doresti uneori? Sa traiesti o nostalgie adanca, profunda, dureroasa a uterului comfortabil din carele te-ai extras, si sa blestemi si locul unde-ai ajuns si trauma plecarii?

Et in Arcadia ego.

O moralitate inocenta, pot sa remarc aici si acum, cu greu admite grade comparabile de rau si alegerea intre doua dintre ele, cu alte cuvinte existenta unui “bine relativ”. In primul rand ca inocentul nu cunoaste rau, sau rele intentii. Necunoscand rau, sau rele intentii, va face totusi rau sa va fi apt de cele mai dure erori de planificare. A fi bun si inocent nu inseamna a fi perfect la fereala de restul fortelor Universului. Si-atunci din toate punctele de vedere crima inocenta savarsita inafara unui discernamant formal (cum ar fi, de exemplu, ca un om de Cro Magnon sa ia carne de la Carrefour si sa iasa cu ea in stupefactia generala a lumii?) cu greu poate fi ignorata ca fi fiind crima, pe de alta parte inocenta e o circumstanta aparte, quasi-imposibil de demonstrat in zilele noastre. Cu toate acestea dupa ce preotul Corogeanu si calugaritele de la Tanacu au rastignit o alta maicuta schizofrena, si au efectuat diverse “proceduri” de extragere a dracului din dansele, se poate spune ca au comis in cele din urma o crima cu inocenta. Nu cu premeditare sau, daca a fost cu premeditare a fost una in vederea luarii unei scurtaturi catre un Rai unde nu exista schizofrenie. A fost o crima alba.

Caderea, cu alte cuvinte admiterea ca exista rau, si potential echivalent de rau, si ca poti face rau, ca sta in puterea ta, si in interioru-ti trebuie sa deliberezi uneori indelung care e calea de urmat, una deloc evidenta in situatii unde “alegi intre doua rele”, altfel spus sa alegi doar un bine relativ, avortonul regretabil al doua situatii diforme, vin mult in urma inocentei. Cantam, pe vremuri, un cantec ale carui reverberatii prindeau sens doar dupa suficient de multe beri…odata am ucis o vrabie, am tras cu prastia in ea si-am lovit-o….pe urma o zi, si-o noapte intreaga, am tot plans-o si am tot jelit-o.

Aceasta nu e o invitatie la scaderea pragului de constiinta pentru a aprecia poezie sontoroaga, ci luarea in discutie a unei calitati complet aparte la om, aceea de a adasta, indelung, asupra calitatii vietii de a fi un “avut” in acelasi timp cu propria-ei existenta. Natura nu e posibila decat daca vietatile care traiesc in dansa nu deliberaza moral de fiecare data cand aleg sa omoare pentru varii motive. Poate fi o crima atroce pentru un pescarus sa fure oua de broasca testoasa, si totusi o face. Uneori un tigru mai scapa prin mangrove si omoara nu una, nu doua, ci douazeci de gazele chiar daca nu-i era chiar foame, intr-o nebunie a sangelui autentica. Anumite specii de babuini sunt si mai destepti. Sunt fructifagi, se imbata, se cearta, se bat, se omoara, si-apoi manifesta chiar regret si sunt izolati comunitar cu alte cuvinte fac penitenta pentru faptele lor. Dar nimeni, inafara de om, nu delibereaza moral a priori si a posteriori si, mai ales, nimeni nu regreta o “pierdere a inocentei” ca si cum inocenta ar fi existat vreodata, sau ar fi fost buna la ceva.

Adeseori se face o confuzie teribila aici, anume inocenta ar fi sinonima cu imacularea, abilitatea particulara a mintii unui copil sa fie “ferita” de rau si, cu adevarat, inspre Bucuria unui Creator cu B mare si C mare caci doar mai incolo, cand ajungi la pubertate, da raul in tine (se pare). Or noi psihiatrii stim, de exemplu, ca rautatea exista de mult mai devreme dar capata proprietati reflexive, devine la persoana I, undeva in a doua copilarie. Si-atunci poti suspiciona ca inainte ca ea sa fie reflexiva exista o inocenta, una pe care o au si marii psihopati care, in ciuda unor fapte atroce pana peste abilitatea de-a intelege, au “”constiinta in granitele beatitudinii disociate de violenta. Si – paradoxal – rautatea este una dintre fortele care imping gena la deal pe muntele perpetuarii. Virulenta. Infectiozitate. Agresivitate. Cumva nici una dintre aceste proprietati ale vietii la cele mai mici niveluri nu contine in radacina lexicala un “bine” intrinsec. Natura nu sufera de un altruism inocent si cu exceptia micului nostru colt delirant se desfasoara dupa reguli deloc facilitatorii. Nu exista “trai bun”, nu exista protectionism inafara comunitatilor sociale care chiar daca se angajeaza intr-unul o fac cu scop bine creionat, anume ca moartea unui membru costa mai mult decat viata lui.

Dar omul bun, fie el definit ca a depasit varsta inocentei, a devenit maculat, cunoaste raul, l-a si facut, inevitabil, si devine un bun deliberator cu privire la calitatea morala a unui fapt. Maestrii experientialului ar spune ca trebuie sa faci mult rau inainte sa inveti ce-i acela binele. Uita-te bine imprejur, multe dintre frunzele de pe jos respecta tocmai aceasta regula, sunt produsul de serie sub care sunt ascunse mii de experimente esuate. Si-atunci o veritabila maturitate nu poate avea loc decat dupa varsta marilor greseli, a marilor tampenii, a faptelor fata de care omul tinde sa manifeste regret. Suferinta, deci, e inevitabila ba, mai mult decat atat, poate aparea un paradox Zeno in aceea ca, in urmarirea fericirii (fie ea definita ca o broasca testoasa) tu, alergatorul, vei fi mereu cu un pas in spatele acesteia ba, mai mult, date fiind premisele acestui text, vei alerga cu spatele, tanjind la un timp de mult apus, inevitabil terminat.

G

14 thoughts on “Cele mai inocente

  1. “noi psihiatrii”..daca luam de buna teoria evolutionista, omul este un animal de prada omnivor inzestrat cu vedere binoculară(ca animalele de pradă) si canini. Cele cateva milenii de”evolutie” nu au sters sutele de mii de ani in care specia umană s-a comportat identic cu alte specii..supravietuirea celui mai puternic.Si aici s-a terminat discutia. Pe de alta parte crestinismul ofera explicatia ultima a caderii prin pacatul primordial . Citeste Geneza-printre lecturi de”specialitate”.

  2. Nu exista pacat primordial decat in mintea celui dispus sa plateasca pentru unul atare. Multumesc pentru sfat, am citit Geneza. Din fericire pentru mine, nu m-am oprit doar la ea pe lista de lecturi obligatorii. O duminica placuta,

    GD

  3. la fel…
    .nici nu am scris despre limitare(ca scriptura e singura lectură).
    -doar o premisa din punctul meu de vedere, corectă.
    Prima varianta-naturalista-niveleaza constiinta(eul), reducand totul la banale procese biochimice si instincte atavice comune. Simplist.

  4. E un punct de vedere acceptabil. Reductionismul stiintific e un efect secundar neplacut al unui demers altfel perfect rezonabil. Hofstadter si Dennett intreaba in prefata la “The Mind’s I” daca iti pare mai corect sa spui “am un creier” sau “sunt un creier”, facand referire la expresia descartiana a existentei. Cu siguranta constiinta, si studiul ei, nu pot fi reduse la expresia structurala, sau formala, a gandirii umane.

    Pe de alta parte, si am insistat si in alte parti, varianta “Dumnezeu a facut” si “apoi s-a intamplat o minune” nu fac altceva decat sa fie erori de judecata in EXACT aceeasi directie. Nu ai dovezi in a sustine asa ceva inafara de cele pur revelatorii. Cu cat esti mai atacat de evidente cu atat va trebui sa te refugiezi in varful unui turn de credinta de unde, in fapt, pierzi contactul cu realitatea.

    In 2010 nu cred ca Geneza, fie ea interpretata si in absolutul metaforic, mai e de actualitate. Iar in privinta folosirii conjunctiei “instincte atavice comune” m-as uita un pic la sensul cuvantului “atavic”. E de efect, dar e folosit absolut gratuit aici.

    G

  5. – Cand zici 2010 te raportezi la anul 0 al erei noastre(nasterea mantuitorului). De fapt timpul nici nu exista, doar perceptia noastra despre”timp”. Si ce argument subtire ai adus…deci in sec21 intr-un fel geneza nu mai e la modă..nu?

    Care evidente?/ ca o teorie stiintifica sa fie validata trece prin faza observabilă, experimentala, repetabila etc. Altfel este speculatie si filosofie.
    Simplul fapt ca stiinta -axata pe materialism- nu a “demonstrat” existenta supranaturalului/nu are cum să intre in metafizic, in cel mai bun caz te face agnostic. Eu nu am dovezi privind existenta divinului-decat scriptura-, tu ce dovezi ai privind inexistenta dumnezeirii? Stiintifice? Ti-am explicat ca stiinta(o prelungire a perceptiilor umane in lumea materială, (genetic limitate) nu poate dovedi nici o variantă). Concluzia: supranaturalul/divinul exista(sau nu) independent de parerile noastre.

  6. Atunci cand spun 2010 ma raportez la un consens social nicidecum la un argument indirect pentru existenta lui Dumnezeu si-a fiului sau. La fel de bine ai putea sa-mi aduci argument pentru existenta Creatorului faptul ca “scrie si pe bancnota de 1 dolar”. Pur si simplu e o tampenie; nemaivorbind de faptul ca “anul zero” nu e al nasterii mantuitorului. Istoric vorbind te afli in eroare. M-as bucura sa reformulezi fraza.

    In al doilea rand argumentul ca Geneza nu e de actualitate, in propozitia mea, nu se refera la moda. Atunci cand vorbesc de actualitate vorbesc de tot ceea ce e disponibil cititorului de stiinta astazi, comparat cu acum doua mii, sau noua mii, de ani. Prin actualitate fac referire la contemporaneitate asa cum exista ea de vreo 3 secole, filosofic, matematic, nu neaparat materialist. Orice tentativa pe care am intalnit-o, si o intalnesc, de insusire cumva a unor atare progrese de diversi “drepti credinciosi” mi se pare in cele din urma ipocrita si reprobabila. Ce metafizica? Ce supranatural? O gramada de bolboroseli interminabile care sfideaza logica si bunul simt, marca unor barbi lungi si minti cufundate intr-o pseudo-mitologie nici macar legata la sursa, o adevarata confabulatie privind “faptele apostolilor” (de fapt a unuia singur care nici macar n-a fost apostol) si asa mai departe.

    Iar scriptura ca “dovada a divinului” e pe buna dreptate o concluzie imbecila. Ma ierti, nu ma refer la imbecilitatea ta ci la imbecilitatea propozitiei. Cu siguranta daca ai decis sa fii de acord cu o astfel de gogomanie o faci asumandu-ti toate consecintele, inclusiv aceea de a adera la restul masei de imbecili care cel putin nu au alte optiuni, “scriptura” e singura lor nisa informationala. Aceleasi personaje de obicei cred ca poti sa ajungi pe jos in Australia, sau ca negrii sunt fiinte inferioare si probabil deloc placute in ochii Domnului, care era blond cu ochii albastri asa cum e desenat in icoane.

    Am si eu o curiozitate, voua nu va e rusine sa va prezentati in spatiul public, aici sau aiurea, cu poezii de acest fel pe care le-ati invatat cel mult pe de rost? Cine v-a invatat pe voi despre teorie, si despre cum algoritmul de validare a unei teorii invalideaza evolutionismul dar NU creationismul? Si cu ce drept va puteti aroga voi spatiul dintre parcelele de cunoastere, asa zis-ul “Dumnezeu din afara parantezelor”? Mai nou asta e sursa de empiricism in religie? Nu stiu deci sigur e de la Doamne Doamne? Uite, prin apozitie, tu stii ce este o histerosalpingectomie? Nu. Si-atunci inseamna ca e de la Doamne Doamne? Nu. Cat de vechi este limbajul articulat? 50 de mii de ani. Homo sapiens? 200.000 de ani. Cum a trait Homo sapiens 150 de mii, in ochii Domnului dupa chipul si-asemanarea cu acestea? Mut? Gangav? Balbait? Dar inainte, pentru celalalte 3.5 milioane de ani de evolutie? Tot asa?

    Sunt absolut constient ca orice as scrie eu, sau altul, aici sau aiurea, aceasta lume ramane intesata cu o nevoie pe alocuri bolnava de supranatural, preternatural, dar nu vad de ce-as renunta la bun simt, si buna ratiune, doar ca sa ne lansam cu totii intr-un kumbayah astral in care partajam un delir? Cu tot respectul, te rog, sunt sigur ca exista un Colts Trinitas sau un Clubul Micului Crestin unde sa te poti simti acceptat, si sa visezi cu ochii deschisi la Scriptura in alta parte.

    G

  7. “Richard Dawkins si Christopher Hitchens sustin ca Suveranul Pontif ar trebui arestat pentru rolul sau in musamalizarea cazurilor de abuzuri sexuale ale copiilor. Cererea celor doi britanici a fost facuta in contextul in care presa a publicat o scrisoare din
    1985 a cardinalului Joseph Ratzinger (viitorul Papa Benedict), adresata episcopului de California John S. Cummins. In scrisoare, cardinalul ii cere episcopului sa se gandeasca mai bine daca va da afara un preot care a admis, in 1978, ca a violat doi copii. Pana la urma, preotul pedofil a fost eliminat din randurile Bisericii Catolice in 1987.”

  8. apropierea dintre inocenta si bunatatea la care se refera invatatura crestina este la fel ca apropierea dintre baba si mitraliera.
    Un bun crestin stie sa diferentieze binele de rau. Nu e neaparat nevoie sa fii cu un pas in urma fericirii. O educatie buna te ajuta sa faci binele fara sa treci prin rau. Trebuie doar sa-ti CREZI parintii. Pe cuvant. Iar ai fabulat la greu in articol. O sa ma rog pentru tine sa te luminezi.😀

  9. apropo de ce a scris tractoristu despre Muc si Sfarc care vor sa-l aresteze pe Papa😀 am sa iau si am sa pun repede cu ctrl-c ctrl-v de pe situl Clubul Micului Crestin vreo doua diferente dintre biserica noastra (de tracto stiu ca era ortodox acum ceva vreme, de ceilalti habar n-am… sper ca nu sunteti muslimi ceva, acu m-a trasnit ideea!)

    “Care sunt punctele principale care ne despart de catolici ?

    3 – Infaibilitatea papala. Catolicii zic ca Papa nu poate gresi ca om, in materie de credinta, ceea ce este o dogma noua respinsa de Biserica Ortodoxa.

    8 – Celibatul preotilor; preotii catolici nu se casatoresc. Sunt celibatari, impotriva Sinoadelor Ecumenice, care au hotarat ca preotii de mir sa aiba familie.”

    Am spicuit doar doua ca sa nu fie prea greu de digerat.
    Punctul 8 explica de ce preotii catolici scapa asa de des vaca pe islazul unde se joaca pustanii. E clar ca muierea are un rol in familie – dar o sa vorbim noi despre asta cu alta ocazie😀
    Punctul 3 explica cum Papa va fi arestat dar in clipa urmatoare se va transforma intr-un abur sau fum ninja si mascatii vor ramane cu ochii in soare pentru ca, revin la ideea mea mai veche, Superman il bate pe Batman dar Papa, sa ma ierte Dumnezeu, ii bate pe amandoi.

  10. erata:
    a se citi “diferente dintre biserica noastra ortodoxa (bla bla bla aici mi-a traznit si fulgerat ideea ca poate nu suntem toti ortodocsi pe aici) si cea catolica”
    Breaking News: Basescu nu vrea avion nou. Zice ca e bun asta care este.

  11. Sandu, sfatul de a folosi cum se cuvine proprietatea cuvintelor ti se aplica si tie. Eu nu am fabulat decat cel mult in sensul latin al cuvantului, anume “a conversa”. Fabula este o poveste deliberat falsa, sau o poveste cu incarcatura morala, sau o poveste cu incarcatura mitica (Webster). Sper sa faci o a doua erata.

    Cred ca mai adecvat este, inainte sa critici, sa consideri asupra fabulelor din religie, fie ea ortodoxa sau de alta natura. Daca vrei pot sa te indrept asupra anumitor capitole cu adevarat gogonate, dar si altele cu caracter moralist; sau putem discuta cu permisiunea ta de existenta “gigantilor” pe Pamant, fii ai femeilor dupa ce “unii” ingeri s-au uitat gales la ele.

    Cat priveste drumul omului in urma fericirii, asa cum mentionez in text, ma refer la o analogie cu paradoxul lui Zeno al lui Achile si broastei testoase, asa cum e pus el in Parmenides. Cu siguranta contemporanii lui Zeno erau la curent cu adevarul din spatele monoteismului, si cu siguranta noi inca il citim pe Platon, sau aplicam logica aristoteliana, sau geometrie euclidiana s.a.m.d. pentru ca acestia din urma stiau ca fac lucrarea lui Dumnezeu.

    Sandu, biserica nu duce lipsa de aparatori. Ti-am ascultat argumentele. Multe dintre ele sunt puerile, si intr-un fel e normal sa fie asa, tu nici macar nu vorbesti de ortodoxie, ci de ortodoxia TA. Si-atunci evident vei lua orice deschidere a discutiei personal ca si cum te-as injura de mama. Iarta-ma, nu vreau sa te injur de mama. Uite, am sa specific de acum inainte ca textele mele se aplica “oricarei religii mai putin a celei lui Sandu”, bine? Ca sa evitam dezbateri inutile. Ah, si-am sa mentionez si “cu exceptia bisericii ortodoxe a lui Sandu, care e buna, perfect adevarata, fezabila din punct de vedere al cosmogoniei, filosofiei de viata si a aplicatiilor practice in viata de zi cu zi”.

    Zau.

    G

  12. Le invarti tu din vorbe pana iti iese dar daca ai avea cat de cat idee cu ce se mananca ortodoxia ai fi putin mai selectiv in ceea ce scrii.

    Ai sesizat bine, ma simt ca injurat de mama. Si asta doar cand aberezi pe teme religioase “generale” stiind clar ca majoritatea cititorilor tai sunt ortodocsi. Cred ca mai degraba tu ai o religie a ta, proprie oamenilor orgoliosi care nu suporta sa li se spuna despre ce e vorba ci prefera sa racaie o viata intreaga doar de amorul artei si de amorul propriului ego doar ca sa iasa in fatza. De aia sunt jdemii de secte si de religii proprii. Am auzit de prea multe ori faza cu “eu am propriul meu Dumnezeu”.

    Cand am scris ca fabulezi cam la asta m-am gandit, daca vrei sa lasam principalul deoparte si sa ne batem in virgule: FABULÁ, fabulez, vb. I. Tranz. A imagina fapte, întâmplări etc. prezentându-le drept reale sau posibile; p. ext. a minți. – Din fr. fabuler.
    Cam asta faci tu: te adresezi unui public ortodox cu rastalmaciri tipice perioadei comuniste. Iei porcarii din toate religiile mapamondului si le arunci in capul ortodoxului ca si cum ar fi ale ortodoxiei. Ai face treaba buna daca ai activa in una din atat de multele ONG-uri, ciuperci consumeriste rasarite dupa ploaie si care fac jocul corporatiilor de intoarcere a omului cu fatza de la Dumnezeu catre raftul cu detergenti. Zau asa, ar fi bun ca al doilea hobby, ia sa te gandesti. Te-ar primi cu bratele deschise.

    Cand am sa gasesc un articol de-al tau in care nu bati saua sa priceapa iapa in legatura cu crestinismul ai sa vezi ca am sa comentez la obiect. Nu m-am ferit sa-ti dau 5 stele cand a fost cazul.

    Si o ultima observatie: pentru un psihiatru, te enervezi cam usor😀 Nu ma refer la enervarea ‘globala’ asupra religiei ci la apucaturile astea din ce in ce mai marlanesti gen nu te injur de mama dar pe aproape. Daca scopul tau, pe blog, e asa cum a spus tractoristul, de a impartasi idei, atunci te-as ruga sa scapi de obsesia de a ne invita regulat sa nu mai comentam. Daca iti versi doar frustrarile, ceea ce e doar o presupunere, am sa te las in pace cat de curand pentru ca in privinta ta sunt lamurit dar, asa cum spunea cineva, oamenii ca tine trebuie invatati ca nu e chiar sat fara caini. Asadar, vesti bune, in curand vei scrie doar tu pentru cititorii tai.😀

  13. Sandu, de unde sa incep?

    Hai sa incep cu inceputul. Imi cer iertare. Nu vreau sa te injur de mama. Mi-aduc aminte cand eram copil aveam mereu probleme pentru ca eu nu tineam nici cu Steaua nici cu Dinamo. Si pentru ca nu stiam fotbal foarte bine mereu gaseam unul care, fiind mare fan, ma lua repede ca “tu esti stelist sau dinamovist”? Dupa care ma trezeam ca ma intreba “ba, tu ma injuri de mama?” si o faceam lata. Sincer cred ca in religie nu e ca in sport, desi cred ca si unii, si ceilalti, pot fi la fel de huligani uneori.

    Eu nu ma adresez unui public ortodox. Ma adresez unui public care a terminat, preferabil, ciclul primar educational si care intelege un minim de logica, evident care are acces la Internet si nu sufera de sindromul supravegherii parentale excesive. Sunt multi oameni pe lumea asta, Sandu, si foarte putini dintre ei – relativ – ortodocsi crestini. Daca statistica ar fi un argument de relevanta, ortodocsii sunt surclasati de departe de evanghelisti, penticostali, protestanti si catolici pe acest Pamant. Si-atunci macar statistic nu poti pretinde ca religia ortodoxa e mai putin fistichie decat altele; la fel, nu poti sa acuzi ATAT de multi oameni ca sunt dusi cu capul sau ca au inteles prost Biblia, sau Cuvantul Sfant. Dupa cum scriam altundeva, nu poti sa refuzi conceptul de volan dar sa validezi conceptul de roata.

    Ai dreptate, pentru un psihiatru ma enervez repede. Din fericire, niciodata la servici. Tind insa sa ma enervez repede in fata prostiei omenesti mai ales dupa ce l-am citit pe Ion Creanga. Era preot, am auzit. Si refuz politicos profetia ca am sa ard intr-un Iad, sau altul, in timp ce dreptii se veselesc. Dar, hey, daca asta te face sa te simti fericit la sfarsitul zilei din partea mea n-ai nici o restrictie. Cred in critica, nu in cenzura.

    Si ca veni vorba de critica, despre ce “sat fara caini” vorbesti? Sunt un om liber, liber sa vorbesc, liber sa scriu, liber sa spun lucruri si sa fiu judecat pentru asta pe un calapod al bunului simt. Atunci cand incepi cu citate din diversi parinti care mai de care mai sfinti vine un moment cand cred ca sfidezi bunul simt, cand cred ca iti predai propriul uzufruct al gandirii tale unei formulari de imprumut pe care cel mult, aplicat, o poti ratifica in viata ta de zi cu zi. Dar Sandu, trebuie sa admiti ca imprejurul tau exista o multitudine de pareri, multe dintre ele in grava contradictie cu ce tu consideri a fi “adevarul”. Nu-mi pasa cate stele dai articolelor mele, nu iti validezi mai bine pozitia invalidand-o pe a mea. Si – din nou – un om care a terminat o facultate de obicei intelege aceasta non-apozitie a ipotezelor. Sunt sigur ca si tu.

    In concluzie, imi pastrez invitatiile, una ca sa folosesti mai bine sensul cuvintelor atunci cand te angajezi in critica, cealalta sa construiesti un text coerent prin care sa vulgarizezi – daca vrei – sistemul tau de credinta asa cum consideri ca merita, sa-l particularizezi la ortodoxie, sa explici de ce e superior altor sisteme, si nu in ultimul rand sa raspunzi, prin afirmatiile tale, unor comentarii facute aici pe care, de cand discutam, refuzi sa le iei in piept.

    G

  14. pe scurt, la fiecare paragraf al tau:

    – am priceput ca nu injuri de mama dar stilul tau gen “educatia ma impiedica sa-ti raspund cum ar trebui” cam la asta te duce cu gandul.

    – cat timp ai sa scrii in romaneste ai sa te adresezi unui public ortodox mai mult decat majoritar. Deci noi nu vorbim de “lumea asta”, tu te adresezi clar romanilor si sa nu ne mai invartim in jurul cozii.

    – religia ortodoxa nu e mai fistichie, e religia noastra a romanilor si tu faci mare pacat (greseala in traducerea ta) ca-ti dai cu parerea in domenii atat de sensibile si pe care le adulmeci cu unelte nepotrivite, tipice unui om citit.

    – te enervezi repede dar niciodata la serviciu. Sa speram ca enervarile de aici nu-ti afecteaza munca. La asta nu m-am gandit pana acum si promit sa o las mai moale. Am sa te corectez cu mult mai multa atentie si strict la obiect. Termenul de fabulatii cred ca a fost fortat, dar uita-te si tu cu cata duritate ai raspuns mai inainte… Sa risc oare sa te indrum spre un interviu cu unul dintre cei mai mari psihiatri romani care crede in Dumnezeu si se foloseste de asta in tratarea pacientilor?

    – sat fara caini – stii prea bine la ce ma refer. Daca tara asta a ajuns ca vai de lume asta nu a fost vina religiei. Comunistii au umplut puscariile cu preoti. De ce anume le era frica? Intrebarea e retorica. Acum, cand suntem o piata de desfacere pentru chinezarii de doi lei si medicamente care te scapa de balonare, stres si alte alea, tu apari si-mi spui ca preotul care duminica de duminica te invata sa mananci cu masura, sa traiesti cumpatat, sa nu te enervezi, sa ierti in loc sa urasti E IN CONTRADICTIE cu pastilele tale. Daca faci asta din ignoranta, sper sa te corectezi in timp. Daca o faci cu un anume scop, sa te ierte Dumnezeu.

    – invitatia ta din ultimul paragraf o sa ramana fara raspuns. Daca vrei sa afli mai multe despre ortodoxie te intrum catre cartile sfintilor parinti. Acolo s-a scris totul. La fel ca in domeniul tau, cel mai greu va fi sa depasesti faza de negare. Apoi va fi o lectura placuta desi vor fi nevoie de muuuuulte sedinte😀

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s