Iti bati nevasta Ionel?

Mai deunazi, in timp ce-mi spalam privirea prin aburi de cafea, mi-a picat foveea pe o stire de la ProTV despre un fotbalist numit Ionel. Acest fotbalist divorteaza. Sunt sigur ca meseria nu-i faciliteaza o mai buna intelegere a procesului, sau justitiei din spatele acestuia. Un divort trebuie ca e la fel si pentru jurnalist, si pentru omul care stie bine cu mingea. Iar Ionel se afla la acea rascruce in viata. M-a impresionat un episod, pe care-l povestesc in cele ce urmeaza foarte pe scurt si-apoi il voi discuta in stilul consacrat, adica multe cuvinte, grele, un pic de trimitere la cele Sfinte si-apoi concluzie piquanto numai buna de consumat la micul dejun.

Ionel iesea, furios, dintr-o cladire. Cum cameramanul n-a adastat mult asupra povestii e posibil ca iesea de la tribunal, de la antrenament, de-acasa sau dintr-un bar de fotbalisti. Sansele sunt statistic semnificative ca nu iesea de la Biblioteca Academiei. Afara il asteptau doua jurnaliste pricajite, tinerele, proaspat intrate la pubertate si probabil inca nedumerite de ce e nevoie de anemie pe aceasta lume. Si viata lor erea grea. Ionel bombane, presa cu siguranta a aflat, iar Ionel e un fel de Nunta Zamfirei, mai ca ar vrea mai ca nu se lasa. O vorbi? N-o vorbi? Jurnalistele cu siguranta sperau la o declaratie cu subiect si predicat din care sa reiasa ceva, orice, caci altfel munca de teren e searbada si ziaristul isi pierde painea. Sau microfonul, dupa caz. In costumul sau de dizainar Ionel nu pierde timpul si o ia la pas rapid catre masina proprietate personala castigata dupa ce Ionel si-a bagat, la propriu, picioarele in meseria lui. Caci unde e cap se intampla corolarul. Si-l intreaba jurnalista, mica, slaba, scofalcita ca o zambilica uitata pe aragaz: “Ionel, Ionel, divortezi?” la care Ionel se uita urit si zice: “ba, ti-am zis ca nu vreau sa vorbesc” si-apoi pleaca imbufnat. Aerul trepideaza cu energie electrostatica, filmaciul ia un cadru lung, gen “de veghe in lanul de secara” cu Ionel la asfintit cand…

Cand, brusc si dintr-o data, prin razor, cele doua pupeze o iau la fuga de li se vad si bicepsii falfaind. Tremolo-ul se accentueaza, Ionel stie din experienta lui de teren ca o femeie, pe distante scurte, poate fi un sprinteur redutabil deci nu face nici cel mai mic gest sa mentina distanta. Intra in masina, porneste motorul, din nefericire are o masina noua, silentioasa, nu poate a se preface ca nu le aude pe jurnaliste pa motiv de poluare fonica. Si-atunci pica napasta. Ionel? Ionel? Ti-ai batut nevasta Ionel? Cum comentezi?

Am batut-o, raspunde Ionel cu naduf, un veritabil urmas al romanului cu-acelasi nume de Liviu Rebreanu. Am batut-o la cap…

Sfarsit.

Si-acum comentariul.

In varii ocazii, la diverse mese cu oameni din presa mi-a fost dat sa rontsaim la un fistic chestiunea “tabloidizarii presei”. Aceasta formula face parte din acelasi dictionar nefericit cu “deontologii” si “mentalul colectiv” al oamenilor care “traiesc in Romania” si-asta le ia mintile. O stire trebuie sa aibe sare si piper si sa surprinda umanul mizerabil in toata splendoarea lui, ne-editat, intr-un realism teribil a la Andy Warhol, voyeurist, cubic, de metropola unde nimeni care este cineva stie ca altul isi ia chiloti de la acelasi magazin de firma. De fapt, si de drept, oamenii devin simple vehicule pentru esente emotionale la sticlute din ce in ce mai mici, intepatoare la miros, condensate. Dragoste, ura, bucurie, tristete, rusine, scarbavnicie, n-au loc decat in strictul interval al secundei de faima care-l transforma pe individul altfel anonim, fara identitate sau nume, exponent al unui atare sentiment. E ca si cum le-am fi uitat, sau parintii nostri ar fi uitat sa ni le instileze, si-acum ne drogam profesional cu “sentimente designer”. E fundamental gresit sa faci asta, si totusi de la otevism la protevism nu e decat o distanta de doua consoane care impreuna formeaza si o onomatopee suficienta pentru explicatia mea. Cumva, insa, menirea unei educari sociale a prostovanimii isi rateaza magistral intrarea printr-o caricatura jurnalista; nu e tabloidizare a la ligne, e un circ al lui Barnum in care “in fiecare minut se naste un fraier”. Dupa o astfel de reusita bizara nu se intampla, de fapt, decat cosmetizarea lui Ionel ca un hartuit profund cu motive existentiale pentru care, speculativ, si-a batut nevasta. Nu e doar un Radio Erevan ghidus unde de fapt nu era Volga ci era biciclet, si nu i s-a dat ci i s-a furat. Ionel capata veleitati de drept in a fi lovit in nevasta intr-o tara care incurajeaza, cu zambete perverse, umilirea zeloasa a femeii in numele unei ortodoxii in care Eva e din coasta lui Adam si vorba mamii, traditional continuand legenda Creatiei in Gradina Edenului, “nu se face din coada de caine sita de matase” (recte femeia e o varianta inferioara barbatului). Or zidurile ar trebui sa urle. Oamenii ar trebui sa retalieze vehement impotriva violentei. Mintea si ce e mai frumos intr-ansa ar trebui sa se rascoale impotriva abuzului fizic, sau sexual, sau deopotriva, in interiorul cuplurilor dar si in afara lor. Generatii traiesc, generatii mor pentru care astfel de obiceiuri neanderthale sa ramana, si dragostea sa isi gaseasca mai des decat ar trebui refugiu in capul bont al unui par. Nu ne e rusine catusi de putin cand, prin tacerea-ne, devenim un al saselea deget la mana facuta pumn care coboara pe spinarea altei nefericite? Sunt mame, surori, prietene de-ale noastre, iar marele Ochi care a devenit  circoteca televizata nu cauta decat sa alimenteze guri flamande de un nou shot de senzatie anesteziant. Nu exista televiziune de cultura, nu exista cultura de televiziune. Dar, pe de alta parte, televizunea de-culturalizeaza, polarizeaza, creaza opinie si poate muta munti intr-o miscare browniana sociala. A fost nevoie ca aceleasi jurnale-capusa din linia deschisa de onoratul meu maestru Cristoiu (dar si al multor altora) sa inceapa sa promoveze carti ca un public anterior obtuz in privinta literaturii sa le procure “ca dau bine in biblioteca”. Ergo lumea citeste pentru ca Ionel isi bate nevasta, si Vadim o acuza pe Udrea ca isi injura “si barbatul si amantul”. Este, pe drept, o administrare intratecala de narcotic de unde nu poate sa rezulte decat un granulom logic, anume ca violenta civilizeaza daca ii atarni o tinichea de coada.

Si-atunci, daca pot trai cu acest granulom logic, nu pot decat sa zambesc si sa spun, intr-o zi de primavara cu temperaturi molcome, si-un soare bland, aproape nostalgic de bland: “bate-ti nevasta, Ionel!”. Bate-ti nevasta.

GD

17 thoughts on “Iti bati nevasta Ionel?

  1. 1. “umilirea zeloasa a femeii in numele unei ortodoxii in care Eva e din coasta lui Adam”. Aici ai constatat bine, in numele ortodoxiei se fac o multime de cacanarii. Asa cum UN cacanar francez poate inventa un salut rromanesc, tot asa si un cacanar de ionel, sandel sau georgel poate isi poate rupe in bataie femeia in timp ce spune varianta galeriei ultras a “Tatal nostru”.

    2. despre coasta lui Adam, la evrei…😀 baietii au simtul umorului si cand sunt seriosi😀
    “În Genesis Rabba 18, 2, rabbi Iosua din Siknin spunea în numele lui rabbi Levi că Dumnezeu Îşi planificase înainte de operaţie următoarele: „Nu o voi crea din cap, pentru a nu fi semeaţă; nici din ochi, pentru a nu fi cochetă; nici din ureche, pentru a nu trage cu urechea; nici din gură, pentru a nu fi bârfitoare; nici din inimă, pentru a nu fi înclinată spre gelozie; nici din mână, pentru a nu şterpeli; nici din picior, pentru a nu fi umblăreaţă; ci dintr-o parte modestă a omului, pe care chiar şi când stă dezbrăcat o ţine acoperită”. În treacăt fie spus, rabinii, care de obicei sunt foarte realişti, acum se pare că idealizează genul feminin, pentru că, de fapt, femeia pare creată din toate celelalte elemente la un loc! Însă, revenind la problema majoră, rabinii dau aici o interpretare morală: femeia trebuie să fie supusă bărbatului şi să fie modestă, de aceea a fost făcută dintr-o parte modestă a corpului, care stă mereu acoperită (în poziţia naturală de drepţi, braţele acoperă într-adevăr regiunile coastelor).”

  2. sandele, deci nudistele, aceste fomei carele umbla goale precum statuile, sfidind cu pubisul lor paros si cu bustul care impunge norii pe insusi Rabi Bey, Judas Priest si Grig Bivolaru, acelea deci este pacatoase, nesupuse si nemodeste, aka tupeiste fir-ar ele sa fie de maimute? Eu as opina ca sa fie lapidate de insusi Mazare San, pe malul marii, la Poarta 1. Amin.

  3. pe vremea lui Ceasca mai vedeam nudiste, acum unde s-au mutat???

    nu cred ca-s pacatoase, depinde din ce parte a bustului le privesti.

  4. da-da, nudistele sa fie biciuite cu tufe de hrean in piata de legume si dupa aia sa fie trimise la comercializat seminte de bostan cu amanuntu’ pe stadionu’ faru’, sa ia ochii la oaspeti, poate cistiga si faru’ vreun meci. dupa aia sa li se dea halate sau salopeti si sa fie trimise in fabrici, uzine si sma-uri, ca clasa muncitoare, sa vaza si ele cum se cistiga banu’ muncit, ajunge cu atita ultravioleala parazitara pe plajile patriei.

    cine-i rabi bey? vreun evreu intelept?

  5. sandu, nu cred ca nudistele pe care le vedeai tu pe vremea lu’ ceasca mai sint in stare sa intoarca acum vreo privire; de ce te intereseaza unde s-au mutat?🙂

  6. il intereseaza intrucit este un specimen pervers, desigur. De aceea are locul sau de cinste in aceasta haita de tovarasi😀
    si sa stii tracto ca e important sa cunoastem omul (nud), caci numai asa vom ajunge sa ne cunoastem pre noi insine.

  7. aleluia, gura voastra pacatoasa adevar graieste!

    bre tracto, babele intorc si ele privirile numa’ ca in partea ailanta

    am o problema cu blogu’ care este asta: am comentat niste vorbe porma a venit sor’mea si a comentat si ea si a ramas ea logata si porma am venit si am comentat io si porma cand m-am intors am vazut comentariul meu ca fiind scris de altcineva si am inceput sa ma cert cu mine insumi si uite asa am pierdut o noapte intreaga pana sa-mi dau seama ca de fapt ideile nu erau diferite doar chestii de nuanta scuzati lipsa de punctuatie nu-mi mai merge un colt al tastaturii

  8. multumim, unul dintre noi doi va lua legatura cu dom’ doctor. In legatura cu dedublarea ne-am lamurit, cum ramane cu dublarea?

  9. “Iubirea lui Dumnezeu fatza de cel mai mare pacatos e cu mult mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fatza de Dumnezeu.” Parintele Arsenie Boca.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s