Adevaratele probleme ale Romaniei

Acest subiect ar fi putut fi unul dintre acelea care ti se par idei foarte bune, apoi foarte proaste, apoi le lasi totusi intr-un colt la prafuit doar – doar se mai intampla ceva, apoi trece timpul, te mai uiti, si totusi hai sa incerc, si-apoi incerci, nu-ti iese, te enervezi, pana la urma ce-ti pasa tie, chip de lut, de oi fi eu sau altul, ti-aduci aminte de fraza cu fluidul constiintei doar ca suna mai bine in engleza, si timpul trece, soare rasare, soare apune, oamenii se dementializeaza subtil stanga-dreapta, creste mazarea, din ce in ce mai frecvent te uiti imprejur si realizezi, intr-un moment de beatitudine, ca ti-ai insusit fraze menite sa spele creierul.

Iar in clipa in care privesti atent la asta e momentul sa faci un pas in spate si sa spui, raspicat, nu.

Nu am sa imi las mintea prada imbecilitatii.

Stiu, voi supara din nou pe multi cu privire la ce am de zis, dar institutia care a perfectat spalatul creierelor pentru intaiasi data a fost biserica. Nu biserica ortodoxa a lui Sandu, ea nici nu se inventase, de fapt povestea se petrecea intr-o perioada in care teismul clocotea in multiple forme si culori melodice, intr-o veritabila era a dinozaurilor. Aveai faraoni, cu F mare, aveai cultura babiloniana, alt mamut cu coarne lungi, aveai dincolo de ocean azteci, incasi, maya, toata cultura precolumbiana (in ordine aleatorie luate). Se pare ca omul in comunitate se asteapta, isi doreste ba chiar spera sa ii fie tatuat creierul cu o idee pe care apoi o spune fara sa clipeasca, fara sa adaste asupra ei ca macar sa poata confirma, ulterior, ca s-a gandit mult si bine inainte sa-i scape porumbelul.

Marele bobarbanc anti-intelectual este, de la o vreme, parafrenia de relatie unde foarte repede, si deloc zanatec, ne imaginam ca in fiecare propozitie de fapt e vorba din noi, stirile la televizor ne privesc, mersul omului de pe celalalt trotuar e sontic pentru ca noi ii putem controla sontacul si-asa mai departe. Ah, si indiferent ce se intampla, de la ragaitul satisfacut al babei dupa ce-si mananca ceapa pana la greva profesorilor este o incercare sinistra de a deturna atentia asupra problemelor adevarate ale Romaniei.

Un moment de tacere. Aer in piept. Cufunda-ne-am, asadar, in aceasta posibilitate ingrozitoare din punct de vedere logic, si pe care o voi desteleni aici, pentru a sugera apoi, la randu-mi, hitru, ca bautul de agheazma si plimbatul de moaste, si ploconeala la cele doua sute de cruciulite de pe parbrizul masinii marca Logan cu AbeEs deturneaza atentia de la aceleasi probleme. Adevarat(e). Nu de alta dar pot, si fac, o astfel de observatie pentru a desconspira piosenie bulboasa a purtatorului de batic habotnic. Zit.

Premisa numarul unu este ca Romania are probleme. Cu siguranta ziua in care tu, o mica parte din Romania, cortul identitar la care tragi, boschetul in care te ascunzi sa-ti eliberezi vezica, pajistea pe care-ti arunci PET-urile cu Pepsi cand mai tragi un gratar, afli ca exista probleme in Romania e una dura, in care e innorat afara si se pune de-o ploaie acida. Nu se poate. Probleme? Aici? Pe acest pamant binecuvantat unde curge numai lapte si miere, si se fac strugurii cat pumnul si caisele cat pieptul de haiduc? Da. Si lucrurile se complica pentru ca la o prima analiza pe text identifici un impas hamletian. Eh, daca in Danemarca stim de la batranul Will ca e ceva putred, la noi pe de alta parte s-a incetatenit ca sunt doua (sau mai multe) feluri de probleme. Exista probleme adevarate, si-apoi exista false probleme. Pe mine, cel putin, posibilitatea ca in Romania exista false probleme ma cutremura. Nu stiu daca pe aproapele meu care-si suge degetul pentru ca n-a mai mancat carne de la trecerea in somaj il surprinde, dar mie-mi da insomnii. Ce vrea sa insemne o falsa problema? Pai din doua una, or face parte din acea categorie a tulburarilor de gandire in care tu ai o problema de-a testa realitatea, si vezi unicorni unde ar trebui sa fie copaci de inghetata, fie ai – vorba lui Romila – boala scrupulelor, si-a indoielilor, si-a vesnicei verificari, si-a pretiozitatii (mai dar sigur e o problema?). Testezi bine realitatea, dar suferi de obsesia ca de fapt ce tu ai identificat a fi problematic e doar in capul tau, iar pentru restul lumii nu.

Nu-i de-ajuns sa te iei la tranta, carevasazica, de dimineata pana’n zori (zorile ulterioare, bineinteles), cu acele probleme pa bune, vorba unui Cronicar probabil var de departe cu Grigore Ureche, caci tot intr-una este (sic!), dar numai bine cand prestezi un lovit la coapsa a la Iacov si ingerul Domnului te face pe la spate falsa problema, si sa te tii peri albi, si eterna revenire asupra faptei. Mai, pana la urma l-am pocnit ca era problema pa bune, sau fuse doar o impresie?

Ne hranim de cele mai multe ori din impresii, sau revelatii. Sau din parapraxii tampe. In ultimele trei zile am auzit numai ghidusii, semn ca lumea clar se duce dracului. Una dintre paciente facuse o nevralgie de “trei germeni” (in original trigemen), alta fusese trimisa cu diagnosticul de F.O.-cromocitom (in original feocromocitom), iar azi, minunea minunilor, am vazut o doamna simpatica, baticoasa foc, foarte speriata dupa un episod de vartej in urma cu trei ani (in original, vertij). Le-am prescris la toate tratament intraveninos.

De ce-o fi crezand Romanul verde ca exista probleme false, ba si mai mult ca acestea deturneaza atentia (caci, suplimentar, musai ca o problema reala necesita focusarea, fir-ar sa fie de george pruteanu, a atentiei) asupra adevaratelor probleme ale Romaniei? Pai pentru ca cineva vine, si sustine, acest lucru. Si cine sustine? Pai alesii dumneavoastra. Nicaieri pe aceasta lume, cu exceptia catorva state vest-africane, nu s-a mai pomenit o asemenea adunatura de persoane competente, bune si ele la ceva, dar asezate pe pozitii incompatibile cu competenta lor. Si sunt oameni pe care i-ati ales pentru ca impreuna ati cazut de acord ca, pana la ei, nimeni nu a mai identificat “adevaratele probleme”. Mai dar apoi se intampla cea mai ghidusa transformare, anume ca numai bine ce ajung expertii la Pomul Laudat se tampesc ireversibil, si uita ca stiau tema asta pe de rost in campanie si-acum dau din colt in colt, balbaie, n-avem bani, n-avem experienta, n-avem experti. Vrem, nu vrem, ne uitam de pe margine la Zeul Imbecilitatii in Costum, ba-i dam si bani. Cred, si sunt pregatit sa sustin cu argumente, ca o buna patura a intelectualitatii romane sufera de-o placere bolnava, masochista, de-a indura in tacere macularea pana la putrefactie a bunului simt, fie ca vorbim de pronuntia limbii, fie ca vorbim de educarea copiilor nostri, fie ca vorbim de spatiile publice unde ne mai adunam din cand in cand, in faptura sau spirit. Noroc cu cateva jurnale de larga inspiratie care au pus la vanzare Enciclopedia Britannica, nu de alta dar toti aspiram sa invatam mai bine engleza consumand la McDonalds si KFC, si-atunci de ce n-am face-o si cu subtitrari de la faimoasa serie, la fel de faimoasa ca si Ciresarii prin anumite catunuri.

Eu nu traiesc in Romania. Nu-mi ocupa tot timpul. Nu cred in adevaratele probleme ale Romaniei. Nu cred in proprietatile curative ale apei sfintite. Nu cred ca datul de acatiste sau cititul in cafea poate influenta statistica predictiei zilei de maine. Cred ca dau prea multi bani in aceasta tara ca sa primesc lucruri de rahat, si castig mult prea putini ca sa-mi permit un atare lux, anume de-a cumpara mereu lucruri, si companie, proasta. Inevitabil sunt optimist in meseria mea, dar sunt ย – culmea – optimist plecand de la toate cele de mai sus, si oarecum in pofida lor. Nu-mi cereti, careva, sa vorbesc frumos de tara mea. Eu nu traiesc in ea, ci in Bucuresti. Azi un domn din Alexandria imi spunea, cu ochi in lacrimi, de imprejurimile in care a ajuns el sa traiasca. Inginer metalurg. In anii 90 a vazut cum i se spulbera meseria. Jos palaria, domnule Caragiale.

Curat murdar.

G.

6 thoughts on “Adevaratele probleme ale Romaniei

  1. hmm… cate stele sa bifez?
    cam fara sare si piper… plus ca “biserica ortodoxa a lui Sandu” ma stinghereste putin, parca as fi un soi de VIP๐Ÿ˜€๐Ÿ˜€ sper sa nu mi se urce la cap… sau, stiu si eu… te-as ruga sa scrii pe viitor B.O.A.L.S (Biserica Ortodoxa A Lu’ Sandu) cu litere mari…doar daca se poate, ca un gest de impacare๐Ÿ˜€

    pana ma hotarasc cate stele meriti, o mica precizare, ca sa nu-mi ies din mana: Biserica Mea Ortodoxa nu spala creiere, faci o mica, dragalasa si repetabila confuzie cu Inchizitia sau cu sectele. BMO spune clar si raspicat “Toate sa le cercetati, pastrati numai ce e bun!” Desigur, prin repetabilitatea acestei ‘confuzii’ as putea afirma ca tu esti un sarguincios spalator de creiere. Dar nu-i problema, vine Sandu si le murdareste iar pentru ca stie ca mama Mutsu il iubeste, are Ariel si le va spala dintr-o singura frecare. Pentru ca meriti.

  2. adevarata problema a tarii noastre sunt eu. Eu, pentru ca refuz. Ce refuz? Refuz, din principiu. Uite, de exemplu, in sfortarea de a parea simpatica unora, o sa zic ca refuz pomenile: si pe alea de dat, si pe alea de luat. Apoi refuz sa incerc sa pricep prostia. E drept ca nici n-o pot ignora, fiindca la noi prostia e imbibata in fiecare molecula de CO2, n-ai cum sa scapi de ea decit daca nu respiri. Si fac zilnic exercitii de tinere a respiratiei, moment sublim in care realizez ca prostia e pe undeva prin plamini, unde s-au risipit citeva bule de molecule contaminate.
    Eu sunt adevarata problema pentru ca nu ma las usor, nici oprita si nici prostita. Eu nu prea ma inghit nici cu politia stradala, nici cu administratia financiara, nici cu posta, nici cu romtelecomu si in general cu nimeni, cu vreo 2 sau 3 exceptii.
    Mai am citeva metehne: ma spal zilnic si maninc in spatii inchise, nu scuip pe strada, nu arunc chestii pe strada si nici nu scutur fata de masa peste balcon.
    Am doua servicii care imi ocupa timp, am vreo 30 de ghivece de flori, 1 catel, 1 barbat, 1 mama, 1 tata, 1 sora, 1 cumnat, 1 “soacra”, 1 bunica si o groaza de nepoti de la veri si verisoare, nu dau sms-uri colective de Craciun si Pasti si urasc sa vb la mobil in autobuze.

  3. asta cu sms-urile am observat-o si eu de Pastele asta, n-am primit decat un singur SMS de la o persoana care stiu care le are puse pe automat pana in anul 2222. In rest, ori s-au lenevit brusc ori o fi fost pe la TV vreo ‘ceva’ care le-a explicat ca nu e de bonton. Ca nu cred sa-si fi dat brusc si mai ales TOTI seama ca 1. e nesimtire 2. e nesimtire. Ia uite aici:

    In noaptea de inviere clopotele bat,
    Iar eu iti spun cu drag: Hristos a Inviat!๐Ÿ˜€๐Ÿ˜€๐Ÿ˜€

  4. sau asta:

    16 iepurasi: 8 se spioneaza,
    5 sunt la somnic si frumos viseaza,
    2 mai albiori dau cadou de Sarbatori,
    Iar ultimul a citit: Un nou Paste fericit!

  5. tot io: gata cu gluma. Andreanumo, cand toti vor proceda ca tine atunci sa te feresti, or sa intre cu tancurile peste noi! Pana atunci, nu-ti bate capu’! Lumea ne vrea prosti. Cat timp muncesti si cheltuiesti nu se va lega nimeni de tine, as putea spune ca esti chiar protejat ca ceva de pret.

  6. rad de mor de vreo 10 minute๐Ÿ˜€๐Ÿ˜€๐Ÿ˜€
    ia uite-o p’asta:

    In copaci prin vechi coroane
    Seve urca in artere
    S-ar parea ca-n tevi de orga
    Suie slava de-nviere.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s