9 nu ne pasa

Poza de mai sus e reprezentativa pentru tara noastra. Citind ce scrie, ai zice ca autorului chiar ii pasa. Daca ignori scrisul si te uiti la cum arata zidul, ceva pute. Mergind mai departe, poza este facuta la Piata Chibrit, chiar in statia autobuzului 300. Casa din curtea cu gardul asta e din sticla, total neasortata cu restul caselor si blocurilor din zona. Deci nu ne pasa cum arata zona, important e sa arate bine bucatica noastra. Linga casa cu pricina e o bodega asa cum ne amintim ca erau pe vremuri in Bucuresti, 2 mese la varice, geamuri murdare acoperite cu postere decolorate, musamale mucegaite peste niste navete de bere sparte trec drept scaune, pe linga astea atirna flori rafuite din plastic. Ai zice ca acel circiumar si-a facut bodega pentru a cistiga ceva bani si a servi publicul. Ei as, nu-i pasa cine intra, ca dovada ca nu intra nimeni in afara de minunatul personal de la curatenie strazi, care dis de dimineata incep munca cu o binemeritata pauza de odihna. Ai zice ca daca sunt pe strazi inca din noapte, le pasa de curatenie: nup, nici vorba, mucurile de tigari fac stive linga bordura. Nici fumatorilor nu le pasa. Astazi un domn bine facut si prost imbracat azvirlea cu pofta fumul spre o doamna la vreo 40 de ani cu un copil in brate. Linga el un aurolac scuipa in directia doamnei, probabil ca sa nu deoache pruncul. Si in ast timp autobuzul venea, lumea in el degraba se-mbulzea. Doamna cu copilul nu si-a permis sa se urce prima cu prima tura de haitasi, asa ca si-a meritat soarta si a stat pina in Romana in picioare. Credeti ca i-a pasat cuiva? Nu, toti sunt programati din nastere sa ocupe locurile dupa care sa se uite insistent pe geam, sa nu cumva cineva sa le ceara locul. De la Popisteanu s-a urcat o alta tinara cu un carucior: n-a ajutat-o nimeni sa salte carutul in autobuz, desi in zona usii erau vreo 4 vlajgani cu freze tepoase si vreo 4 cucoane supraponderale. Ai fi zis ca macar unuia sau uneia le pasa, daca nu de ceilalti, macar de propria infatisare. Nup, n-a fost cazul. Am ocupat si eu un loc si am deschis geamul. Privirile recunoscatoare au fost rapid anihilate de vocile stresate ale tinerelor cu mijlocul gol care prefera sa respire de 15 ori acelasi aer cald: e frig, inchide geamu’! Noroc ca Avantasia din urechi m-a impiedicat sa aud, iar ochelarii de soare m-au ajutat sa ignor ce citeam pe buze: nici mie nu mi-a pasat…

25 thoughts on “9 nu ne pasa

  1. ochiul rau vede cele rele…

    ia sa te intreb io asa: ai intrat tu in vorba cu carciumarul ala, cu tiganul de la curatenie, cu fumatorul sau cu aurolacul? Care or fi povestile lor? Care e povestea mea, care sunt rau in ochii tai, care e povestea ta care esti rea in ochii altora?

    “Chiar daca pacatul cuiva e mare, nu-l osandi! Du-te cu gandul la infricosata judecata a lui Dumnezeu si acolo vei vedea pe unii ce au fost nelegiuiti dar mai apoi prin pocainta au ajuns la inalte trepte de sfintenie; iar pe altii ai sa-i vezi cazuti din cea mai inalta perfectiune in prapastia ticaloasa […] De aceea, fii totdeauna cu frica si cutremur mai mult pentru tine decat pentru altii.” Sfantul Nicodim Aghioratul

  2. Bre Andreanum, cum, când eşti aşa de tânăr, e o glorie a spune c-ai îmbătrânit şi sila de viaţă te răpune? Ia citeste niste Vlahuta:😀

    Unde ni sunt visătorii?

    […]
    Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate,
    Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate,
    Chipuri palide de tineri osteniţi pe nemuncite,
    Tristi poeţi ce plâng şi cântă suferinţi închipuite,
    Inimi laşe, abătute, făr-a fi luptat vrodată,
    Şi străine de-o simţire mai înaltă, mai curată!
    Ce sunt braţele acestea slabe şi tremurătoare?
    Ce-s aceşti copii de ceară, fructe istovite-n floare?…

    Şi in bocetul atator suflete descurajate,
    Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor lire discordate,
    Blestemând deşertul lumii ş-al vieţii, în neştire,
    Când îşi scaldă toţi în lacrimi visul lor de nemurire,
    Tu, artist, stăpânitorul unei limbi aşa divine,
    Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine,
    Orizonturi largi ş-atâtea frumuseţi necunoscute,
    Te mai simţi atras s-aluneci pe aceleaşi căi bătute,
    Să-ţi adormi şi tu talentul cu-al dezgustului narcotic,
    Ca în propria ta ţară să te-araţi străin, exotic?…
    Cum, când eşti aşa de tânăr, e o glorie a spune
    C-ai îmbătrânit şi sila de viaţă te răpune,
    Că nimic pe lumea asta să te mişte nu mai poate,
    Că te-ai zbuciumat zadarnic şi te-ai săturat de toate?

    […]
    Si cand lumea asta toata e o vesnica miscare,
    Unde cea mai mica forta implineste o chemare,
    Si cand vezi pe-ai tai cum sufar, cum se zbuciuma si lupta
    In campania aceasta mare si neintrerupta,
    Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor,
    Sa arunci celor ce-asteapta de la tine-un ajutor,
    Jalea si descurajarea cantecului tau amar,
    Si sa-ti cheltuiesti puterea celui mai de seama dar,
    Ca sa-i faci mai rai pe oameni, si mai sceptici, si mai tristi?
    Asta vi-i chemarea sfanta de profeti si de artisti?…
    Unde ni-s entuziastii, visatorii, trubadurii,
    Sa ne cante rostul lumii si splendorile naturii?
    Unde ni-s samanatorii generoaselor cuvinte,
    Magii ocrotiti de stele, mergatorii inainte,
    Sub credintele sfaramate si sub pravilele sterse
    Ingropand vechea durere, cu-al lor cantec sa reverse
    Peste inimile noastre mangaiere si iubire,
    Si cuvantul lor profetic, inspirata lor privire,
    Valurile de-ntuneric despicandu-le in doua,
    Splendida-naintea noastra sa ne-arate-o lume noua!

    (Alexandru Vlahuţă)

  3. bai sandele,

    eu in general nu judec, doar nu pot sa nu constat chestii care se intimpla in jur, le observ si citeodata si scriu despre ele. Daca scriu numai despre happy happy joy joy nu-nseamna ca lucrurile rele nu se intimpla. Dar, la urma urmei, eu nici n-am zis c-ar fi rau ca nu ne pasa: daca e bine pt. fiecare, e ok.
    Poeziile sunt dragute, intotdeauna am avut aplecare catre sufletul visator al poetilor, pictorilor si hedonistilor. De-aia citesc, admir expozitii, lacrimez la filmele emotionante.
    Eu sunt un om fericit, daca vrei sa fiu sincera.

  4. Te cred pe cuvant; nu uita ca eu cand ti-am cunoscut blogul am dat prima data peste treaba voastra frumoasa cu micuta sahista Iarina. Dar de atunci, pauza. Tot ce citesc e numai stilul irealitatea tv. Eu nu zic sa faceti Surprize-Surprize aici, dar se vede ca n-aveti copii. Ca daca-i zici toata ziua copilului esti de kko, esti de kko, esti de kko, esti de kko, esti de kko, esti de kko pai nici sa nu te astepti sa devina altceva. Mi-a explicat tracto ca pe blogul asta nu e goana dupa clickuri si cu atat mai mult nu inteleg cum de cadeti in capcana senzationalului prin aratarea raului din om. Sau nu e de bon ton sa scrii despre frumos? Sa-ti arati ‘slabiciunea’. Unde ni sunt visatorii? “Sa arunci celor ce-asteapta de la tine-un ajutor, jalea si descurajarea cantecului tau amar, si sa-ti cheltuiesti puterea celui mai de seama dar, ca sa-i faci mai rai pe oameni, si mai sceptici, si mai tristi, asta vi-i chemarea sfanta de profeti si de artisti?”

  5. Sandu, apreciez dorinta ta de a gasi aici resurse de educatie pentru minori. Din pacate, nu asta a fost vreodata intentia vreunuia dintre noi. Daca vrei educatie, trimite copilul la biblioteca, ia-i carti, du-l la muzee, da-l la un sport, nu il incuraja sa citeasca wikipedia sau andreanum pe care apoi sa le citeze/ plagieze pentru referatele de la scoala.

    Suntem un blog de opinie, deci asta e opinia noastra. Fiind un “free enterprise” mai mult sau mai putin, pot/ putem scrie chiar de rau, si doar de rau, si numai de rau, si cu zambetul pe buze putem fi emo si sa ne taiem venele de rau ce ne este. Singurul capitol educational intr-un eventual demers ar fi sintaxa, si morfologia, propozitiilor “pa care” le scriem.

    De ce nu e de bon ton sa scrii despre frumos? Nu stiu, intreaba-l pe Baudelaire, sau pe Bacovia, sau pe Gide. Dintr-o perspectiva strict literara cred ca exista o Estetica a Frumosului, dar si una a Uratului despre care cu siguranta se stie mai putin. Intreaba-l pe Umberto Eco, de exemplu, sau rasfoieste-i cartea cu acelasi nume.

    Te simti mai rau, mai sceptic, mai trist citind ce citesti aici? Newsflash! NU mai citi si macar logic se presupune ca te vei simti a l’envers, adica mai bun, mai optimist, mai vesel. Ceea ce va dorim si dumneavoastra.

    GD

  6. hehe, mestesugite cuvinte dar cu iz de “io l-am facut, io il omor”. Nu tine figura. Ce incerc eu, si ai sa vezi peste ani ca nu e in zadar, e sa va fac voua putina educatie pentru ca, la randul vostru sa faceti o educatie mai buna altora – nu aici, “pa blog”. ci in lumea reala.
    Eu m-am eliberat de multe frustrari si de aia va par cazut din cer cu inclinatia mea spre a vedea partea buna a lucrurilor. Ceea ce va doresc si dumneavoastra.😀

  7. hehe, ce vremuri… taman in piata chibrit statea florin, care lucra la iprs baneasa si de la care isi procura tracto integrate la vrac, tantali, placi de baza, rpm-uri si condensatoare de filtraj de 10000 de microfarazi ca sa faca hc-uri si cobre cind era student. nici lui si nici lui tracto nu le pasa…🙂

  8. sandule, de ce nu ne lasi tu asa needucati, prapastiosi, rauvoitori, barbosi (mai ales io – sic andreanum!), infideli, clevetitori, adica asa cum ne-ai gasit? io ma simt foarte bine in pielea mea, desi s-a cam intins in ultima vreme de la kebap si alte inventii neortodoxe, de ce tii tu mortis sa ma educi? te superi daca io aleg sa ramin asa cum sint? doar uita-te putin la avatarul meu si inchipuieste-ti cum as arata intr-o biserica. ce dracu?

  9. Eu am incercat sa ajut o mamica cu un carucior pe niste scari si, cand am apucat de carucior si am vrut sa-l salt, i-am rupt chestia de plastic de care apucasem. Imi venea sa intru in pamant de rusine… eu as fi vrut doar sa ajut…

  10. bronto, ala a fost semn de la Doamne-Doamne ca nu ai procedat cum trebuie.
    Si pentru ca tracto mi-a amintit de HC-uri (sa va explice el ce-s alea!) am sa-ti dau instructiunile in BASIC.
    1. Imi permiteti sa va ajut? If NO THEN GO TO 3
    2. De unde sa apuc de carucior doamna? REM (o fi bine ce fac? oare nu cumva mai mult incurc? m-am prezentat inainte? sunt barbierit si spalat ca sa nu fiu confundat cu un infractor si sa ma trezesc cu poseta in cap? am destule resurse sa duc treaba la bun sfarsit fara sa scap caruciorul si sa omor bebele? etc) GO TO 4
    3. Ah, nu e nevoie? O zi buna va doresc + zambet.
    4. END

    P.S. Oare inainte de a se inventa carucioarele (unele chiar 4×4 cu frane pe disc) cum se plimbau copiii?

  11. hai bre tracto nu pune la suflet, stii vorba aia, si de la un prost ai ce invata. Stau si eu la subsol aici si dau din gura. Mai tii minte forumul ala unde aveai puscarie?😀 Poftim, aici ai blog cu subsol!😀 E normal sa apara sobolanii.

  12. vaaaaai, sandule, deci aia cu carucioru’ e de comaaaaaaa😀
    adica cum bre, femeia are nevoie de ajutor urgent si io o pun sa semneze proces verbal de permisiune de atingere a carutului, cu anexa instructiuni de apucare a minerelor? Hai ca mi-ai facut ziua mai buna, fii binecuvintat! Sfinte Lolozaur, se clatina biroul!

  13. nu stiu, poate ar trebui sa scriu asta la MAQ… indraznesc sa pun aici… cand eram pustan si mergeam la liceu se urcau de pe traseu toti colegii, la diferite statii (pe vremea mea se mergea cu autobuzul, nu cu suvu’). Si io, dupa cum v-ati dat seama deja, eram cel mai simtit dintre ei. Buuun! Venind de mai departe, prindeam autobuzul la cap de linie si stateam jos. Pe masura ce se umplea autobuzul cu colegi si colege, cand vroiam sa cedez locul unei colege, asa cum invatasem timp de 7 ani acasa si inca 7 din revista Minitehnicus, nu vroia niciuna sa stea jos. Si toti astialalti ha-ha-ha! radeau de mine. Acum il rog io pe dom’ doctor mutsu, pe care il stimez din toata inima desi ma iau de el in mod preponderent, sa-mi spuna asa: cum pana mea sa nu ramai cu pitici pe creier dupa asa intamplari si apoi, om mare, sa mai apuci carucioare sa ajuti mamele in distressss? Aud?!

  14. acu’ m-am zguduit io de ras😀😀
    Si inca ceva: “Cu toate că animalul nu mai trăia, prietenul său nu a dorit să îl lase pradă grupului de ciori pofticioase”.
    Oare cand or sa invete cumanii diferenta intre “a dori” si “a vrea”?!

  15. sandu, am avut si eu hc cand eram micuta😀
    si l-am folosit la rele. ca se stricase un televizor si la aceeasi ora incepeau si telenovela mamei si desenele cu jonny quest. asa ca mi-a tunat mie sa scriu eu cod sa-i afiseze pe fond negru un “no signal” in partea de sus. m-am folosit de canalul pe care era postul cu telenovela mamei, am ascuns hc-ul in spatele televizorului si… cand a venit mama, asa s-a dezumflat🙂 “mami, daca tot nu e semnal, se poate sa ma uit la jonny quest?” bineinteles ca venea din 5 in 5 minute sa vada daca nu cumva a revenit semnalu’. si povestea s-a tot repetat. nu mai stiu cum s-a terminat, daca s-a schimbat programul pe cartoon network intai sau s-a terminat telenovela. cert e ca mama n-a aflat niciodata.

  16. bronto, jos palaria! Asa idee mai rar! Asta se poate aplica si acum. Am sa fac o mira pe care am sa scriu revizie tehnica in perioada de la pana la😀😀

  17. tracto, sa stii ca “noi, romanii” avem televizor si in bucatarie si in baie sa nu mai zic de sufragerie, dormitor, hol, birou si gaura pardon curului😀 Nu e bataie pe telecomanda. Da ma gandeam ca am vreo doi colegi de celula care o sa intre in fibrilatie cand o sa vada ca le-a intrat postul TV preferat in revizie tehnica pana in toamna😀😀

  18. ba da ce baieat da baieat esti! vezi cu lu baiatu ala de la clejeani, mazarele lor, ii furara cumanii mertanu-n balgarska republica. Ia vez sa nu-tz intre-n casa frun cumanozaur sa-tz fure bunatate de media galaxy.

  19. pai bre sandule, ai prea multe camere, e strigator la cer; te dai om bun, la oamenii strazii te-ai gindit ca ei n-au un televizor acolo, pe cartonu’ lor? ia sa iei asta in discutie cind il bagi pe nenea duhovnic al matale in sedinta si sa vad cum imi transmiteti amindoi ca ati donat din teveuri la oamenii sarmani care n-are bani nici de-un mic fara mustar sau macar de-o mira goala, acolo. vezi ca io, asa rau cum sint, pot sa fiu si goarna lu’ dumnezeu, doar stii ca el ii iubeste pe pacatosi.

  20. bre, au fost si cremenali care au ajuns sfinti, nu e nimic pierdut. Cat despre oamenii strazii, de la ei am televizoarele, fac o campanie intitulata “Poti alege sa opresti tv-ul si sa citesti o carte.” Dupa ce le-am luat televizoarele le-am cumparat niste Dawkins.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s